Mă tem că nu e de ajuns ca sute de mii de oameni să iasă în stradă. Deși mobilizarea românilor a fost impresionantă în fața loviturii încercate de PSD, s-ar putea ca schimbarea societății să necesite un efort suplimentar de acum încolo. Sunt convins că nu e de ajuns să ne ridicăm capul doar atunci când ne este pus cuțitul la os, ci partizanatul pentru schimbare trebuie să fie tradus printr-o luptă mai susținută împotriva corupției și anormalului din societatea românească.
Protestele din februarie 2017 trebuie să reprezinte doar un punct de plecare. Nu este prima oară când lumea și-a exprimat nemulțumirea în stradă, dar diferit acum este faptul că masa de oameni al căror orgoliu a fost lovit în plin de mișcarea PSD-ului este una îndeajuns de mare pentru a porni o schimbare reală. Condiția este ca niciunul din cei peste 600000 să nu se întoarcă la o atitudine inertă față de nedreptățile de zi cu zi din societate.
Gașca celor care fură România de 27 de ani este totuși una restrânsă. Puterea acestui grup stă în omogenitate și în faptul că fiecare primește un rol precis în fiecare pas al evoluției sale, îndeplinindu-l ulterior cu multă conştiinciozitate. Florin Iordache este este dovada clară a cât de bine funcționează acest sistem, reprezentând mediocrul obedient care a fost plasat treptat pe înalte poziții ale statului, cu misiuni bine definite. „Succesul” avansării sale pe scara socială a fost netezit de lipsa de răspuns a societății în fața unor asemenea personaje. Totodată, capacitatea grupului de a recruta membri nu trebuie subestimată. Tineri ce aleg să se lase asimilați de către gașca hoților vor apărea mereu, din dorința de afirmare rapidă și asociere cu „cei puternici”. Și Sorin Grindeanu sau Victor Ponta au trecut de 18 ani de abia după 1989, dar au devenit reprezentanți de seamă ai sistemului. Liviu Dragnea era de asemenea mult prea tânăr atunci când un grup de foști comuniști lipsiți de scrupule au previzionat anumite slabiciuni ale proaspetei societăți democratice. Departe era Dragnea, la momentul intrării în politică, de ideea că într-o zi o să devină imperatorul României.
În tot acest context este util să facem apel la un exercițiu de reflecție, prin care ar trebui să treacă toți cetățenii care doresc binele țării: de ce majoritatea clasei politice este compusă din acești hoți și cum reușesc aceștia să ajungă și să se mențină acolo?
Îndrăznesc să înaintez ca prim răspuns lipsa de interes a celor care au viziunea corectă în fața ideii de implicare politică sau în inițiative civice. Ce-i drept, mai ușor va fi mereu a lua poziție din exterior împotriva a ceea ce se întâmplă în politică, decât a face opoziție reală acțiunilor nocive în interiorul unui partid politic. Este absurd să identificăm drept soluție interzicerea unui partid, așa cum s-a întâmplat în aceste săptămâni, căci prin asta nu se întâmplă decât să contrazicem valori la care se apelează prin aceste proteste. Într-o democrație activă, un partid deviant nu are decât două parcursuri posibile, reforma sau dispariția în mod organic. Iar exemplu legat de al doilea posibil parcurs ar putea fi decăderea în Franța a Partidului Comunist Francez, care la jumătatea secolului trecut reprezenta a doua cea mai puternică formațiune în această țară. În celălalt scenariu, reforma va fi posibilă atunci când voci precum cea a lui Mihai Chirica vor avea în spate un număr rezonabil de membri de la care să plece ecoul.
