Ioan Nani, directorul Antibiotice, vorbea intr-un interviu de prima strategie nationala de dezvoltare a medicamentelor datand in 1950 – 1951.
In perioada cea mai neagra, 1980-1989, comunistii au avut o planificare strategica centralizata a medicamentului: in Bucuresti manufacturam injectabile / perfuzabile si vaccinuri, in Iasi antibiotice, in Cluj orale solide, la Viseu de Sus preparate lichide nesterile, la Tg Mures unguente. Si aveam o industrie suficient de dezvoltata ca sa faca fata vremurilor.
Incepand din 2000 majoritatea fabricilor romanesti de medicamente au intrat in circuitul multinationalelor, care nu le-au inchis, ba dimpotriva s-au intrecut in a investi in retehnologizare, dezvoltare, exporturi.
Si desi era evident ca devenea un domeniu de interes economic si social major, autoritatile tot nu s-au prins sa elaboreze o strategie nationala a medicamentului, nefiind pe lista lor de prioritati. Fapt pentru care numai in perioada 2010 – 2014 (deci la un timp dupa intrarea in UE) Romania a pierdut productia a 40% din volumele de fabricatie, a pus lacatul pe un institut national, a cauzat inchiderea unui producator privat si nu a mai adus nici macar o singura investitie de portofoliu in Romania. Astazi, 15% din deficitul comercial al Romaniei, este cauzat de industria farmaceutica, care importa anual medicamente in valoare de peste 8 miliarde lei dar reuseste sa exporte in valoare de mai putin de 1 miliard. Si asta in conditiile in care cele trei mari fabrici din Romania platesc taxe si impozite catre statul roman cat platesc toti ceilalti furnizori de servicii si bunuri care actioneaza in sanatate la un loc. Dar, in loc sa o aprecieze ca pe un creator de valoare adaugata, autoritatile din domeniu s-au ocupat mai degraba cu demonizarea industriei, au acuzat-o de “fuga dupa profit “ (ceilalti jucatori din sanatate lucreaza pe baza de voluntariat?) si nu au reusit ani la randul sa se aseze la masa dialogului. Nu ne miram ca Romania este in urma la toate statisticele din domeniul sanitar, ajungand chiar sa isi “convinga” cetatenii sa nu isi mai vaccineze copiii.
Nu cred ca gresesc cand spun ca desi ne confruntam cu o multitudine de crize si cazuri de forte majora – epidemiile de cancer si boli infectioase, rezistente la antibiotice –, desi OMS ne-a indemnat sa investim mai mult in sanatate, inclusiv in parteneriate cu industria, am asistat in perioada 2010-2014 la pierderea ireversibila a cel putin 50% din potentialul industriei romanesti de medicamente.
M-am tot intrebat – si am intrebat guverne, autoritati, parlamentari – ca stat civilizat, care isi doreste sa intre in top 7 tari ale Uniunii Europene ca forta economica, cum poti sa ignori dezvoltarea unei industrii cum este cea farmaceutica, mai ales cand ai o baza de unde sa pornesti? Industria farmaceutica este pe primul loc la nivel mondial in ceea ce priveste investitiile in cercetare-dezvoltare (peste 15% din cifra de afaceri) si locul 5 mondial in investitiile de re-tehnologizare industriala (peste 7% din cifra de afaceri). Tari precum Marea Britanie, Germania, Franta, Slovenia, Belarus, India, au o excedent comercial datorita industriei si aduc pana la 10-15% din PIB prin acest domeniu. Industria are cel mai mare grad de calificare a locurilor de munca si este numarul unu in ceea ce priveste multiplicarea acestora pe plan vertical.
Si iata totusi ca in sfarsit, Guvernul a aprobat, printr-o hotărâre, Strategia Naţională pentru Competitivitate 2015-2020, in care industria farmaceutica este acceptata in clubul select al directiilor strategice ale Romaniei. Este un pas inainte, dar insuficient daca mai uit la masurile deocamdata cu caracter general propuse in document. Exista in prezent bariere fiscale, de calcul al preturilor, de reglementare, de diplomatie economica, care nu dau semne ca pot fi inlaturate; la care se adauga si desincronizari legislative care continua sa afecteze interesul de dezvoltare al industriei. In plus, Guvernul ar trebui sa isi propuna un obiectiv clar pana in 2020, de exemplu sa atraga 3-5 noi investitori de portofoliu.
Dar, este un pas inainte pe care trebuie sa-l apreciem si de la care sa pornim sa construim. Asa ca pensia mea mai poate astepta pana dupa 2020, cand vom fi siguri ca lasam in urma o industrie la fel de puternica ca in tarile cu traditie.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„Industria Farmaceutică” sau „Cum să faci miliarde cu două grame și trei foi”.
http://www.cbc.ca/news/health/tb-drug-price-cycloserine-1.3237868
http://www.nytimes.com/2015/09/21/business/a-huge-overnight-increase-in-a-drugs-price-raises-protests.html
Uneori își are și tribalitatea beneficiile sale.
