Anul 2018 a marcat, în contextul sistemului public de sănătate, momentul în care 12 spitale de stat din România au anunțat oficial că nu vor mai face avorturi la cerere. Avortul la cerere este o intervenție considerată non-terapeutică (nu intră în pachetul de bază al serviciilor medicale), medicul având dreptul, în unele împrejurări, s-o refuze. Cu toate acestea, refuzul unui medic nu se compară cu refuzului unei secții întregi de Ginecologie, iar atunci când sunt scoase la iveală circumstanțele și motivele care au dat naștere acestui fenomen, peisajul social devine toxic.
Spitalele avute în vedere în momentul de față sunt, multe dintre ele, spitale județene de urgență, cele mai importante, sau chiar singurele centre medicale disponibile pacienților din orașele respective (în afara clinicilor private, în unele cazuri). De asemenea, decizia medicului, deși motivată oficial prin dreptul său la libertatea de conștiință, este, de multe ori, influențată de costurile pe care acesta este nevoit să și le asume. Asigurarea standard de malpraxis susținută din bugetul spitalului nu acoperă serviciile non-terapeutice. Situația actuală generează un conflict între drepturile doctorilor și drepturile pacienților în practica medicală. În momentul în care un medic refuză unei paciente întreruperea de sarcină din motive non-terapeutice, se produce un conflict între libertatea de conștiință a medicului și dreptul asupra propriului corp al pacientei. Dacă societatea acordă un drept, tot ea trebuie să creeze condițiile pentru respectarea acelui drept și să anticipeze cât mai bine posibilele obstacole în exercitarea acestuia. Acordarea de drepturi nu este o joacă formală pe hârtie. Trebuie luată în serios dacă dorim să construim instituții democratice solide.
Pe de altă parte, oferim medicilor o libertate a propriei conștiințe deoarece spiritul unei societăți democratice constă în aprecierea pluralismului și toleranței față de libertatea indivizilor de a avea propriile credințe morale și planuri de viață. Când o convingere etică este încălcată, individul se simte lezat moral, iar acest lucru îi poate afecta grav viziunea asupra propriei persoane și felul în care acesta se auto-evaluează. De aceea, în România, medicii pot să refuze servicii medicale care ar putea să le ,,știrbească independența profesională, să le afecteze imaginea sau valorile morale, ori dacă solicitarea nu este conformă cu principiile fundamentale ale exercitării profesiei de medic, cu scopul și rolul social al profesiei medicale” (Codul de deontologie medicală, art. 34).
Cu toate că medicii pot refuza individual acordarea de asistență medicală, sistemul de sănătate per ansamblu nu poate refuza îngrijirea pacienților. Codul românesc de deontologie medicală precizează că ,,în toate cazurile, medicul îi va explica persoanei respective motivele care au stat la baza refuzului său, se va asigura că prin refuzul acordării serviciilor medicale viața sau sănătatea persoanei în cauză nu este pusă în pericol și, în măsura în care refuzul este bazat pe încălcarea convingerilor sale morale, va îndruma persoana în cauză spre un alt coleg sau o altă unitate medicală” (Codul de deontologie medicală, art. 34). Știm că resursele din sfera sănătății publice sunt limitate. Multe orașe au un singur spital de stat, iar unele spitale nu au un spațiu special amenajat pentru procedura întreruperii de sarcină. Așadar, orice refuz al unui spital județean echivalează în practică cu un refuz din partea sistemului de sănătate, nu doar din partea medicilor. Prin acesta, decizia managementului celor 12 spitale încalcă în mod substanțial propriul cod de deontologie medicală.
