Pe vremuri, am studiat alegoria, mai ales la Dante, în Convivio e Vita Nuova. Am învățat să discern între sensul literal și alegoria ipostazelor personificate de Dante, după o veche tradiție medievală a întruchipării virtuților. Nu mi-am închipuit însă, pînă mai ieri, că e posibil să citești o evidentă figură de stil de tipul alegoriei sau metaforei, nu doar în cel mai frust limbaj literal, ci și în modul cel mai inept și ridicol, pentru a-ți combate (credibil) adversarii politici. Ori dl Dragnea, autorul acestei isprăvi interpretative, și-a pierdut uzul rațiunii, ori eu nu știu ce înseamnă confruntarea politică.
Iată circumstanțele. Deunăzi, într-o alocuțiune la CSM, președintele Iohannis a criticat procedurile „nemaivăzute”, abuzive și netransparente ale comisiilor și comitetelor ce au adoptat în cîteva zile, grăbite să termine treaba pînă de Crăciun, faimoasele legi ale justiției. Ca să descrie mai sugestiv viteza și precaritatea acestei întreprinderi parlamentare, șeful statului s-a întrebat retoric de ce „s-au grăbit [parlamentarii PSD-ALDE] să îngrașe porcul din ajun”. Mi s-a părut limpede, pentru oricine înțelege limba română, ce a vrut să spună folosind acest limbaj colocvial.
M-am înșelat. Peste cîteva zile, am citit cu stupoare această știre: dl Dragnea ținea să-l critice pe președintele Iohannis pentru că „a comparat legile justiției cu un porc”. Cum m-am obișnuit, de ceva vreme, cu ideea că suprarealismul, împreună cu duhul lui Caragiale, domină politica noastră internă, n-ar fi trebuit să mă mir. Și totuși.
Și totuși mi-am dat seama că această răstălmăcire în aparență candid-aberantă e mai mult decît o inepție filologică a liderului PSD. De fapt, nu e o inepție, ci, oricît ar părea de ciudat, o strategie. Strategia de a o face pe prostul, cu aerul șmecher că, în sfîrșit, „i-ai zis-o” dușmanului. L-ai prins.
Strategia asta funcționează și în alte cazuri. Scrie dl Liiceanu un articol elocvent prin care vrea să mobilizeze reacția societății civile față de pericolul ca niște infractori să distrugă domnia legii și drepturile constituționale. Articol ce îndeamnă clar la apărarea sau protecția ordinii legale și constituționale care ne permite să ne considerăm o țară civilizată din Europa secolului XXI. E limpede pentru oricine citește articolul ”No, hai!” – scris pe un ton exasperat – ce vrea autorul să spună. Dar să fie oare așa?
Nu, nu e limpede. Pentru că se găsește imediat un „expert juridic” pe placul filologilor de la Putere care să-l acuze, în baza acelui articol, citit literal și suprainterpretat, de următoarele fapte: a. Instigare publică; b. Incitare la ură sau discriminare; c. Acțiuni împotriva ordinii constituționale.
Într-adevăr, nu știu prea multe despre lupta politică. N-am trăit în anii ’50. M-am născut mai tîrziu, cînd „dușmanii poporului” erau combătuți mai subtil. Li se inventa, de obicei, o cauză „de drept comun”, care ascundea motivația politică reală a represiunii (de pildă, Gheorghe Ursu a fost arestat pentru că deținea valută – echivalentul a 17 dolari americani). N-am prins, așadar, momentul înscenărilor de anvergură, al marilor mistificări ce porneau de la „fleacuri”.
Ce mai urmează? Președintele Iohannis încalcă probabil și el niscaiva articole din Codul Penal, atunci cînd compară legile țării cu „un porc”. Dacă nu, hai să le inventăm. În curînd, ilustrul dregător Cătălin Rădulescu va ieși la înaintare cu noi modificări la Codul Penal, menite să îndrepte această gravă omisiune. Ceva de genul: acțiune împotriva ordinii constituționale prin comparații zoologice înjositoare.
