Dintre reacțiile la precedentul meu text Riscul Ponta, am remarcat două: mi se cere să spun cu cine votez sau cu cine cred că trebuie votat; mi se atrage atenția că bat la porți deschise, odată ce cititorii Contributors, în marea lor majoritate, nu votează cu Victor Ponta. În cele ce urmează am să răspund la amândouă.
I. Există niște note ale lui Charles Darwin din 1838 în care ia în calcul avantajele și dezavantajele căsniciei, cântărindu-le cât se poate de rațional și sfârșind prin a alege căsnicia – iar peste puțin timp se va și însura cu Emma Wedgwood, verișoara lui. Textul e lămuritor pentru judecata celui care va ajunge să priceapă lumea vie și, în același timp, e un amestec stupefiant de raționament, candoare și absurd. Cum alegerea unui președinte e totuși o chestiune mai puțin intimă decât mariajul, n-ar fi chiar absurd să cântărim la rece când e vorba de vot, încercând să ne debarasăm pe cât se poate de ideile primite și nedigerate. Oricum, stilul în care se duce campania pune accent doar pe reacția afectivă (cu plus, dar mai ales cu minus) a publicului. Prin urmare, propun un exercițiu care celor mai mulți cititori Contributors li se va părea pesemne banal și inutil, dar care, în virtutea celui de-al doilea răspuns, ar putea căpăta sens.
Dintre cei 14 candidați voi lua în considerare doar 10, odată ce despre domnii Brânză, Amariței, Szilagyi și Rotaru mi-e greu să mă pronunț, iar ecoul lor în societate e slab. Cred că trebuie luate în considerare criterii eliminatorii, pentru ca abia apoi să poată fi judecate meritele. Cu alte cuvinte: cum nu trebuie cu nici un chip să fie un președinte? Aici am două răspunsuri. Întâi de toate, nu trebuie să fie extremist. Acest criteriu foarte simplu de aplicat îi scoate din joc pe domnii Vadim Tudor și Funar. Rămân deci opt. Apoi, un președinte nu trebuie să fie imatur, iresponsabil, lipsit de integritate și inconsistent. E un criteriu care cere o analiză ceva mai atentă. S-o luăm pe rând. Domnul Ponta pică la toate cele patru puncte ale criteriului, așa cum am arătat de pildă în Riscul Ponta, dar și în alte texte publicate pe această platformă, și după cum au arătat mulți alții de nenumărate ori. Doamna Udrea e flagrant inconsistentă (am spus-o într-un text intitulat Traian Băsescu împinge opoziția spre fundătura Udrea) și au apărut destule dovezi că nici la capitolul integritate nu stă grozav. La fel și domnul Tăriceanu, celebru pentru bilețelul lui, pentru dezordinea din mișcări și pentru arta de a vorbi mereu fără să spună nimic. Domnul Dan Diaconescu egalează performanța domnului Ponta de a pica la toate cele patru puncte ale criteriului, din motive pe care nu mă mai obosesc să le enumăr. În fine, prin poziția ocupată de domnia sa până recent, asupra integrității lui Teodor Meleșcanu planează un eliminator semn de întrebare. În ce-l privește pe domnul Iohannis, nu am văzut nici o acuzație clară la adresa integrității sale – tot ce am constatat este că amânarea unei sentințe definitive, într-un caz în care a obținut în prealabil câștig de cauză, e speculată din plin de tot mai numeroșii săi detractori.
Acest al doilea criteriu eliminator se poate exprima și sintetic, într-o manieră mult mai simplă: să nu-ți lingușești poporul. Dincolo de doza de populism fără de care nu poți câștiga alegerile și nu poți conduce, un bun președinte trebuie să aibă un discurs sobru, lucid și critic. Orice exaltare a virtuților naționale e menită să ascundă gunoiul sub covor, să anestezieze bolnavul în loc să-l vindece, să deturneze atenția de la chestiunile de fond. Inutil să mai spun cât de periculoasă e lingușirea – a fost sistematic folosită de marii dictatori. Să te temi de cei care te lingușesc ar trebui să fie o regulă generală de comportament, nu numai în preajma alegerilor. Or, domnii Victor Ponta și Dan Diaconescu sunt campioni la capitolul lingușire, urmați îndeaproape de doamna Udrea, care, desigur, folosește mijloace adaptate înzestrărilor sale.
