Demisia „premierului“ Aleksandr Borodai și numirea în funcția rămasă vacantă a lui Aleksandr Zaharcenko, refugierea în Rusia a lui Igor Bezler, implicat se pare în doborârea Boeingului 777 al Malaysia Airlines, apariția la Donețk a fostului „ministru“ al Securității din Transnistria, Vladimir Antiufeev, care practic a exercitat în iulie atribuțiile de „premier“, indică înghețarea proiectului Novorossiia și intrarea într-o nouă fază a confruntării dintre separatiști și autoritățile de la Kiev. Principalele obiective în această etapă vor fi consolidarea controlului Moscovei asupra insurgenților, pentru a evita orice accidente de tipul MH 17 și pregătirea lor pentru un lung război de partizani, de tipul celui purtat de islamiști în nordul Caucazului împotriva administrației ruse, în condițiile în care ofensiva armatei ucrainene este de neoprit, iar intervenția „umanitară“ a Kremlinului în regiunea Donbassului este vehement respinsă de către comunitatea internațională.
Existența agitată a autoproclamatei Republici Populare Donețk reflectă evoluția planurilor Moscovei privind sud-estul Ucrainei. După anexarea Crimeei, obiectivul Rusiei a fost legarea peninsulei printr-un cordon terestru de teritoriul Federației Ruse. Acest cordon trebuia să poarte numele Novorossiia, după cel al provinciei anexate la sfârșitul secolului al XVIII-lea, care să lege estul Ucrainei, de la Harkov, cu sudul, în regiunea Odessa, cu granița naturală pe brațul Dunării, la Chilia. Republica Populară Donețk a fost proclamată la 7 aprilie, odată cu ocuparea clădirii administrației regionale de către insurgenți separatiști. Același lucru s-a întâmplat în regiunea vecină Lugansk. Celelalte încercări de a răscula și alte regiuni din est și sud împotriva noilor autorități de la Kiev au eșuat, de la Harkov și până la Odessa. Ca și în scenariul crimeean, s-au organizat referendumuri, la 11 mai, ale căror rezultate, falsificate, au consemnat victorii ale celor care visau la desprinderea de Ucraina și unirea cu Rusia. În ciuda absenței oricărui temei legal, „republicile populare“ de la Donețk și Lugansk și-au proclamat independența și au cerut anexarea la Rusia.
Următorul pas în proiectul regizat de la Moscova a fost constituirea confederației Novorossiia, prin declararea unirii Donețkului cu Lugansk la 24 mai, cu doar o zi înaintea alegerilor prezidențiale anticipate din Ucraina. În ciuda acuzațiilor de trădare pe care și le-au aruncat unii altora liderii celor două regiuni separatiste, la 26 iunie, a avut loc prima ședință a „parlamentului“ Novorossiiei care a ratificat înființarea confederației. Era deja târziu, a doua etapă a ofensivei militare a Kievului consemnând succese importante, încă de la începutul lunii iunie, odată cu eliberarea de separatiști a localităților Krasnîi Liman (4 iunie) în nord și Mariupol (13 iunie), în sud. Treptat, teritoriul controlat de insurgenții proruși s-a redus tot mai mult. Astăzi, capitala regiunii, orașul Donețk, cu cei aproape un milion de locuitori, a fost transformată în principalul centru al rezistenței separatiștilor.
Pulsul vieții politice din regiunea separatistă a fost dat de confruntările dintre diversele grupări. În primele săptămâni, „guvernatorul poporului“ Pavel Gubariov și grupul din jurul său, format din localnici din Donbass, se bucurau de o oarecare influență. O altă grupare locală l-a avut în frunte pe Denis Pușilin, președintele Sovietului Suprem. Treptat, localnicii au pierdut controlul asupra structurilor de putere în favoarea moscoviților. Ziaristul și politologul rus Aleksandr Borodai a devenit „premier“ al autoproclamatei Republici Populare Donețk la 16 mai. Conducerea militară a fost încă de la început în mâinile ofițerului rus Igor Ghirkin (Strelkov), al cărui obiectiv a fost declanșarea războiului civil în Ucraina. Ghirkin comanda cea mai importantă grupare insurgentă, formată în mare pare din mercenari veniți din Rusia. În competiție cu el s-a aflat vreme îndelungată Igor Bezler, din Crimeea, care, potrivit serviciului ucrainean de securitate, ar fi ofițer al spionajului militar (GRU). La 1 iulie, conflictul dintre cei doi a atins apogeul, Bezler încercând să ocupe prin forță clădirea Ministerului de Interne, numai că a fost acuzat de tentativă de lovitură de stat și a fost forțat de militarii batalionului Vostok să se retragă. În mai-iunie, Gubariov și Pușilin au dispărut cu totul din peisajul politic din Donețk. La