Însă cel mai grav aspect al acestui fenomen este că refuzul în baza libertății de conștiință poate deveni un paravan pentru discriminare și eugenie. Printre declarațiile medicilor care refuză această intervenție, se găsesc, de exemplu, justificări legate de faptul că acest serviciu nu ar trebui utilizat într-un secol atât de avansat, în care metodele de contracepție sunt numeroase (Valentin Ciuchi, şef secţie Obstetrică Ginecologie Spitalul Moineşti). O asemenea justificare nu este de natură medicală și nici una legată de apărarea propriei conștiințe, ci una care impune propriile convingeri asupra pacienților. Evident că trăim în secolul tehnologiei în teorie. În practică, însă, nu toată lumea are acces la educație sexuală și la metode contraceptive. Implicația falsei justificări este că cei care apelează la soluția avortului sunt înapoiați, nedemni de a fi ajutați, poate chiar vrednici de pedeapsă pentru deciziile lor neinspirate. Cel mai adesea minoritățile etnice, persecutate istoric, și persoanele care trăiesc în sărăcie ajung să sufere. Avortul la cerere nu are legătură cu faptul că cineva trăiește într-un alt secol, ci cu faptul că trăiește în condiții sociale nefavorabile în acest secol. Un alt exemplu este cel oferit de directorul medical al Spitalului Municipal de Urgență Roman, care insistă că în 2018 accentul se poate pune pe ,,metode de planning și educație sexuală” (Oana Onu). Dar în România educația sexuală lipsește din școli, iar în privința numărului de minore gravide România este pe primul loc în Uniunea Europeană (conform Euronews, 2017). În 2017, în Cluj-Napoca (400.000 de locuitori) existau numai două cabinete de planning familial în rețeaua publică (Chircu, 2017).
Este evident că invocarea soluțiilor contraceptive și a educației sexuale, în contextul în care implementarea lor este o glumă, reprezintă un paravan pentru a impune propriile credințe înguste asupra celor care sunt marginali, indezirabili, ,,înapoiați”. Aceștia nu mai merită grija noastră pentru că ne știrbesc integritatea cu mizeria lor morală. Iar acest discurs conține ingrediente eugeniste. Corpul profesional medical nu trebuie să se amestece cu indivizi de o anumită origine etnică și calități cognitive inferioare, cu cei care nu pot fi moderni în perfecționarea sănătății proprii. Problema este una complexă, care ține de lipsa unei educații sexuale la nivelul țării, de faptul că medicii nu sunt asigurați pentru astfel de proceduri și de lipsa de comunicare eficientă în relația medic-pacient. Colegiul Medicilor din România are misiunea de a asigura respectarea de către medici a obligațiilor ce le revin față de pacient și de sănătatea publică. Având în vedere că această instituție reprezintă corpul profesional din România în relaţiile cu autorităţile şi instituţiile guvernamentale şi neguvernamentale, interne şi internaţionale, considerăm că trebuie să se sesizeze și să recunoască refuzului colectiv a întreruperii de sarcină drept un pericol serios la adresa integrității democratice. Libertatea de conștiință nu trebuie să devină un cal troian cu ajutorul căruia medicii decid ce este bine în locul instituțiilor democratice. Așa cum subliniază și președintele CMR, Gheorghe Borcean, ,,medicina nu există pentru a defini societății ce este bine”.
Putem acționa mai bine decât atât. Putem reduce rata avorturilor dacă alocăm resurse (să se dovedească, totuși, că luăm în serios problema). Dar s-o facem cu empatie, răbdare și înțelegere față de complicațiile sociale, nu cu auto-suficiență morală și falsă superioritate față de ,,înapoiații” care trebuie pedepsiți că nu țin pasul cu secolul XXI.
- Articol scris de Emilian Mihailov și Alexandra Zorilă
Bibliografie:
- Discursul Președintelui CMR, Dr. Gheorghe Borcean, la Adunarea Generală a Colegiului Medicilor din România (2017): https://www.cmr.ro/new/index.php/2017/10/discursul-presedintelui-cmr-dr-gheorghe-borcean-la-adunarea-generala-a-colegiului-medicilor-din-romania/
- Codul de Deontologie Medicală, aprobat prin Hotărârea Adunării Generale Naționale a Colegiului Medicilor din România nr. 3/04.11.2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 981 din 07.12.2016 și intra în vigoare de la data de 06.01.2017.