Am rămas deci cu trei candidați: doamna Macovei și domnii Iohannis și Hunor. Acum ar fi de judecat meritele fiecăruia în parte. Trebuie s-o spun însă din capul locului: în fața unui alegător care s-a oprit la oricare dintre ei n-am argumente contra. Toți sunt candidații plauzibili. Judecarea meritelor ține de ce anume ne dorim în primul rând de la un președinte. Domnul Hunor, un intelectual în adevăratul sens al cuvântului, reprezintă un caz special, odată ce, din păcate, nu văd cum s-ar ajunge deocamdată prin argumente raționale la o înțelegere fermă între români și unguri care să nu lezeze orgoliile. Altminteri, Kelemen Hunor ar intra serios în calculele mele.
Doamna Macovei răspunde unor așteptări de ordin civic, domnul Iohannis răspunde unor așteptări care țin de organizare. Ambii sunt atacați din toate părțile – semn bun, pentru mine. Argumentele pragmatice aduse recent de Andrei Cornea în favoarea lui Klaus Iohannis mi se par perfect rezonabile, mai ales că, în furia adversarilor (și a prietenilor) de a-l demola, se folosesc mijloace tot mai murdare. Pe de altă parte, un scor cât mai bun al Monicăi Macovei poate fi o promisiune pentru un viitor stil de politică atât de necesar în România.
Prin urmare: la primul tur am să votez Macovei, la al doilea Iohannis. Asta cu condiția ca atacurile abjecte împotriva lui Iohannis să nu continue. Altmiteri, la rațiune se vor adăuga indignarea și dezgustul – și am să votez cu neamțul de la bun început, pentru că obiectivul apropiat va prevala asupra celui îndepărtat.
Puteam face din capul locului afirmația asta, dar am vrut să arăt că, dincolo de înclinațile noastre, cum nu se pune problema să hotărâm asupra căsniciei, trebuie să ne permitem luxul unei cântăriri la rece – însă n-ar stica s-o facem nici în cazul căsniciei, ce spune Darwin nu-i chiar stupid. Lăsând deoparte alegerea propriu-zisă, blocajul cel mai grav provocat de orgoliul idiosincrasiilor noastre e conținut în întrebarea: de ce să aleg răul cel mai mic? Aici am două răspunsuri. Unu: pentru că nu trăim într-o lume ideală, și pentru că nici nu există lumi ideale. Doi: dacă în loc să spunem „răul cel mai mic” am spune „soluția optimă dintre cele accesibile”, deși logic e același lucru, parcă se schimbă perspectiva. Repetarea obsesivă a expresiei „răul cel mai mic” e cheia succesului în alegeri a domnului Ponta.
II. Mi s-a reproșat că, vorbind despre neajunsurile domnului Ponta, bat la porți deschise. Dacă te iei după reacțiile din forumuri, bloguri etc. (și nu e vorba doar de Contributors), finala ar trebui să se dispute între Klaus Iohannis și Monica Macovei. Să citești articole, adică să vrei să te informezi, și să mai și scrii – asta presupune un nivel oarecare de alfabetizare și efort. Văzând numărul accesărilor pentru diferite articole din diferite publicații online, bănuiesc că numărul celor care intră în jocul ăsta este de vreo 100 000 – dar poate că e o estimare generoasă. Cam 0,7% dintre votanți. Chiar dacă ar fi 5%, tot ar fi o minoritate insignifiantă. Cum marea masă a votanților nu poate fi vizată direct de asemenea texte lansate în spațiul virtual, și cum la acești oameni n-au acces decât, poate, televiziunile, orice încercare de a mai scrie e absurdă. N-are rost să-i convingi pe cei convinși. Și atunci partida e pierdută, pentru că nu schimbă nimic din peisajul general hotărârea a 0,2% de a vota cu Klaus Iohannis și nu cu Monica Macovei, sau viceversa, hotărâre influențată de cutare sau cutare text obscur de pe internet.