Industria farmaceutica este un monstru. Un monstru la fel de mare ca și industria de armament. Cum iși explică d-nul Damian preţurile prohibitive ale unor medicamente, in special pentru bolile grave? Nu există o explicaţie raţională dpdv economic, ci doar interese. Financiare.
Orice afacere, de la vanzatorul de nimicuri de pe strada si pana la Walmart si Applle, este propulsata si exista doar pentru ceea ce dumenavostra numiti „interese Financiare”.
Pretul umflat apare doar acolo unde nu functioneza regulile pietei. Oricine ar vinde marfa la de 100 e ori, 1000 de ori sau chiar 10000000 (adaugati cate zero-uri doriti) de ori mai scump decat costul de fabricatie. Problema e ca se gaseste atunci altcineva sa fabrice si sa vanda acel produs mai ieftin. Si tot asa pana ce se ajunge la echilibru pe piata.Pana la faza la care nici cei mai eficienti nu mai pot cobora preturile. Si asa apare pretul pietei.
In momentul in care un producator sau vanzator obine monopol atunci evident ca rpeturile crescvertiginos. De regula monopolul apare din cauza ca statul creaza intentionat sau involuntar reglementari tampe.
Tot ce puteti fac e sa va ganditi ceva mai bine data viitoare cand votati. Succes!
Din punct de vedere economic datorită colapsului industriei farmaceutice, România a pierdut (și continuă să piardă) exagerat de mult. A pierdut producția a 40% din volumele de fabricație de medicamente și cam același procent de personal medical. Numărul medicilor din spitale la nivelul 2014 a rămas de doar 13.521 (comparativ cu 20.648 în 2011 și 14.487 în 2013). Raportându-ne doar la cifre putem exclama cât ne țin plămânii: DEZASTRU. Și ca situația să fie și mai îngrozitoare să spunem și că boala incurabilă a românilor este automedicația, aceștia cumpărând pastile de 2 miliarde euro/an la nivelul anului 2011.
Dar nu ne putem opri aici și să ne întrebăm precum Dr. Maryn McKenna ce vom face când antibioticele nu vor mai funcționa? https://www.ted.com/talks/maryn_mckenna_what_do_we_do_when_antibiotics_don_t_work_any_more
Putem afirma astfel că din punct de vedere social situația este un fiasco cu toate implicațiile.
Cât despre vaccinuri, uitându-mă la fetița de 7 ani din scara vecină paralizată în urma vaccinului DTP și la băiețelul de 3 luni din bloc care de 3 săptămâni e legumă după același vaccin, îmi ridic și eu mari semne de întrebare. Mai ales că America, cu un program de 36 de vaccinuri obligatorii este pe locul 34 la mortalitate infantilă comparativ cu Japonia/Suedia de pe locurile 3/4 cu doar 11 vaccinuri obligatorii https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_infant_mortality_rate.
Iar când Organizația Mondială a Sănătății spune că bolile chronice și sărăcia sunt interconectate http://www.who.int/chp/chronic_disease_report/part2_ch2/en/ și că inegalitatea socială vătămează societățile în orice domeniu ne-am uita https://www.ted.com/talks/richard_wilkinson#t-201829 în România 40% din populație trăind la limita sărăciei iar la nivel politic se vorbește de șpagă de zeci de milioane de euro, putem să ne punem întrebarea: Ne pare rău că îi lăsăm pe alții să profite de pe urma îmbolnăvirii oamenilor și trebui să ne facem o strategie națională din asta? Nu ne dorim ca oamenii să devină nefumători pentru că pierderile la bugetul de stat ar fi foarte mari? Cum ar arăta o societate românească în care se importă medicamente de 1 mld/an pentru că oamenii sunt sănătoși?
Dacă este să gândim pragmatic și obiectiv uitându-ne doar la datele reale și la cursul firesc al lucrurilor din societatea românească din perspective economice este lăudabil că industria farmaceutică a fost inclusă în „clubul select”. Să nu uităm totuși vorbele unui mare geniu care spunea: „The intuitive mind is a sacred gift and the rational mind is a faithful servant. We have created a society that honors the servant but has forgotten the gift.”
Iar intuiția îmi spune că singura strategie națională care poate scoate această țară din groapă este cea din educație și creșterea nivelului de trai. Toate se vor regla de la sine mai apoi.
Buna ziua.
In primul rand felicitari d-le Damian, daca ar fi mai multe luari de pozitii ca a dvs. poate s-ar mai imbunatati cate ceva in domeniu.
Sunt medic, dar profesez intr-o activitate conexa – NU la vreun producator de medicamente, asta ca sa nu fiu acuzat de partizanat.
Nu ma pot abtine sa nu raspund unor comentarii de aici, poate mai intelege lumea niste lucruri.
@Roger
Sanatatea costa, stimate domn, si costa al naibii de mult. Propaganda statului socialist roman ne spune zilnic ca toti avem DREPTUL la sanatate gratuita. Este o minciuna sfruntata, nimeni nu are DREPTUL la nimic gratuit. Vrei ceva, orice, trebuie sa platesti. Regula asta a aparut de la primul schimb de unelte din silex ale pitecantropilor. In Romania cu atat mai mult: cca 4,5 milioane trebuie sa asigure sanatatea gratuita pentru alte 14 milioane. Do the math, va va da cu virgula.