- Neagu, A., (2018). 12 spitale din România nu fac avorturi la cerere. Ce spune legea și ce spun doctorii. Medic: „Interzicerea avortului ar fi o întoarcere abruptă în întuneric”: https://www.hotnews.ro/stiri-sanatate-22727735-12-spitale-din-rom-nia-nu-fac-avorturi-cerere-spune-legea-spun-doctorii-medic-interzicerea-avortului-ntoarcere-abrupt-ntuneric.htm
- Explicația unui medic care refuză avortul la cerere: ,,Suntem în 2018” https://stirileprotv.ro/stiri/sanatate/explicatia-unui-medic-care-refuza-avortul-la-cerere-zsuntem-in-2018.html
- Chircu, I., (2017). Cabinetele de planning familial aproape au dispărut din Cluj. Tinerii se informează de pe net despre sex:
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Juramantul lui Hipocrat pe care il respect din anul 2002, nu ma lasa sa refuz pacientii. Convingerile mele religioase, politice sau de orice fel trec pe locul 2. Primeaza relatia medic-pacient. CMR trebuie sa trimita un ordin clar tuturor medicilor ca pacientii nu trebuie refuzati decat din considerente tot medicale. Atentie ca medicii pot si inventa in unele situatii riscuri inexistente. Fac un proces de intentie dar daca refuza din motive personale pot sa apeleze la tertipuri ca sa isi mentina optiunea.
Eu am o pozitie ceva mai moderata. Cred ca e important in ce masura vorbim de spitale publice sau de clinici private. Intr-un spital public orice cetateana ar trebui sa aiba accesul garantat la intreruperea sarcinii. Daca intr-un intreg serviciu de obstetrica nimeni nu vrea sa practice interventia seful de serviciu ar trebui sa aiba putearea sa desemneze un medic si acesta din urma sa fie obligat sa efectueze actul cerut. La clinica privata Sfintii Vineri se pot aplica alte reguli si principii.
O clienta care solicita avort nu este pacienta, pentru ca sarcina nu este o boala.
Ce fraza odioasa lipsita de orice farama de empatie umana…
A refuza practica unui avort din motive de constiinta este una,si cred eu legitima, lipsa de empatie fata de o persoana care are nevoie de ajutor este altceva.
Sarcina nu este, in sine, o boala dar este o conditie medicala care necesita control si asistenta medicala. ‘Clienti’ sunt la manichiura si la coafor. Cine apelaza la personal medical, din orice motiv, este ‘pacient’. LIpsa de respect fata de om si lipsa de empatie sunt ingrozitoare in Romania. Cum sunt tratati batranii in general si bolnavii in spitale- groaznic.
@Delia De acord cu dv: sarcina nu este o boala, dar poate deveni o situatie extrem de complexa, in care nu poti avea viata dinainte, apar complicatii medicale, necesita controale medicale si analize, poti ajunge in concediu medical etc, etc.
Asta fara partea foarte importanta a problemei: un copil nu e o mobila pe care o poti arunca daca nu-ti mai place. Aparitia unui copil schimba radical viata si prioritatile unui cuplu ( sau a mamei, daca aceasta este singura), trebuie sa asumi toate aceste schimbari.
Cred ca cele mai multe dintre femeile care ajung sa faca un avort sunt sau tinere care nu-si pot asuma cresterea unui copil cu tot ce implica aceasta ( eleve, studente), sau femei cu situatie materiala dificila si care au inca 3-4 chiar mai multi copii.
De fapt acestea sunt si cele mai lovite de „constiinta” medicilor, pentru ca celelalte femei ( cu situatia materiala buna) gasesc oricum o solutie.
Culmea ironiei este ca acesti medici fac pe lupii moralizatori in spitalele de stat si mult mai putin in cabinetele particulare. Constiinta lor se poate cumpara usor…
Nu sunt pentru avorturi necontrolate dar educatia sexuala si contraceptia sunt notiuni inca extrem de putin cunoscute in tara noastra si trebuie tinut cont de aceste aspecte.
In plus, atata timp cat avortul este legal in Romania, un medic dintr-o institutie de stat nu ar trebui sa comenteze sau sa decida el daca acesta este moral, imoral, daca se face sau nu. In clinica sau cabinetul lui privat un medic poate face ce vrea, dar intr-o institutie medicala de stat, mi se pare de prost gust sa considere ca are dreptul sa decida in numele pacientei.
Mai ales ca studiile medicale in Romania sunt gratuite, asa ca medicii au o obligatie morala ( de care uita des) fata de populatie.