De fapt, nu numai că plutește în aer senzația de fatalitate, dar toate acțiunile domnului Ponta și ale echipei sale dovedesc un dispreț grosier față de România alfabetizată. Și nu-i vorba doar de scandalul plagiatului care nu scandalizează pe cei din restul țării. Gesturile din ultima vreme ținând de patriotismul de megafon, religie sau tată eroic–mamă eroină (temă foarte americănească importată recent) sunt de fapt sfidări la adresa României alfabetizate: statistic, voi nu contați, putem apela fără ezitare și fără să ne ferim la loviturile cele mai josnice, sunteți cantitate neglijabilă, zero la sută, n-aveți decât să vă defulați pe internet și să vă certați între voi, marea masă e de partea noastră.
La toate astea mi se poate răspunde că pătura alfabetizată ar trebui să fie o minoritate activă, iar ideile ei ar trebui să difuzeze în massă. În fond, ăsta e rostul de a scrie texte în spațiul virtual – nu să-i convingi pe convinși, ci să le dai materie primă, sugestii pentru interacțiunile lor cu ceilalți, fiindcă, în ultimă instanță, ei trebuie să convingă. Aici însă e o problemă: internetul creează o lume care tinde s-o ignore pe cea din afară, te împinge spre un soi de autism. În jocul virtual, un participant din Salonta va fi încântat că e în legătură cu unul din Dorohoi sau din Filiași, dar se va îndepărta de salontenii lui. Internetul delocalizează, în timp ce eventualele acțiuni civice nu pot fi decât locale. Cei convinși, prinși în discuții interminabile cu alți convinși, vor fi mai puțin atenți să caute o cale de dialog cu cei neconvinși, sfârșind prin a-și spune că aceștia nu pot fi convinși. Și, în felul ăsta, România alfabetizată riscă să rămână într-o capcană comodă, din care se va lamenta că oricum totul e pierdut. E un paradox: tocmai mijlocul cel mai puternic de comunicare se întoarce împotriva difuzării mesajului pe care îl comunică.
Nu știu de ce mijloace dispun ACL-ul și Monica Macovei, dar dacă România alfabetizată, așa răsfirată cum e, în încercarea de a impune „soluția optimă dintre cele accesibile”, se va organiza local și va acționa înțelegând că miza e de ordin civic, nu doar politic, atunci sunt șanse. Dacă nu, într-adevăr, toate argumentele raționale, oricât de limpede ar fi expuse, devin inutile.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
În turoul doi aţi vota Iohannis, chiar dacă Macovei ar fi contracandidat? Aici am încetat să mai citesc.
Întrebarea, dacă nu cumva v-am înţeles greşit, va rămâne prin aceasta, pe veci fără răspuns.
Troll much?
Am fost cumva prea subtil? Sunt gata oricând să dau explicaţii în detaliu. Întrebare este doar dacă aici e locul potrivit pentru aşa ceva.
Intrebarea nu isi are rostul. Ponta are undeva intre 35 si 40%, deci intra sigur in turul 2. Asa ca un tur 2 intre Iohannis si Macovei, oricat de frumos ar suna, este imposibil. La fel, la cele 6-8 procente pe care le are acum doamna Macovei, e din nou imposibil sa sara la 30 in trei saptamani.
Deci rostul intrebari este … nul
După părerea mea, răspunsul la o întrebare retorică este o impoliteţe.
D-le Mihai Lungu intrebarile tendentioase (si absurde in acest caz!) sunt intotdeauna o impolitete.
Precum mulți alții, atingeți tangent problema principală a României: o țară — două populații vrăjmașe. Adică nici o națiune.
