Criza din Ucraina și Grupul de la Vișegrad

Una dintre cele mai de succes organizații ale Europei Centrale, Grupul de la Vișegrad, scârțâie din toate încheieturile sub presiunea războiului declanșat de Rusia în Ucraina.

Înființată în februarie 1991 de Polonia, Ce­hoslovacia și Ungaria, pe când Ion Iliescu se pregătea să semneze un tratat politic cu URSS-ul lui Mihail Gorbaciov, Grupul de la Vișegrad a fost ve­hi­culul instituțional prin ca­re s-a realizat aderarea fos­telor state socialiste, mem­bre ale Tratatului de la Var­șovia și CAER, la NATO și Uniunea Europeană. La 23 de ani de la înființarea Grupului a cărui misiune era să scoată statele res­pec­tive de sub influența Mos­co­vei, Ungaria se întrece în reverențe la adresa Kremlinului.

La 25 septembrie, operatorul maghiar LGSZ Ltd a anunțat sistarea livrărilor de gaz către Ucraina, pretextând cu nevoia de a mări volumul de gaz pe piața internă. De la începutul verii, Gazprom a oprit exportul de gaz către Ucraina, aceasta pro­curând gaz de la vecinii aflați la granița de Vest, care importă ei gaz din Rusia și-l revând Ucrainei. Moscova nu putea să fie fericită, de vreme ce principalul element de șantaj la adresa Ucrainei, gazul, era acum procurat de la vecinii din vest, Un­garia, Slovacia și Polonia. Decizia Bu­da­pestei de a întrerupe livrarea gazului ve­nea după întâlnirea din 22 septembrie din­tre A. Miller, președintele Gazprom, și pre­mierul  Viktor Orbán și era înainte cu o zi de runda de consultări de la Berlin din­tre Rusia, Ucraina, UE și Gazprom. Mai mult chiar, în ziua în care la Berlin avea loc în­tâlnirea amintită, Orbán vizita Trans­car­patia, sub pretextul deschiderii anului șco­lar într-un institut maghiar. Miza însă es­te mai mare: reprezentarea minorității ma­ghiare în viitoarea Radă Supremă, care se va alege la 26 octombrie. Pe lângă faptul că sunt două organizații aflate în competiție, So­cie­tatea Culturală a Ma­ghia­rilor din Transcarpatia și Partidul Democratic al Ma­ghiarilor din Ucraina, la ale­gerile din 2012 au fost mo­dificate contururile circum­scripțiilor electorale, astfel încât maghiarii sunt de­za­vantajați. Soluția găsită a fost includerea candidatului ungur pe listele Blocului Poroșenko. Toate aceste mișcări întăresc impresia că Bu­da­pesta se află în tandem revizionist cu Mos­cova, împotriva Kievului.

Cehia, sub presiunea social-democraților, parteneri cheie în coaliție de guvernare, a blocat cât a putut adoptarea de sancțiuni îm­potriva Rusiei, în vreme ce primul mi­nistru slovac, Robert Fico, a amenințat că se opune cu veto sancțiunilor pe care le consideră fără noimă și contraproductive. Pe lângă Cipru, piese centrală în circuitul banilor rusești prin lume, Ungaria, Cehia și Slovacia s-au dovedit cele mai pro-Pu­tin state din UE. De cealaltă parte, Polonia formează un alt grup alături de Țările Bal­tice, cerând trupe americane pe teritoriul său, care să o apere de amenințările Mos­covei. Argumentul cel mai des invocat de la Budapesta, Praga și Bratislava este că sancțiunile economice împotriva Rusiei nu vor avea niciun efect pe termen scurt, nu vor opri agresiunea lui Putin din Ucrai­na, iar aceste țări vor înregistra pierderi economice de pe urma sancțiunilor. Plu­tește în aer un soi de neîncredere în pro­misiunile Occidentului de asigurare a se­curității țărilor din Grupul de la Vișegrad. Trei din cele patru, Cehia, Slovacia și Un­garia au urmat modelul Germaniei în po­litica față de Rusia și au pus argumentele economice deasupra intereselor strategice. Cooperarea cu Moscova s-a extins până la domenii sensibile, care afectează se­cu­ri­ta­tea energetică și sporesc dependența aces­tor țări de livrările din Rusia. Piața estică a fost destinație favorită pentru multe dintre produsele agricole sau auto­tu­ris­me­le produse în aceste țări, care nu-și găseau ușor loc în Vestul lovit de o lungă criză eco­nomică.

Și totuși, de unde neîncrederea Cehiei, Slo­vaciei, Ungariei și chiar a Poloniei în ca­pacitatea Vestului de a le asigura se­cu­ri­ta­tea? Vreme de aproape două decenii, de la Bush senior la Bush junior, Budapesta, Pra­ga, Varșovia s-au remarcat drept aliați fideli ai SUA în Europa. Au fost dați de exemplu Vechii Europe, Grupul de la Vi­șe­­grad formând Noua Europă, pro­ame­ri­cană, spre deosebire de cea Veche, câș­tigată de retorica antiamericană.

Cel mai probabil, neîncrederea Noii Eu­ro­pe în SUA a fost generată de reset-ul Mos­cova-Washington, de după războiului ru­so-georgian din august 2008, în contextul venirii la putere a unor lideri noi, Obama la Casa Albă și Medvedev la Kremlin. În iu­lie 2009, mai mulți intelectuali și oameni politici din Europa Centrală au adresat o scrisoare lui Obama, în care criticau re­tra­gerea americană din regiune, afirmând că astfel întreaga zonă se va afla sub pre­siu­nea revizionistă a Rusiei, care va urmări o agendă de secol XIX cu mijloace tactice ale secolului al XXI-lea. După 2009, trep­tat, regiunea a încetat să fie cea mai pro­atlantică voce din UE, iar scrisoarea din va­ra acelui an, în lumina recentelor evo­luții din Ucraina, se dovedește a fi fost pro­fetică.

Articol aparut in Revista 22