@alexa Avem aceeasi pozitie. In plus femeile sunt de multe ori victime. Mai ales, dar nu numai. in tara in care ‘bataia este rupta din rai’. Nu cred ca sunt multi ginecologi care refuza procedurile de avort. Mai ales ca acum nici nu mai este nevoie de procedura. Sunt medicamente . Cine invata medicina si se specializeaza in ginecologie, nu este de obicei habotnic religios. Medicii, in general, nu au voie sa judece moral pacientii. Cred mai de graba ca anturajul ia o pozitie dispretuitoare si intoleranta.
Oare medicii aveau constiinta cand aveau nozocomiale de peste 10 ori mai multe decat in literatura stiintifica? Oare stiau de ce, sau constiinta ii oprea de la a afla adevarul?
Oare aveau constiinta cand citez „Nu stiam nici noi unde sa mai trimitem cunostiintele.”
Oare au medicii constiinta cand protesteaza doar pentru salarii si deloc pentru conditiile de lucru, administratie plina de nepotism si implicarea partidelor in mangementul si economia medicala.
Sa nu exageram cand vorbimd e constiinta si medici.
foarte bine punctat, multumesc, asteptam o reactie publica a cuiva in legatura cu practica asta care mie se pare aproape ilegala, pentru ca eu de exemplu nu pot sa declar, la locul meu de munca la privat, ca nu doresc sa indeplinesc o anumita sarcina pentru ca contravine eu stiu caror principii de-ale mele. Adica pot, dar voi fi concediat.
sa mai notam totusi ca multi dintre medicii care refuza sa faca avort la stat pe motive de libertate a constiintei nu au probleme sa faca aceleasi avorturi in cabinetele lor private
ar fi interesant de stiut cam care e ponderea lor, dar chiar si asa, refuzul in corpore al unui spital de a face avort atat timp cat avortul e legal mi se pare foarte ingrijorator.
,,medicina nu există pentru a defini societății ce este bine”
Dar invers ? Visul societatii romanesti – punerea la zid a tagmei medicale…
Ca daca ma iau dupa insinuarile din articolul dvs., ar trebui sa stau in genunchi in fata societatii si sa multumesc zeilor ca mai am (inca) un avort de facut astazi…
Nu mai spun de tenta socialista din text…stim, stim, sanatatea e gratis, toti trebuie sa beneficieze in egala masura, solidaritate sociala…prin alte tari ati intrebat cum sta treaba ?
Sunt medic.
@marius Tagma medicala s-a pus singura la zid: facultatile de medicina au ajuns simple fabrici de diplome, cele mai multe cadre didactice au un nivel profesional demn de mila, multi dintre absolventii medicinei romanesti se fac de ras in strainatate si in plus tolereaza coruptia din mediul medical, daca nu cumva o si incurajeaza. Sa luam exemplul facultatii de medicina din Bucuresti unde plagiatorii au fost si au ramas sefi ( Oprescu, Beuran….doar doua exemple celebre, dar sunt si altele). Nu am auzit, nu am citit de nici o revolta a studentilor, a cadrelor didactice ” cinstite”, care in mod normal ar fi trebuit sa fie oripilate la ideea ca acesti corupti conduc UMF-ul.
Asa ca de unde respect fata de medici, avand in vedere ca exemplul UMF-ul Bucuresti este unul printre multe altele?
„Huit internes en médecine générale, tous formés à l’étranger, ont été exclus de leurs services pour cause d’incompétence. Six d’entre eux – trois Français ayant fait leurs études en Roumanie et trois Roumains ayant commencé leur cursus dans leur pays – étaient affectés à l’hôpital de Villeneuve-Saint-Georges, dans le Val-de-Marne, pour leur premier stage de six mois.
Un danger pour la santé”.
europe1.fr/societe/des-internes-formes-a-letranger-exclus-pour-incompetence-2666011
„
Foarte just.
„Putem acționa mai bine decât atât. Putem reduce rata avorturilor dacă alocăm resurse”
Cred că sunteţi datori să dezvoltaţi acest ultim pasaj altfel, ideile pe care le promovaţi vor fi citite altfel decât vă doriţi. Pare că vă folosiţi de un tertip retoric sugerând o concesie care nu există de fapt pe fondul celor puse în discuţie de dumneavoastră.