Cum eu nu sînt persoană publică, îmi pot permite s-o spun pe șleau. Iar Bolintineanu a fost și mai dur:
„Sunt vorbe amare, dar trebuie a le spune; nu ştim să măgulim. Ranele descoperindu-le, se pot vindeca; ascunzîndu-le, se măresc, gangrenează şi moartea este aproape. Trebuie a se vindeca această rană, sau existenţa unei naţiuni române devine netrebuincioasă în planul aceluia ce a creat popoarele.”
Politicul, ajutat copios de mass-media, este 100% responsabil pentru vrajmasia dintre „populatiile” despre care vorbiti. Dar politicul este doar una dintre multiplele valente ale notiunii de natiune, asa ca nu cred ca vrajmasia de sorginte politica desfiinteaza o natiune. Oare sunt scotienii mai putin natiune, dupa rezultatele recentului referendum? Nu cred asta.
Prin „marturisirea” sa, Robert Turcescu a dat o lovitura binemeritata presei. Acestei prese care a uitat ce inseamna informatia exacta, bruta si verificata si a ales sa ne dea informatie interpretata si scandaluri fabricate. Inregimentandu-se politic, presa isi asuma propria-i decredibilizare. Folosesc presa non-interactiva doar pentru bruma de informatie bruta (transmisiuni in direct, citate complete, inregistrari audio/video netrunchiate). In rest, pentru mine, aceasta presa este un fel de mort viu. Un organism care nu este constient, inca, de propria-i moarte.
Fiecare dintre noi este responsabil pentru parerile pe care le face publice. Fiecare, de la „omul de pe zebra” si pana la jurnalistul sau politicianul cu milioane de adepti. Daca ceea ce spunem/scriem nu se constituie intr-o infractiune pedepsita de lege, singurul filtru care ne ramane este propria constiinta.
Educatia si invatamantul de calitate, usor accesibile pentru orice cetatean, ne pot da o speranta. Speranta ca putem deveni o natiune matura si responsabila. O natiune din care se pot ridica lideri maturi si responsabili. Mai avem cale lunga de parcurs, dar resemnarea este inacceptabila.
In aceasta analiza a predominat fizicianul Zografi-totul exact,ordonat dar rece.Cele doua lumi sunt aproape paralele :cea a lui Ponta neinstruita dar mare si cealalta a celor putini si educati politic.Ponta si toata lumea lui se adreseaza numai propriilor sustinatori dupa o tehnica bine pusa la punct venita mai curand din est -americanul fiind doar de acoperire.Cei mai educati-dar mult mai „vii„ au doar o mica sansa sa gaseasca ceva emotional sa scoata la vot nehotaratii,indolentii etc care [printr-o minune] ar putea inclina balanta.
Il cunosc FOARTE BINE pe dl. Kelemen, de fapt un simplu medic veterinar care n-a practicat, ajuns pe val prin norocul de face parte dintr-o comunitate restransa, ca sa va spun ca va inselati cumplit asupra caracterului lui. Pentru Dl. Kelemen „dictatura lui Ceausescu n-a existat”. Punct.
…de acord cu taierea lui kelemen de pe lista eligibililor: omul conduce cel mai corupt si imoral partid din romania, pe langa care psdul, pastrand proportiile, e curat.
Imi pare rau, dar cei ca Iohanis/ Macovei nu au nicio sansa AZI in fata masinariei in functiune a unui mare partid aflat la guvernare, dar nici maine in societatea informatizata in care 66% dintre alegatorii cu drept de vot au sub 50 de ani.
