Țurțuri și iepurași

E duminica Floriilor cu soare și multă lumină. La periferia orașului, vânzătorii ambulanți de flori și ramuri de sălcii s-au trezit devreme și s-au îmbulzit în jurul bisericilor. Între blocurile cenușii au înflorit zarzării, caișii, cireșii, narcisele și lalelele. Năvala verdelui crud sfidează gri-ul cartierelor mărginașe. Negustorii de pește sunt asaltați deopotrivă de cei care au postit, dar și de cei care doar vor să păstreze obiceiul. Căci în duminica Floriilor e dezlegare la pește. Din bucătării răzbat damfuri de borș, saramură și plachie.

În centru atmosfera e mai rafinată, întâlnești oameni eleganți plimbându-se, mulți ținând în mâini ramuri de salcie sau chiar de palmier. Grupuri de turiști se fotografiază cu micuța biserică Stavropoleos, care, în lumina soarelui matinal, seamănă și ea cu o floare din alte vremuri.

Pretutindeni, și la periferie și în centru, plutește în aer o bucurie reținută, un fior al așteptării care, ca în fiecare an, leagă primăvara de marea sărbătoare a Învierii.

Animată de astfel de gânduri descopăr pe Calea Victoriei, atârnând printre țurțurii rămași de la Crăciun, flori și iepuri de plastic colorați țipător. În lumina puternică a soarelui peisajul e meschin și ridicol. Pare o glumă proastă. Țurțuri cu iepuri de plastic. În ce minte s-a putut naște o asemenea idee? Iluminatul stradal înaintea Crăciunului are noimă, căci serile lungi și întunecoase de iarnă dobândesc astfel un farmec și o căldură aparte. Dar acum amurgul se lasă mai târziu, serile de primăvară sunt luminate de stele și lună, iar nopțile sunt înmiresmate de parfumul florilor (în centru, în parcarea unei benzinării, am văzut deja înflorit liliacul). Ce atmosferă pot crea luminițele unor țurțuri refolosiți? Senzația de greață e intensificată de Piața Constituției: ouă uriașe, găini gigantice, înhămate la care alegorice mânate de iepuri supradimensionați, animatori cu măști de iepurași obosiți, încercând să-i distreze pe copiii rătăciți în zonă. Un decor de coșmar, Alice în țara nebunilor!

Nici măcar kitsch nu poate fi numit, kitsch-ul îți mai amintește de arta, aici e doar un acces de grandomanie, un fel de-a te pune de-a curmezișul peste tot ce e firesc, de ați face pofta și de a-i sfida pe toți. S-a spus și s-a tot spus că nu sunt binevenite aceste zorzoane de Paști, că Bucureștiul are prea multe probleme deja cronicizate care trebuie urgent rezolvate, că banii trebuie folosiți pentru rezolvarea unor probleme devenite vitale. De curând am asistat la un protest al locuitorilor din Prelungirea Ghencea care trăiesc într-un oraș de lumea a treia. Zilnic, a circula prin București e un adevărat coșmar. Drumul Taberei, Berceni, Piața Sudului, Militari, centura Bucureștiului… doar câteva repere pe harta ororii cotidiene într-o capitală numită europeană. Transportul în comun, pistele de biciclete, gunoaiele care se revarsă la periferie și nu numai. Ca să nu mai vorbim despre clădiri de patrimoniu spoite, ruinate, gata să cadă la primul cutremur. Și cu toate acestea, primăria, sau, mai bine zis, primărița, a decis că e nevoie de luminițe și iepurași de plastic pe marile bulevarde. Doar ea stabilește oportunitățile, nu-i așa?

Și, culmea, cea care se simte vexată e tot doamna Firea! Supărată că lumea râde de iepurașii ei, dă vina pe invidia de partid și ne explică doct cum stau lucrurile: „Conform viziunii scenografice, decorul aduce în atenţia publicului valorile estetice naţionale autentice, prin reinterpretarea motivelor tradiţionale, dar şi prin elemente supradimensionate şi personaje de poveste, spre încântarea copiilor.“

Poate nu știați, dar iepurașul este un autentic simbol național! A ieșit țopăind chiar din negura vremurilor, direct din sânul tradițiilor noastre milenare! Una dintre posibilele reinterpretări moderne ar fi combinația cu țurțurii lucitori! Da! Iar găina înhămată la car întruchipează și ea una dintre valorile estetice tradiționale, sau vreo eroină din basme care îi încântă pe copii. La o adică îi poate feri și de balena albastră! De acum au dimensiuni similare.

Cum să nu fie supărată doamna primar? Nu știm să apreciem o creație adevărată (ne avertizează că un scenograf celebru a gândit ansamblul din Piața Constituției), suntem doar invidioși și răutăcioși! Asta e!

Ceea ce înțelegem însă foarte bine și, de altfel, se vede cu ochiul liber este faptul că ambițiile doamnei sunt mari, mari de tot. Țintește sus și orice face este un pas într-o strategie. Chiar dacă uneori uită să-și ascundă lavaliera sub rever atunci când este „surprinsă în mijlocul unei ședințe“ de câțiva onești reporteri de investigație. Dar cine mai e atent la asemenea detalii? Doamna Firea muncește pe brânci pentru acest oraș și merită mai mult! Mult mai mult! Ce te faci însă cu cârcotașii care vor s-o oprească din acest urcuș? Tocmai acum când s-a cățărat pe spinarea iepurașilor uriași și sărind de acolo pe aripile găinii gigantice vrea să aterizeze direct la Palatul Cotroceni. Acolo se va ocupa de amenajarea interioarelor învechite. Cu gustul ei desăvârșit ne va uimi pe toți!

Uneori mă întreb cum de mai răbdăm, cum putem înghiți la nesfârșit atâta sfidare? Ne plângem, facem haz de necaz, dar doamna Firea își continuă nestingherită opera. Ne șoptește printre dinți: îmi fac pofta cum vreau, Bucureștiul e sufrageria mea și îl aranjez cum îmi place. Iar cui nu-i convine să se mute… la Sibiu.