Citind, pare că dumneavoastră faceţi abstracţie de monstruozitatea procedurii şi de costul moral/emoţional asupra medicului care o aplică. În acest punct apare foarte limpede diferenţa de perspectivă, pentru că în vreme ce dvs vorbiţi despre accesul la servicii medicale, noi înţelegem (participaţie la) ucidere, cu toată suita consecinţelor ce se manifestă în forul interior al persoanelor presate să îşi dea astfel concursul.
Suntem, prin urmare, mai mult decât interesaţi să auzim sugestiile dvs „pentru reducerea ratei avorturilor” dar mai ales pe cele pentru eliminarea în totalitate a acestora. Mulţumim.
Nici măcar pe vremea lui Ceaușescu avorturile nu erau ”eliminate în totalitate”. Iar miile (sau poate zecile de mii?) de femei care au murit provocându-și avorturi cu mijloace improvizate reprezintă cea mai bună dovadă că procedura trebuie să fie disponibilă în unități medicale.
Există o mulțime de situații în care o femeie poate ajunge la o sarcină nedorită, iar societatea pretins creștină nu este proprietară nici asupra fătului, nici asupra corpului femeii.
Eu cred ca este clar ca societatea este impotriva oricaror crime. Cate proteste au fost pentru cainii comunitari, sa le respectam dreptul la viata. „Fatul” devine copil cand inima incepe sa bata, cam e la 6 sapatamani. Doar ca nu il vezi si nu te joci cu el nu inseamna ca nu are dreptul la viata. 6-7 luni mai tarziu devine o fiinta adorabila.
Încearcă să-l crești singur ”cam e la 6 sapatamani”, să vezi la ce rezultat ajungi.
@ Harald: Alături de miile sau zecile de mii de femei mentionate de dvs., „societatea pretins creştină” ii contorizează, cu aceeasi masura a umanitatii, si pe nenumăraţii copii nenăscuţi ucişi prin întreruperea sarcinii.
Aceeaşi ”societate pretins creştină” nu poate vedea fătul sau corpul mamei în termeni de proprietate, ci în termeni de protecţie a vieţii unei fiinţe umane. Viaţa persoanei are pentru noi, creştinii, aceeaşi valoare de la concepţie (fertilizare) şi până la moarte.
Deci așa zice un creștin adevărat, că potențiala viață a unui făt nenăscut, care poate va avea sindrom Down sau poate nu va depăși bolile copilăriei, are aceeași valoare cu viața unei femei adulte, care poate mai are acasă 3-4 copii de crescut.
Hai să luăm câteva exemple concrete, referitoare la modul în care o femeie poate rămâne însărcinată:
a) o fată violată de tată, de un frate mai mare sau de un unchi, are dreptul moral să apeleze la avort sau nu? În satele de prin Moldova, incidența incestului e cam 15% (o familie din 7). Chiar și în civilizatul Banat, tot există un 2% (o familie din 50).
b) fata de la Vaslui, violată de cei 7 cu care nu era rudă, avea dreptul moral să apeleze la avort, în cazul în care ar fi rămas însărcinată? Chiar și dacă era un singur violator, trebuie obligată să-i nască aceluia copilul?
c) o fată care ajunge însărcinată accidental și preferă să se sinucidă decât să nască, e recomandat să opteze pentru avort sau pentru sinucidere?
d) o femeie adultă, care mai are 3-4 copii acasă, rămâne însărcinată cu un alt partener decât soțul. E preferabil să opteze pentru avort sau pentru divorț?
Concluzia ar fi simplă: ”creștinismul” ăsta de paradă e de fapt cel care dă cu piatra. E tocmai cel pe care Iisus a încercat să-l reformeze, dar cam fără succes, din câte se vede.