A doua observație ar fi că nu este o soluție să așteptăm o societate perfectă pentru ca oameni precum Ponta, Băsescu, Blaga sau Iordache să nu mai ajungă în cele mai înalte funcții publice din România. Curățarea nu se va realiza decât treptat; chiar și din partea celor care nu aleg să facă pasul spre partidele politice trebuie să se manifeste o dezaprobare publică mai vizibilă împotriva acestui tip de indivizi. Iar acest lucru trebuie să fie realizat încă din perioada în care aceștia se află printre noi, nu doar atunci când vom fi nevoiți să ne adresăm lor din piață. Tolerând astăzi abuzurile doctorului, profesorului sau ale șefului, nu facem decât să îi pavăm drumul pe care acesta să ajungă într-o funcție din care să obțină beneficii personale sau pentru grupul din care face parte.
Ideea de putere a poporului nu trebuie să fie doar despre așteptări din partea celor care sunt desemnați să te reprezinte, ci despre conștientizarea responsabilității pe care o avem fiecare pentru a păzi cadrul necesar respectării libertății și a egalității în fața legii. Astfel că „rezist” trebuie să fie doar un slogan de moment, dar mai eficient este să „îi vedem” permanent și, mai ales, să acționăm. Când piața va fi părăsită, protestul va trebui să se mute acolo unde se află fiecare nemultumit.
„Am avut un motiv interesant de a intra în politică. În toamna lui ‘95 fetiţa era foarte mică şi veneam cu ea de acasă în cărucior spre hotel. Oraşul arăta ca după război! Primarul îşi dăduse demisia, rămăsese vice-primarul, care nu se pricepea, şi nu mai vorbesc că străzile erau praf. Se exfoliase pojghiţa de ciment de deasupra trotuarului şi rămăseseră doar pietroaiele din balast. Căruciorul se mişca şi eu am în cap şi acum imaginea căpşorului fetiţei mele. Am luat-o în braţe şi i-am spus că trebuie să facem ceva cu primăria asta. Atunci aveam hotelul, toate restaurantele şi eram un tânăr destul de influent în oraş, ca să spun aşa. Am strâns foarte mulţi tineri şi am făcut la Turnu Măgurele prima revoluţie a tinerilor din România. În oraş erau numai trei parlamentari de la PDSR, mai era Partidul Socialist, care era susţinut de Banca Columna şi era pe val CDR-ul. În final am reuşit să câştigăm şi primăria şi vice-primar şi aşa am intrat în politică. Ulterior, m-am implicat în alegerile parlamentare şi am fost şef de campanie. L-am cunoscut pe Băsescu la campania lui Roman din ’96. Am avut o relaţie foarte bună cu Petre Roman, mi-a fost şi profesor în facultate. Ulterior, am fost numit prefect.” (Adevărul, 9 decembrie 2016, Interviu biografic cu Liviu Dragnea)
„Îmi pare sincer rău că am pus umărul la construcţia unui sistem bolnav. Pentru că da, un sistem în care Guvernul dă o lege în favoarea unui singur om, este un sistem bolnav. Eu sunt consilier juridic, şi nu-mi pot permite să trec cu vederea astfel de derapaje. Am întâlnit în PSD câţiva oameni de înaltă calitate, care cu siguranţă îmi vor rămâne prieteni, dincolo de opinia politică. Şi nu de ei mă despart, ci de marea turmă de slugi şi elefanţi care formează majoritatea PSD. Sper ca vocea oamenilor din stradă să se facă auzită, iar Guvernul să demonstreze că este acolo pentru noi, pentru români“ (Valentin Cristian Lupșa, fost Secretar General PSD Reșița, 1 februarie 2017)
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
foarte bun textul. felicitari !
ponta a intrat in psd pentru c a fost refuzat altundeva, iar securistoizii i au dat un os de ros in schimbul slugarniciei ! acum, sincer, ce parere sa ai despre o „eminenta cenusie” care se inscrie in pcr / fsn / psd ?! pds ul nu este partid, ci o grupare mafiota, gindita de bolsevicul iliescu, continuata de porcul nastase si terminata (asa cred) de tractoristul ajuns jupin, din teleorman.