Ca tot ati vorbit de preturi prohibitive: recent au aparut pe piata medicamente care vindeca hepatita C. Firma Abbvie, de exemplu, a investit miliarde de dolari si ani intregi pentru a scoate un astfel de produs. De ce ar trebui, dupa parerea dvs., sa-si vanda produsul ieftin, dupa principiul „dati cate una, sa ajunga la toata lumea” ? Mai mult, un astfel de medicament care se numeste „inovativ” sau „original” este protejat 10 ani de reglementari internationale in domeniu, adica nicio alta firma nu are voie sa produca un generic al respectivului medicament. Cred ca este usor de intuit de ce.
In concluzie, stimate domn, nu mai cereti gratis. Stiu ca nu sunt politically corect, dar nu toti putem conduce Bentley. De ce ar trebui sa primim gratis unele medicamente ?
@Lucian
Mi-a atras atentia pasajul referitor la vaccinuri. Este o furie globala, sustinuta de oameni care habar n-au despre ce vorbesc, dar e la moda sa strigi in gura mare ca vaccinurile sunt creatia malefica a corporatiilor care odata cu vaccinul iti injecteaza si un cip care te controleaza total, in beneficiul serviciilor americane, ca doar astia sunt de vina pentru tot…
Ma intreb, dvs. intre Olivia Steer si Vlad Mixich, care credeti ca ar trebui sa conduca Ministerul Sanatatii ?
Concret: se estimeaza ca pana la 2% din populatia mondiala sufera de anafilaxie la un moment dat in cursul vietii. Asta inseamna ca dvs. aveti sansa sa muriti de la banala penicilina, banala aspirina sau banalul ou de gaina. Presupunem o epidemie: 1000 de insi primesc antibioticul, 999 se vindeca si unul moare din cauza reactiei anafilactice la acel antibiotic. Cum ar trebui sa procedam, dupa parerea dvs. ?
Poate nu stiti, dar medicina este o stiinta pur statistica. X% raspund la paracetamol, dar Y% (unde Y este semnificativ statistic mai mic decat X, nu). Ce facem, scoatem paracetamolul de pe piata ?
La final: ati vazut vreodata un copil cu poliomielita ? Stiti ce a fost pentru omenire variola ?
Oameni buni, mai documentati-va inainte de a exprima opinii atat de categorice…
Excelent – problema cheltuielilor de sanatate si modul in care ele sunt suportate public sau privat este o chestiune foarte complicata si sensibila atit din punct de vedere etic, cit si financiar. Din motive evidente tuturor ne e frica de boala/moarte si dorim sa fim tratati cu ultimile achizitii ale cercetarii in domeniu – daca toate cheltuilile sunt publice atunci logica actiunii colective conduce la o extindere infinita a acestora (la limita se poate cheltui un PIB intreg numai pentru sanatate). Daca cheltuielile sunt esentialmente private, externalitatile negative (vezi problema vaccinarii sub-optimale) generate de excluderea de la tratamente pot fi uriase. Asa ca echilibrul intre partea publica – ce acopera asigurarea de sanatate – si cea privata devine esential si este o problema cheie in dezbaterile publice din mai toate tarile avansate, cu diferite solutii, fiecare cu avantaje si dezavantaje.
Domnule medic Marius. Am simțit o atitudine furioasă în combaterea unei opinii „categorice” când eu doar am afirmat că „am mari semne de întrebare”. N-am strigat că vaccinurile sunt creația malefică a nimănui, n-am afirmat de nici un cip. Dar dacă vreți să vă explic în detaliu, vă spun că am mari semne de întrebare legate de condițiile de păstrare a vaccinurilor în anumite situații, de analiza precară a sănătății de moment a pacientului ce trebuie vaccinat, de lipsa de interes față de istoricul imunologic ce măreste riscurul ca vaccinurile să producă efecte secundare severe. Înțeleg foarte bine că un vaccin conține tulpini de virusi dezactivate iar scopul lor este crearea de anticorpi și că imunizarea poate totuși să fie un eșec. Ciudat e că îmi aduc și acum aminte cum am pus felie de cartof pe locul vaccinat cu DTP din piciorul propriului copil. Am parcurs cartea The human body book a lui Steve Parker din curiozitate și respect față de propriul corp.
Cât despre ministerul sănătății, nici unu n-ar trebui să-l conducă. Mai potrivit cred că e Ștefan Manea pentru asta.
Îmi pare sincer rău că din tot comentariul meu ați analizat cel mai nesemnificativ aspect.
Mă bucur totuși că sănătatea (d.p.d.v. farmaceutic) a fost aproape gratis pentru mine în acest deceniu, pt că 50 lei dați pe medicamente în ultimii 5 ani este o sumă modică.
Vă dau un sfat (a nu se lua ca jignire). Încercați să raționalizați conștient cantitatea de norepinefrină eliberată, nu de alta dar sistemul limbic vă poate bloca memoria de lucru.
Aveti dreptate.