(HoLLyWoodrea nicio shansa, de asemenea)
Asadar, numai o greseala fatala/ catastrofala mai poate face fotoliul prezidential prea mare pentru shezutul micului TitoLesco.
spot on ca de obicei. am aceeasi perceptie despre miscarea pro-macovei anti-iohannis, cu o mica diferenta: am dubii referitor la macovei, nefiind in acelasi timp un sustinator ardent al lui iohannis. De fapt la fel cum idealismul e declarat scuzabil in primul tur, mai degraba as vota cu Hunor. Ma indoiesc pur si simplu de capacitatea d’nei macovei de a uni mai degraba decat de a invrajbi, mi se pare ca are o fire mai iacobina si nu cred ca dupa perioada basescu, ultra-agitata cum a fost ea, avem nevoie de un cineva care ar purta eventual stindardul non-compromisului. Asigurarea independentei justitiei asa cum e ea acum mi se pare suficienta, mai degraba as dori un presedinte sanguin, care sa gandeasca inainte sa deschida gura, respectat afara si cu o viziune strategica ptr tara asta. Inafara de garantia ca justitia va devein prima putere in stat, d’na macovei imi sugereaza mai degraba un procuror decat un presedinte, probabil deformatia profesionala si-a pus amprenta asupra stilului. Cred ca am dori o societate echilibrata, condusa de oameni echilibrati, chiar daca nu perfecti, iar asta mi se pare avantajul lui iohannis.
ce ma deranjeaza la atacurile unei anumite parti a dreptei la iohannis e ca, moncher, daca ei gandesc ca iohannis e doar un produs grivco, de ce l-ar mai vota in turul doi? e o dovada de ipocrizie si lipsa de logica absurde sa improsti cu noroi in cineva care ai vrea eventual in turul doi sa castige alegerile (ca sa fim seriosi, macovei va lua cele sase procente si atat, nu-I va pasa nimanui ca a existat la un moment dat o miscare tismaneanu care si-a dat adeziunea la alegerea d’nei macovei ca sefa de an).. ce-or sa faca dupa, or sa’l ridice in slavi pe neamtz ca sa convinga neconvinsii sa’l voteze? toata povestea are un iz puternic penibil..
Tocmai pentru a nu cadea in acel penibil voi vota MM in primul tur.Foarte posibil sa nu se califice in turtul doi,dar asta este optiunea mea.
Cu KI nu voi vota ,nici in eventualitatea unui tur doi Ponta-KI.Pur si simplu nu mai vreau sa aleg intre un rau mic si unul mare,cand deja am pe „piata” ceva mai bun ,dar care majoritatea nu il accepta.
Vox populi,vox dei.
Inteleg ca, in turul doi, ii veti lasa pe altii sa aleaga. Eventual, raul mai mare. Este o logica pe care eu nu o pot patrunde. Este optiunea dumneavoastra, dar trebuie sa va asumati si consecintele. Una dintre ele ar fi ca trebuie sa va abtineti de la orice comentariu la adresa presedintelui ales. Asa ar fi normal, zic eu – daca nu participati, nu sunteti jucator, ci doar chibitz. Si banuiesc ca stiti care sunt cele doua conditii esentiale pe care trebuie sa le indeplineasca un chibitz.
Comparaţia cu chibiţul este neavenită, iar interdicţia de a critica un preşedinte ales, dacă nu ai mers la vot, poate fi considerată doar ca o glumă. Răul cel mai mic nu este neapărat un bine. Există multe situaţii la care se potriveşte vorba: „trebuie să ne fie mai rău, până ne-o fi bine”.
Nici urma de gluma, in comentariul meu. Candidatul perfect nu va aparea niciodata. Pentru simplul fapt ca perfectiunea nu exista. Nici macar Monica Macovei nu e candidatul perfect. Toata viata, alegem raul cel mai mic, fie ca recunoastem sau nu. Acel rau mai mic poate fi mai apropiat sau mai indepartat de notiunea de „bine”.
Un spectator din tribuna, care da sfaturi antrenorului si jucatorilor sau ii judeca, nu este altceva decat un chibitz, care-si da cu parerea.
Asa consider eu.
Excelent punctat!
„……asigurarea justitiei asa cum e ea acum ” greu de indeplinit fara obstinatie, hotarare, perseverenta Doar Monica Macovei poate face asa ceva si de aici incepe totul, ma intelegi ?, TOTUL ! De aceea o votez !