Dar, dacă PSD ar avea o minimă legătură cu stînga occidentală, ar fi trebuit să știe că diverși activiști animaliști se luptă la ora asta pentru reabilitarea porcului – un animal inteligent și afectuos care poate fi adoptat cu încredere ca tovarăș de companie. Așadar, dl Dragnea, insultînd porcul, se face vinovat de următoarea faptă: instigare la ură și discriminare împotriva unui animal înzestrat cu drepturi. Compararea legilor cu porcul e, în realitate, nobilă. Dacă gîndim cu o logică de stînga contemporană, și nu în spiritul stalinist-fascistoid al anilor ’50. Dacă.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Cunosc un caz relativ similar, cand un profesor de filosofia moralei, scotianul Adam Smith (Scotia a fost, printre altele, si epicentrul mai multor teorii false), s-a ocupat, cu efecte dezastruoase, de politica liberalismului si avutia natiunilor, “garantand” ca scrupulele morale ale comerciantilor liberi (sfanta naivitate!) ii vor opri pe acestia de la inselaciuni, abuzuri si tentatia de avantaje unilaterale. Ceea ce a urmat, se vede cu ochiul liber, azi, in criza liberalismului, care este comparabila cu cea a comunismului.
De aceea, scotianul respectiv, cu trunchierile de rigoare ale asa-zisei filozofii marxiste, era in programa cursului de istorie a filozofiei, in universitatile din Romania, fara sa fie desfiintat complet! Asta in anii ’60-’70 ai secolului trecut.
Excelent!
Nu, nu e limpede. Pentru că se găsește imediat un “expert juridic” pe placul filologilor de la Putere care să-l acuze, în baza acelui articol, citit literal și suprainterpretat, de următoarele fapte: a. Instigare publică; b. Incitare la ură sau discriminare; c. Acțiuni împotriva ordinii constituționale.
Intr-o lume ca aceea pe care au imaginat-o si chiar au creat-o parintii fondatori ai USA, o lume in care puterii legislative i se interzice prin chiar primul amenament (The First Amendment to the United States Constitution) sa produca legi care ar conduce la limitarea CELUI MAI IMPORTANT DREPT NATURAL, LIBERTATEA DE EXPRESIE:
– “expertul juridic” pe placul filologilor de la Putere ar muri de foame, fiindca
instigarea publică, incitarea la ură sau discriminare, acțiunile împotriva ordinii constituționale (si multe altele asemenea) NU AR FI ILEGALE.
– nimeni nu si-ar pierde vremea cu citirea literala și suprainterpretarea unor articole sau afirmatii fiindca, neexistind legislatie care sa restringa libertatea de exprimare, asta nu le-ar folosi la nimic. Exact la fel cum acelui faimos om din Tecuci nu i-a folosit la nimic motorul pe care il avea.
„Drepturile naturale, primul dintre acestea dupa viata insasi fiind LIBERTATEA DE EXPRESIE, sint daruri de la Dumnezeu. Ele sint la fel de naturale ca degetele de la miini. Nu avem nevoie de adeverinte de la guvern ca sa le exercitam.” – Judge Andrew Napolitano
Nimeni nu are un drept absolut la aprobarea/cenzurarea altcuiva. Libertatea de expresie e indivizibila. Ori o avem, ori nu o avem. Nu poate sa insemne doar libertatea de a spune ceea ce aproba altii. Nu exista discurs public serios care sa nu deranjeze pe absolut nimeni. Iar libertatea de a te exprima doar intr-un mod care sa nu deranjeze nu este deloc libertate.
Atunci cind libertatea de exprimare nu mai este un drept absolut, ea devine o simpla marfa negociabila, asa cum se intimpla in farsa care a devenit lumea corecta politic de azi.
Libertatea de exprimare este mult mai limitata cf. Art 30, a. 7 din Constitutia Romaniei, ca in Primul Amendament din Constitutia SUA. Si nu e vorba numai de amenintarea, deocamdata neconcretizata, ca i se va deschide dosar penal dlui Liiceanu pentru „faptele” enumerate in articol – ca si cum asta nu ar fi deja aiuritor. O stire de ieri e ca, la Timișoara, deja s-au deschis niste dosare penale pentru postari anti-guvern si parlament pe FB si IPJ Timis e in febra anchetelor penale. E vorba de niste postari care au indemnat la proteste civice la Timișoara, in decembrie 2017. Fara alte comentarii.
In secunda in care boierii mintii admit doct ca o imagine face cat o mie de cuvinte, este semnat si certificatul de deces al strategiilor de rastalmacire. Un sfert de secol s-au rumegat dileme, s-au tras semnale de alarma, s-a oftat gomos dupa „adevaratele valori”. Marile texte -reductioniste pentru claritatea expunerii- s-au dovedit a fi, in mod suprarealist, sufocate de contexte de neimaginat de reale. Nimic pentru, totul contra…
„Bula” textierilor din Romania joaca candid cu mintile catorva mii, poate zeci de mii, de oameni si ignora oceanele de imagini miscate pogorate in capul a sute de mii, poate milioane de alti concetateni. O fi dat Dumnezeu tablele lui Moise. Mesajul a ajuns insa la scara planetara (rastalmacit in fel si chip) cu ajutorul sarmanilor preoti agregati in marete biserici. Confuzia si dezorientarea si nedumerirea sunt prin urmare explicabile si, de ce nu legitime.