@HARALD – Extem de pertinent comentariu! Spre deosebire de batatorii aprigi de cimpi, in numele moralei, al tot felul de articole si legi fara nici o legatura cu cauza in discutie! Juramintul lui Hipocrate a ramas doar o sintagma fluturata ca baloanele, de 23 august! Medicii TREBUIE sa faca tot ce tine de actul medical, in virtutea acestui juramint si a salariului dublat-triplat, la ora actuala. Cuantumul e firesc, in raport cu pozitia unui medic, intr-o societate normala. RO, insa, numai normala nu e, din moment ce infectiile din spitale pot anula – si o fac!!! – efortul profesional al medicilor. Da, dar ei acolo lucreaza si mediul de lucru nu trebuie sa le fie indiferent. DELOC!!!! Cit despre ce pica pe linga salariu, s-a scris si se scrie, dar boala e cronicizata pe meleagul asta, vinovati fiind in egala masura pacientul (care da din… traditie) si medicul (care… de ce n-ar primi?!?! Dupa preceptul “sa fie primit!”). Mai grav e cind actul medical e CONDITIONAT de “ce pica pe de laturi”. Iar toata panarama cu “colegiul medicilor” – in conditiile inmultirii cazurilor de malpraxis, atit la “stat”, cit si la particular – provoaca greata, atita vreme cit nu exista si-un “colegiu al strungarilor” care sa judece pe strungarul care a rebutat o piesa. Greseala medicala trebuie sa se supuna doar actului JURIDIC, in instanta, dar modelul palavramentarilor RO pune stavila unei astfel de idei, fireasca pe oricare alt meridian al planetei. “Libertatea de constiinta a medicilor” e invocata ca un factor de decizie crucial in cazul avortului, mai ceva ca decizia de mutare a tuturor pamintenior pe Marte, in urmatorul cincinal!!!!! Da’ de ce aceasta “CONSTIINTA” nu intra-n functiune si cind se-ntinde mina FERM SI INDISCUTABIL pentru sute-mii lei spaga pentru o operatie?!?!?!? Unde e… CONSTIINTA? In concediu post-natal?!?!?!?
Revenind la cauza articolului, FEMEIA e singura decizionala in ce priveste sarcina ei. Argumentele @Harald sint mai mult decit suficiente, dar cea mai importanta ramine, pur si simplu, decizia ei. Restul blablagelilor se inscriu pe linia argumentelor asa-zisilor “iubitori” de animale, care inghit bani la greu – nu conteaza sursa, fara nici o urma de morala, constiinta, crestinism si alte aiureli invocate p-aici, prin comentarii, iar bietele animale mor in mizerie si de inanitie. Sau sint, cu nesimtire si cinism, exportate, pentru conserve, in Occident! Evident, totul in spiritul “grijii pentru”. Precum “grija pentru omu’”, in vremea cizmarului scornistean!… Atita vreme cit in RO nu s-a impus (abuziv!!!) o lege anti-avort, orice asa-zisa “motivare” din partea unui medic e condamnabila. El nu face decit jocul mirsav al unei societati ultra mirsave, in care drepturile omului sint incalcate in fiece secunda, sub forme diverse si perverse. Dincolo de asta, viitorul “nenascutului” nedorit sta sub semnul aleatoriu al vietii, in momentul in care drumul lui spre iesire e intrerupt inainte de vreme. Iar acest aleatoriu e, de cele mai multe ori, circumscris faptului divers negativ al vietii cotidiene. Nu-i nevoie de argumente. MEDIA abunda in exemple. Povestea cu crestinismul e bomboana pe coliva!
Exista ONG-uri, exista fonduri europene… Care e problema? Asta apropo de educarea celor care nu stiu nici zilele saptamanii in ordinea corecta… Dar sa zicem ca ar exista contraceptive injectabile, solutii definitive de legare a trompelor sau vasectomie pentru cei care au destui copii si nu mai vor.
Procedura de avort, indiferent de metoda de realizare, chiureta, aspiratie sau medicamentos, presupune riscuri serioase, hemoragie, perforarea peretelui uterin, inlaturarea uterului sau chiar pierderea vietii. Voi chiar vorbiti serios cand ii judecati pe medici pentru discriminare in conditiile in care nu sunt asigurati sa faca interventia asta? Dar nu e vorba numai de asigurare, e vorba de deontologia medicala, avortul repetat la fiecare 6-7 luni pe post de metoda contraceptiva, va imaginati ce efecte, ce impact are asupra corpului unei femei? Cum sa faci asta cu buna stiinta ca medic?!!! Nu intru aici in discutia legata de viata copilului nenascut, ca e lunga si nimeni nu ar trebui sa fie obligat sa faca asta… Dar ca fapt divers, asa, multe femei care folosesc avortul ca contraceptie uzuala mint la medic, spunand o varsta mult mai mica a sarcinii. Cam cum credeti ca se simte un medic fiind pus frecvent in situatia de a intrerupe sarcini intrate in al doilea trimestru?