Monica Macovei Presedinte !!!
desigur ca o s-o votezi pe MM in primul tur, oricine are dreptul sa voteze pe oricine.. numai sa-ti aduci aminte in turul doi ca ‘solutia optima’ (cum bine a nuantat autorul) inseamna la sfarsitul zilei tot acelasi drac, adica raul cel mai mic.. altfel, propaganda absurda a unei parti din intelectualitatea de dreapta va avea consecinte imprevizibile, ca cel de mai sus care a spus ca el n-o sa mai voteze raul cel mai mic, ca s-a saturat.. :) in traducere dupa ce derivezi de doua ori, il accepta pe ponta.. un asemenea BS emotional imi explica uneori de ce suntem unde suntem si atat de divizati.
in treacat as aminti ca aceeasi grupare care sustine cu ardoare doar varianta macovei, demonstrand o intransigenta pur idealista remarcabila cumva, ultra-principiala, a gasit solutia optima la ultimul referendum anti-basescu sa nu voteze, ca sa invalideze referendumul.. ce conta actul democratic in sine, da’l dracului.. daca stai sa te uiti bine, se pare ca principialitatea lor sta pe o creanga subtire de copac, si se’ndoaie dupa plac..
Carp, dai o lovitura de stat si impui un referendum. Celor ce nu iti iau in seama referendumul impus prin lovitura de stat le reprosezi neparticiparea la un „act democratic in sine”? Atat Ponta cat si Iohanis sau Tariceanu (candidati acum) nu sunt „jucatori” ci „cartofori”. Singurul candidat cu adevarat ne-socialist este Elena Udrea. Daca nu castiga acum, va castiga proximele alegeri.
Deci gura pacatosului adevar graieste…Va doriti, sunteti sigur, un presedinte sanguin? iata definitia din dex „Temperament sanguin = temperament vioi; impulsiv; „. Deci sigur va doriti un presedinte impulsiv?
articol perfect, de cate ori alegem un job, o locuinta, un oras (tara chiar) , alegem „soluția optimă dintre cele accesibile”, nimic nou de fapt.
e ca si cum am zice, da, Paris e frumos, dar si Barcelona ar fi interesant, si pina ne tot gandim, reiese ca nu mai primim viza (pt ca PSD) si nu mai putem pleca decat la Varna poate (daca mai avem bani)
e nevoie de o miscare #uniti-scapam-de-PSD, altfel dezbaterile astea „de dreapta” sunt maculatura
O banala intrebare: DE UNDE AU BANI ponta si johannis de au umplut Bucurestiul cu panouri? Nu cumva este acerasi „sursa” – HOTZIA? Hotzii lui iohannis (pana alaltaieri srs-ciripoi era primul lui sfatuitor) or fi mai buni decat hotzii lui ponta? Mira-m-as.
Cum credeti dvs ca este posibil sa schimbam ceva intr-o tara ca a noastra, unde:
-copiii de clasa I injura birjarste langa invatatoare si aceasta, cu tact, se face ca nu aude,
-la supermarchet, oameni cu parul alb stau cu masina la usa acestuia sa-si ia consoarta blocand accesul celorlalti fara nicio rusine,
-unde daca esti femeie la volan esti clacsonata, dracuita, nu pentru ca ai incalcat vreo regula, ci doar pentru ca existi,
-cand in tren, persoane care dau dreptul la nas, te muta de pe locul platit de tine la ghiseu si nasul se amuza, ca stie el ca poti sa faci reclamatie on line la MT si ti se va raspunde ca nu ai probe,
-cand in Bucuresti, te urci in taxi si taximetristul iti spune sec ca, ori dai 20 lei ori te dai jos, chiar daca cursa face 8.5 lei, ca oi fi avand tu drepturi ca esti in UE dar in taxi esti pe proprietatea lui,
-daca ai o actiune in instanta, sa ti se recunoasca un drept, judecatoarea vorbeste din varful buzelor de nu se aude nici ea, mult prea plictisita si scarbita de plebea din fata ei,
-cand mergi pe Calea Victoriei, in Bucuresti, si iti trece scuipatul pe langa fata ca glontul, lansat dintr-un “mertan” acu” scos din fabrica,
-si as putea sa scriu “fara numar”
Ce asteptari sa avem de la un presedinte, fie el unu cu toate premiile Nobel la CV, cum ar putea el sa schimbe ceva, ca ar fi singur si cu prea putina putere constitutionala pentru o natie asa de needucata.