Poate ca vor fi multi cei care isi imagineaza cum ar fi fost daca dl Liiceanu punea pe roate o televiziune in timp ce dl Voiculescu isi propaga ideile la propria editura? N-a fost sa fie peripatetiza dl Noica, savurandu-si ceaiul cu marmelada.
Eu zic că și dl. Dragnea, intelectual de stînga bine conectat la valorile europene, se ocupă cu reabilitarea porcului. Deunăzi l-am văzut pe juristul senator Șerban pe care dl. Dragnea îl mînase la tv, făcînd un tur de forță în încercarea de a explica de ce sînt necesare schimbările propuse de ei în legile justiției. Era un tur de forțare a logicii iar modul în care jongla cu noțiunile de drept mi-a adus aminte de proverbul ăla cu ”dom’le, ăsta le învîrte cum învîrte porcu’ dovleacu’!”. Chiar dacă nu era prea drăgălaș, avea o îndemînare pentru care merita reabilitarea.
Un mare adevar: „dl. Dragnea, intelectual de stînga bine conectat la valorile europene”: in consecinta, este bine ca se ocupă cu reabilitarea porcului!
Curat murdar
Ce vremuri interesante trăim. In orașul cu coloana lui Traian „stînga“ italiană se luptă azi din nou politic cu S. Belusconi, ca și 1994. Italia 2018 oferă surprize. Cei de pe coloana…
… „… Dar, dacă PSD ar avea o minimă legătură cu stînga occidentală,.. … Cum m-am obișnuit, de ceva vreme, cu ideea că suprarealismul, împreună cu duhul lui Caragiale, domină politica noastră internă … „…
De la Rîm ne tragem….
Suntem vechi, domnule.
Teoria era altatdată, în secolul 20, preocuparea preferată a celor de „stînga“ (2018 unii aniversează 200 de ani Karl Marx. China a dăruit orașului Trier o statuie Marx gigantică. Din fericire tovarășul Dragnea nu a citit în original nici o literă de Marx, din cele peste 100 de volume publicate de Karl Marx PSD.istul Dragnea nu a luat în mîna nici unul, le știe el mai bine și așa).
Paolo Flores d’Arcais scrie 1994-1999 că vechea teorie de stînga cu „colectivul etc.“ a eșuat peste tot în Europe (Eurocomunismul italian, comunismul moscovit francez etc.). Noua sa teorie începe și se sprijină pe „individ“.
Paolo Flores d’Arcais: L’ individuo libertario: percorsi di filosofia morale e politica nell’orizzonte del finito. Torino, Einaudi, 1999. (Die Linke und das Individuum : ein politisches Pamphlet. Berlin, Wagenbach 1997.).
Paolo Flores d’Arcais: Scrie, publică în: MicroMega. / El País, / La Repubblica / Frankfurter Allgemeinen Zeitung / Gazeta Wyborcza.
Individul Dragnea și teoria de „stînga“ italiană, în anul 200 Karl Marx („Die Analysen des großen Denkers waren vielfach richtig. Teile seines Instrumentariums und seiner Methode sind auf faszinierende Weise modern geblieben. Seine Antworten erwiesen sich vielfach als falsch, seine Hoffnungen als trügerisch.” – Willy Brandt, 1983/… răspunsurile lui Marx s-au dovedit de multe ori ca false, speranțele ca erori). Ceva mai pe placul tovarășului Dragnea ar putea fi: J.L. Melenchon, naționalcomunist francez, suveranist, izolaționist (ce vremuri în epoca de aur: naționalcomunismul etnicist autohton, fără amestec „străin“ în treburile interne, drepturile constituționale…un fleac ) anti-capitalist, anti-UE, etc.?
Tovarăși din toate părțile continentului „teleormanizate“ uniți-vă!