Cred că PSD-ul este o entitate ce are drept probleme (1) propria istorie și (2) imaginea negativă dobândită prin asocierea cu personajele aflate în conducere și modul în care aceștia conduc partidul. Sistemul creat de cei din conducere se bucură de continuitate tocmai datorită unor persoane care ajung în partid din considerentele pentru care și Victor Ponta s-a alăturat („singurii care mi-au oferit o şansă”).
Totuși, e rațional să considerăm că există un anume număr de oameni care au intrat în PSD cu bune intenții. Doar că momentan sunt puțini, copleșiți de peisaj și fără o perspectivă să prindă o voce puternică în partid.
Pe Dragnea l-ati omis si l-ati mentionat pe Basescu, cel care a demarat reforma in justitiei …
Justitia porneste de la capacitatea de a fi impartial, obiectiv …
„nu este o soluție să așteptăm o societate perfectă pentru ca oameni precum Ponta, Băsescu, Blaga sau Iordache să nu mai ajungă în cele mai înalte funcții publice din România.”
Daca nu era Basescu care sa o puna pe Macovei la Justitie in 2005, azi nu aveam de ce sa iesim in strada. Nu aveam nici DNA, nici politicieni corupti in parnaie, nici politicieni corupti gata sa intre in parnaie si gata sa schimbe Codul Penal a.i. ei sa nu intre in parnaie.
Basescu este omul forte care a pornit reforma in Justitie. Si a facut-o cu pretul intrarii lu frac-su la bulau si a decapitarii conducerii partidului care l-a sustinut (PDL). Ca o avea bube in cap si Basescu – se poate. Dar pt ce a facut in Justitie merita statuie.
@ Cristi,
e de bon ton sa dai vina pe Basescu; nu conteaza ce-a facut, sloganul „jos Basescu” dă bine pentru ceea ce se numeste incremenirea in proiect.
Si da, nu artizanul celor ce se intimpla azi, Dragnea ot Teleorman, e pomenit, ci Basescu, capul tuturor rautatilor.
Bună ziua,
Puteți observa asocierea alocată în text lui Liviu Dragnea, purtător de steag al grupului descris. La fel cum extrasul de la final, din interviul cu acesta, este menit să ne ajute în exercițiul de reflecție: observăm de ce decid să intre acești oameni în politică (cel puțin motivele declarate), pentru a compara cu ce ajung să facă.
În ceea ce îl privește pe Traian Băsescu, îmi mențin părerea că își merită locul printre respectivii, enumerarea aceea fiind oricum sumară. Consider că are meritul de a fi susținut persoanele care au produs schimbări în justiție, împins și de contextul privind aderarea, dar a fost în egală măsură părinte spiritual pentru destule personaje care au contribuit la menținerea unui „stat mafiot”.
Nici nu am incercat sa va schimb parerea. Fara „mafiotul Basescu”, poate ca multi ar fi facut-o „daca iese Bombo, eu ma mut in Congo”.
Chiar va multumesc ca ati lasat sa treaca cele 4 rinduri; alti autori le-au fi sters. Nu chiar cu repercursiunile din Iepoca de Aur.
Si care este problema? Asta a fost batalia politica data de Basescu + Macovei + Morar. Prin atragerea atentiei publice asupra lor, atacurile s-au indreptat impotriva persoanelor lor si nu asupra institutiilor care au fost lasate sa-si faca treaba si sa se dezvolte intr-un climat politic potrivnic. Si-au asumat acest lucru, au facut-o mai mult ca sigur intentionat si cred eu ca a facut un bine punand la umbra institutia si profesionistii care trebuiau si meritau sa fie protejati.
Pai spune-i asta autorului, nu noua!
Noi suntem cu tine!