Veti spune, pai da, din acest motiv avem nevoie de educatie in scoala, eu spun ca pana la educatia din scoala, ca popor, nu avem cei 7 ani de acasa si asta pentru ca nu mai are cine sa-i predea.
Si iata cum vom avea presedintele pe care il meritam, smecher de smecher, care s-a descurcat ca Harap Alb cand a trebuit sa dea doctoratul.
DIN ACEST MOTIV, povestea lui Harap Alb nu ar trebui sa fie predata la scoala, ii invata pe copiii cum sa reusesti folosindu-te de alti nu prin propriile puteri.
Anturajul de campanie al prezidentiabiilor de pe la noi seamana cu anturajul lui Harap Alb: personaje cu puteri miraculoase care isi ajuta candidatul sa obtina mana printesei si tronul, pacalindu-l pe imparat.
Din nefericire, povestea asta ne reprezinta ca natie dar si ca individ care reuseste.
Scuze daca nu scriu bine si corect romaneste, dar atat am invatat la scoala cu o profesoara care preda de toate, inclusiv limba romana si franceza, pe langa biologie si chimie.
Stimata doamna, Harap Alb este o buna exemplificare pentru ceea ce inseamna „echipa”. Definitia conceptului „echipa” cam lipseste in romana, asa ca tot ce am gasit (pe intelesul meu) este in spaniola si suna cam asa: „Un equipo es un grupo de dos o más personas que interactúan, discuten y piensan de forma coordinada y cooperativa, unidas con un objetivo común. Un grupo en sí mismo no necesariamente constituye un equipo”. Adica, mai pe romaneasca noastra eu as traduce cam asa: O echipa este un grup de doua sau mai mult de doua persoane care interactioneaza, rationeaza si gandesc de forma co-ordonata si co-operativa. Un grup in sine nu constituie prin asta, o echipa”
Pe lumea asta competitiile (nu doar sportive) sunt ori la individual ori pe echipe.
O imagine mai elocventa (zic eu) ne putem face analogiind „individualul”, caiak-ului simplu iar pentru echipa folosim ca analogie galera.
Ei bine, daca fiecare vaslas poate transporta in barca sa 100 de kg si am avea de mutat de pe un mal pe altul 100 de blocuri de piatra a 100 kg, intelegem ca pt asta este nevoie de 100 de transporturi cu barca. Ei bine, dar daca nu sunt 100 de blocuri de piatra la 100 kg ci un singur bloc de piatra la 10000 kg, intelegem ca oricum dispunem 100 de barci tot nu putem transporta pietroiul. Sunt multe lucrurile pe care are nevoie sa le faca omul si unde este ineficient „individualul”. Mie Harap Alb mai degraba mi s-a parut ca puncteaza asupra importantei de a contribui, in cadrul unei echipe ce rezulta nu atat prin motivatie extrinseca cat prin motivatie intrinseca, fiecare cu ceea ce are el mai bun, si ca fiecare om are atuul sau, chiar daca in aparenta ni se pare a nu avea vreunul. Cam asa.
Printre candidatii nostri, doi declarara ca vor sa ne fie „arbitri” (Ponta si Iohanis), Macovei ca rea sa ne fie un servitor supus si numai Elena Udrea ne vrea drept colegi, in cazul in care ne-o alegem pe dumneaei drept „coordonator de joc”. Pentru mine, care cred ca toti oamenii sunt „jucatori”, doar ca unii sunt capabili sa constientizeze asta, iar cei mai multi, nu, presedintele care nu imi este coleg, nu este presedintele meu.