fel și influentul comandant al Vostok și „ministru al Securității“ Aleksandr Hodakovski, cel care declarase într-un interviu agenției Reuters că în mâinile separatiștilor se află complexul de rachete Buk, cu care se crede că s-ar fi doborât avionul malaezian. Generalul Vladimir Antiufeev, și el cetățean rus, care vreme de 20 de ani a condus KGB în Trasnistria, a fost numit în locul lui Hodakovski. Ultimul „civil“ din conducerea de la Donețk, Borodai, și-a dat demisia joi, 7 august, fiind înlocuit în fruntea guvernului cu Zaharcenko (n. 1976), comandant militar care controlează „armata rusă ortodoxă“, formată pe structura organizației Oplot, una dintre cele mai agresive organizații naționaliste ruse care a combătut Euro-Maidanul de la Kiev. Potrivit presei ucrainene, Zaharcenko este o autoritate a lumii criminale din Donbass, fiind implicat vreme de mulți ani în rețelele de contrabandă cu mărfuri între Rusia și Ucraina. Numirea acestuia în postul de premier confirmă analizele unor observatori care vorbesc despre o simbioză dintre lumea criminală și cea a separatiștilor proruși din Donbass. Toți acești comandanți militari, Ghirkin, Antiufeev, Zaharcenko, sugerează o schimbare de tactică din partea insurgenților, care se pregătesc să acționeze în grupuri mici, după rețeta luptei de partizani, tactică care poate duce la îndeplinirea obiectivului de destabilizare a Ucrainei în așteptarea iernii.
Articol aparut pe site-ul Revistei 22
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Buna ziua!
Analiza dvs. este buna, dar nu ia in calcul nemultumirea reala a populatiei din Donbass la inceputul primaverii fata de evenimentele din Kiev. Intr-adevar, „republicile” respective colcaie de fosti sau actuali agenti ai serviciilor ruse dar, personal, consider ca prezenta lor s-a grefat pe initiativele populatiei locale de opozitie la adresa noii puteri de la Kiev: proteste, ocuparea sediilor administratiilor regionale, etc. Luptele politice dintre diversele factiuni politice din Novorossiia reflecta incercarile Moscovei de a-si impune autoritatea asupra respectivilor rebeli/separatisti, dar o privire mai atenta asupra situatiei militare din Donbass arata prezenta a numeroase grupari combatante, dintre care probabil cea mai importanta este cea condusa de Strelkov.
Faptul ca in situatia reala de razboi care exista in prezent in Donbass aceste grupari combatante nu au reusit pana acum sa se organizeze astfel incat sa obtina o unitate de comanda reflecta nu doar faptul ca ele nu sunt COMPLET comtrolate de Moscova, ci si ca reprezinta o organizare militara de jos in sus a separatistilor. O interventie „covert” a Rusiei, prin mercenari/”voluntari” fortati/etc. ar fi plecat de la premisa unitatii de comanda a combatantilor respectivi. Faptul ca aceasta nu a fost realizata infirma un control absolut al Moscovei asupra acestora.
Aparent, comandantii respectivelor grupari au construit un organism similar cu cele ale rebelilor sirieni, o „Shura Council”, sau „Consiliu Militar”, in care toate gruprarile acceptate sunt reprezentate, iar Strelkov, care comanda gruparea Vostok, are mai degraba o pozitie de „primus inter pares”.
De asemenea, utilizarea contactelor de crima organizata/contrabanda poate sa reflecte si incercarile acestor grupari de a-si asigura o aprovizionare mai buna din Rusia, in situatia in care apar plangeri/nemultumiri constante ale acestora la adresa lipsei de suport/ajutor a Moscovei.
Situatia acolo este extrem de incalcita, si nu este DOAR o subminare a Ucrainei de catre Rusia, dupa mecanismele cunoscute deja din Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud, etc.
Peste maxim 10 ani cateva regiuni din ESTUL Ucrainiei se vor rupe de Ucraina. UE, SUA NU vor avea puterea sa faca fata Rusiei (ajutata de China, India etc) care isi doreste sa castige mai mult teritoriu pentru LUMEA RUSA. In Ucraina actuala mai sunt 5-6 milioane de rusi + 3-4 milioane de rusofoni care nu cunosc limba ucrainiana. Ucraina nu este si nu va fi prea curand o tara dezvoltata si din cauza numarului foarte mare de oameni ce NU vor sa faca parte din LUMEA EUROPEANA dar vor sa fie langa Rusia. Importante sunt PACEA, LINISTEA deoarece sunt prea multe civilizatii diferite in Europa si lumea intreaga (nu toti vor sa urmeze modelul de dezvoltare occidental).
matale esti doar un miner al internetului, asa ca ce spui reprezinta doar dezinformare ruseasca, deci o opinie irelevanta.