:)
Si totusi ramine o chestie pe care nu o intleg, toata lumea buna spune ca PSD e o facatura nasoala, dar totusi aceasta facatura are succes si nu de azi de ieri ci de jde ani. De ce? Nu-mi povestiti de populism si galeti, ar fi prea ieftin, sunt totusi o echipa care poate si stie sa se organizeze, stie sa cistige.
In ziua de azi doar succesul conteaza, restul sunt parole.
Fiindca se bazeaza pe o structura dezvoltata si perfectionata in 45 de ani de regim comunist, preluata si adaptata din mers.
In 22 decembrie 89 cand toviliescu a anuntat ca fostul dictator, care intinase nobilele idelauri, a fugit, structura s-a repliat si a inchis destul de rapid bresa creata.
Din cei 3900000 de mebri cu carnet o proportie destul de mare aveau deja o practica solida in organizarea si controlul structurilor locale.
Academia stefan gheorghiu a pregatit, de-a lungu timpului, zeci de mii, poate sute de mii de specialisti in manipulare pentru diverse niveluri. Tineri, in marea majoritate, cu nivel de inteligenta doar puin peste medie, lipsiti de vocatie profesionala sau de vreun talent deosebit, dar manati de ambitia de a lasa in urma conditia de amarastean la care pareau predestinati, au lecat, mai ales din zonele defavorizate sa-si faca un viitor la oras si, cea mai buna oferta pentru ei, a fost sa se lupte pentru acest gen de „post” care permitea avansarea fara sa se murdareasca sau sa traga la saiba, fara sa fie necesar sa impresioneze vreun sef cu nemapoimenite abilitati tehnice sau stiintifice.
Am intalnit pentru prima oara un astfel de specimen prin 82 si am ramas cu gura cascata: un tip destul de plat ca inteligenta, mediocru in meseria lui (nici macar cu sprijinul partidului nu reusise chiar maximum de categorie pe care il aveau altii cu vechimea lui, dar care aveau intr-adevar meseria in sange) acela, cand intra pe modul „programul pcr” devenea volubil, coerent si chiar logic (daca luam ca axiome directivele partidului).
Atuni s-a dat „ordinul” sa se infiineze organizatiile locale FSN si, ghici ce? cei mai eficienti in aceasta reorganizare au fost aceste cadre, cel mai bine pregatite pentru asa ceva.
Cred ca a mai ajutat si faptul ca in 89 era deja in curs o actiune de inregimentare a tuturor oamenilor muncii intr-o structura atotcuprinzatoare – daca nu ma insel se numea fdus (nu prea mult diferita ca obiectiv fata de modul cum vedea iliescu fsn-ul.
Asa s-a infaptuit (s-a injectat chiar) revolutia si in satele si orasele mici si chiar in marile platforme industriale cu zeci de mii de oameni ai muncii care altfel, nu ar fi inteles ce se intampla.
Astfel s-a facut revolutia la Videle (un exemplu la intamplare ) unde nu a calcat picior de terorist dar s-a marcat un trecut revolutionar ca sa aiba si ministra actuala a internelor in sivi, pornind de jos: incapabila sa intre la facultate dar s-a gasit un post de secretara de scoala, un post care nu te tine asa ocupat si poti sa dai o mana de ajutor tovarasilor …
Asa se face ca guvernul actual este plin de mostre de incompetenta. Persoane care au diplome dar nicio profesiune in care sa fi excelat cat de cat.
Sistemul asta functioneaza ca musuroiul de furnici: incercati sa schimbati planul unei colonii care se muta dintr-un loc intr-altul si nu veti reusi decat prin anihilare totala, desi nicio furnica nu este constienta de ce face ceea ce face
Nu chia in fiecare zi in forma cunoscuta si iata cam cum ar trebui sa fie si ma bucur mult vazand ca se pare ca nu postez degeaba cele ce le postez in materie de strategie si tactica: http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/evenimente/protestatarii-de-la-sibiu-anunta-noua-strategie-pe-termen-lung-670004 :)