Dle Zografi,
Nu trebuie sa ne lasam de tarati de dezgust si asa cum am spus in primul tur trebuie sa functioneze simultan convingerea noastra intima si ratiunea motiv pentru care s eu fa acelasi lucru adica in turul 1 Monica si desigur daca va vrea Dumnezeu si in turul doi la fel dar in mod normal in turul doi cu „neamtul” acar ca are si cea mai misto poza de campanie :)
Dar daca de ex Tariceanu sau un altul din cei eliminati de dvs (il las pe Ponta deoparte ca chiar daca-l eliminati dvs nu-l elimina electraul si cred ca va fi in turul doi) il va talona in ultimele sondaje pe „neamt” atunci desigur sunt obligat de ratiune sa -l votez inca din primul tur. Deci avem nevoie de sondaje cat de cat corecte.
Numai bine
Si findaca tot sunt pe acest fir o reactie out of topic referitor la manipularea mediatica postata de mine pe ma multe feisbucur care insa sunt extraordinar de volatile si perisabile asa ca o pstez si undeva pe un sol mai stabil si in acelasi timp si citit cm este acest fir si platforma:
Dar trebue sa mai corectam si din manipulari in sensul ca nu pe dl Ponta la bagat in seama ambasada SUA: „Ambasada a luat la cunoştinţă de comunicatul de presă al CSM din 7 octombrie «privind anumite declaraţii referitoare la dosarul Lukoil instrumentat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti» şi comunicatul din 9 octombrie «privind poziţia Consiliului Superior al Magistraturii faţă de declaraţiile publice din zona politicului referitoare la activitatea procurorilor şi a judecătorilor». Comentariile oficialilor despre cazuri aflate în desfăşurare sunt nepotrivite şi pot crea aparenţa, intenţionată sau nu, a interferenţei. Independenţa justiţiei, liberă de orice influenţă a unui actor din afară, este vitală într-o democraţie”, a precizat Biroul de Presă al Ambasadei SUA, la solicitarea MEDIAFAX.
Textul de mai sus imi apartine desi s-a pierdut un i pe drum :)
PS Si scuze pentru multimea de litere mancate ,dar cand recitesc inainte de a posta nu observ si apoi este prea tarziu.
Iohannis nu poate castiga fara voturile celor 6%, sustinatorii lui MM. E greu de priceput ca daca nu reuseste sa preia aceste voturi, sa preia misiunea ei, Iohannis va pierde alegerile? Iohannis, ca politician PNL, sau ca administrator de oras, nu conteaza in aceasta ecuatie, pentru ca orice ar face politicienii PNL, PSD face mai bine; analizand actiunea politica a ultimilor trei ani, nu vad nici o diferenta intre Catalin Ivan si Alina Gorghiu, intre Vasile Blaga si Ilie Sârbu, sau chiar intre Iohannis si Ponta. Amjandoi sunt ca apa sfintita, nici nu strica dar nici nu ajuta. Acum conteaza ce va face Iohannis in nume propriu, si pana acum nu a facut nimic care sa conteze; practic a stat la televizor si a manat pop-corn, fix ca si Ponta…. Ori, cei 6% nu au nici un motiv sa voteze pentru Vasile Blaga sau Ilie Sârbu.
… i-as intreba pe cei care au votat in 2008 cu PDL si PNL: nu cumva a fost o gresala votul acela, gresala care i-a nascut/intarit apoi pe politicienii-fundatura Antonescu, Udrea, Blaga, Hasoti? Nu cumva am fi avut in 2012-2016 un alt tempo si o alta initiativa politica daca PSD prelua guvernarea in 2008? De ce trebuie sa votam orice echipa politica ni se ofera, ca niste fani ai unei echipei de fotbal?