Probabil că dracnea a vrut să ne demonstreze că se pricepe „dăcât” la porci … şi la porcării
Fiul dlui Dragnea are intr-adevar o firma de porcine. Pardon, are „decît” o firma de porcine (in Teleorman). Administratorul firmei a fost de altfel anchetat recent pentru evaziune fiscala, dar n-a fost arestat. Avocata care l-a aparat a fost dna Maria Vasii, aceeasi care il reprezinta de obicei pe L. Dragnea si care participă, la A3, la exonerarea clientului sau – si la linsarea mediatica a dlui Liiceanu (v. si articolul lui Andrei Pleșu, „Râsu’ plânsu'”). Prin urmare, aveti dreptate, destinul familiei Dragnea pare strins legat de numitul animal (porcul). As spune insa ca „porcariile” sunt mai grave si frecvente la liderul PSD decit la mult mai inocenta creatura.
Articolul ca articolul. Scris bine, la obiect, îți dă la ce să gândești.
Dar comentariile, domnule, fac toți banii. Cu citate din Constituția SUA, Tablele lui Moise, Paolo Flores d’Arcais, Adam Smith. Domnilor, mă simt mic, mic, și mut.
Un naiv bătrân
Dna Palade,
Cu ceausismul s-a atins fundul abjectiei comuniste mai larga si mai insidoasa chiar decat ura de clasa si Ceausescu a fost impuscat (desigur induficient fata de numarul celor care conform legilor de el facute trebuiau lichidati)
Ce vom faca in curand cand vom ajunge si la fundul sacului capitalismului-mafiot si de fapt antidemocratic din Romania, de fapt un despotism de tip asiatic romanizat si romizat unde violenta samavolnica nu a aparut inca la iveala in mod total si fara nici-o perdea?
Eu cred că amestecarea legilor cu porcii, poate spre dezamăgirea d-lui Daea (dacă nu se referăș desigur, la subvențiile în zootehnie), nu este întotdeauna o idee bună. Spre exemplu, în ceea ce privește legile legate de economie, experiența a arătat că politicile fiscale și bugetare porcoase duc la o porcărie care nu se poate curăța și îndrepta nici dacă autorii citesc „Povestea porcului” zilnic până la următoarele alegeri legislative. Pentru că, dacă mănânci și te îmbeți ca porcu’ pe datorie, să zicem, vine la un moment Mâna lui Dumnezeu, vorba unui scoțian, care anunță scadența, implacabilă precum Ignatul în calendarul ortodox. Vedeți dumneavoastră, „implacabil” este cuvântul care-i necăjește pe mulți, iar pe scoțianul de care pomeneam l-a făcut antipatic, cu toate că el n-a făcut decât să scrie despre lucrurile care s-au întâmplat și după cum le-a văzut el.
Au fost necăjiți de cuvântul „implacabil” oameni cu păreri atât de deosebite, încât te gândești că sigur el a fost pus în scrierile scoțianului la locul potrivit. Unii rămăseseră cu gândul la Sf. Toma și erau convinși că nu doar „mâna”, ci și munca, ori plata pentru ea, sunt ale lui Dumnezeu. Alții, care-și găsesc și azi adepți, gândeau precum Mun și Petty că, reducând importurile și exportând bunurile rămase după un „consum cumpătat”, se poate clădi un munte din aur. Asta dacă, „implacabil”, nu s-ar găsi unii care să năzuiască la mai puțină cumpătare și mai mult comerț liber. Nu mai spun despre adepții vizionari ai lui Morus, ori Campanella, care-și pun năzuințele laolaltă și pentru care „implacabil” ar trebui scos din dicționar. Pentru ei orice este posibil, dacă este la comun. Dar, cel mai tare s-au supărat pe scoțian doamnele. Pe cât le-a iubit, pe-atât l-au urât. „Madamele” n-au acceptat nici în ruptul capului că „implacabil” trebuie să renunțe la andrele, pentru că vine războiul peste ele. Nu vă gândiți la prăpăstii, scoțianul le-a zis despre războiul de țesut și revoluția industrială (deși adesea „războaiele economice” încălzesc țevile tunurilor).
Și, dacă tot veni vorba despre revoluții, aproape că nu trece nici o zi în care să nu aud la un post TV vorbind despre „plusvaloare” pe câte un specialist în economie, fără să menționeze și faptul că nu-i ideea domniei-sale și nici a „neamțului luptător de clasă”, ci că aparține unui scoțian, care a fost porcăit pentru ea într-atât de mult încât domniile-lor nu-și mai amintesc de echilibru [de piață] decât atunci când Mâna lui Dumnezeu le mai dă câte-o scatoalcă după ceafă.