Hai ca m-am saturat de politica de corectitudine si vrajeala cu discriminarea…
Nu numai tigancile ajung in situatiile astea, sunt o gramada de femei (romance!) din paturile sarace, oras sau sat, care nu au bani de prezervative, pastile contraceptive, mers la medic pentru ele. Nu-mi spuneti ca mersul la medic e gratuit…
Inca o data: fonduri europene. Educatie, contraceptive gratuite, metode de sterilizare definitiva pentru cine le vrea.
P.S. Exista si cabinete private unde se fac avorturi fara discriminare, dar cu plata. Poate macar plata i-ar determina sa se gandeasca mai bine si poate sa aleaga o metoda de contraceptie? Pana la urma sexul nu e obligatoriu, e doar o placere.
Citez : „Printre declarațiile medicilor care refuză această intervenție, se găsesc, de exemplu, justificări legate de faptul că acest serviciu nu ar trebui utilizat într-un secol atât de avansat, în care metodele de contracepție sunt numeroase…. O asemenea justificare nu este de natură medicală și nici una legată de apărarea propriei conștiințe, ci una care impune propriile convingeri asupra pacienților. Evident că trăim în secolul tehnologiei în teorie. În practică, însă, nu toată lumea are acces la educație sexuală și la metode contraceptive. Implicația falsei justificări este că cei care apelează la soluția avortului sunt înapoiați, nedemni de a fi ajutați, poate chiar vrednici de pedeapsă pentru deciziile lor neinspirate. ”
Analiza pe text :
Medic: „acest serviciu nu ar trebui utilizat într-un secol atât de avansat, în care metodele de contracepție sunt numeroase”
Scriitor : „Evident că trăim în secolul tehnologiei în teorie. În practică, însă, nu toată lumea are acces la educație sexuală și la metode contraceptive”
Tot … repet .. Tot scriitor: „Implicația falsei justificări este că cei care apelează la soluția avortului sunt înapoiați”
Parafrazare : Medicul spune ca in societate educata metoda asta este depasita, Scriitorul spune ca nu traim in societate educata si tot Scriitorul spune ca in opinia Medicului, citez: „că cei care apelează la soluția avortului sunt înapoiați”.
Daca citim cu atentie (poate nu am citit eu de prea multe ori), se observa ca logica acestui argument adus de Scriitor …. lipseste.
Chiar daca filosofia din spatele acestei probleme poate sa fie dezvoltata mult mai pe larg, d.p.d.v personal ma rezul ma un citat : „Avortul nu te face ne-insarcinata, te face mamica unui bebelus mort”
Avortul poate fi privit nu doarca un drept asupra corpului propriu ci si ca o crima fata de o alta persoana. E important sa fie precizat acest aspect.
Fătul nenăscut nu e ”o altă persoană”. Nici dpdv biologic, nici dpdv juridic. România probabil nu are habar cum s-a stabilit limita de timp pentru avort, dar motivul pentru care ea a fost stabilită în Statele Unite este legată tocmai de capacitatea fătului de supraviețui autonom.
Capacitate de supravietuire care e stabilita subiectiv dupa niste criterii alese subiectiv. Folosind alte criterii poti ajunge foarte bine la concluzia ca toti copiii si trei sferturi dintre adultii planetei nu sunt capabili sa supravietuiasca autonom, deci ca se bucura frudulos de dreptul de a fi considerati persoane viabile. Nu prea inteleg legatura dintre capacitatea de supravietuire si dreptul la suprimare a vietii. Oricum ai da-o, tot aduce a nazism.
Copilul nenascut este la fel de uman precum eu sau dvs., iar umanitatea sa nu are nici o legatura cu autonomia. Legarea avortului de autonomie, prin Roe vs. Wade si Casey vs. PP, e una din cele mai rusinoase pagini din istoria SCotUS. Justice Anthony Kennedy nu face decat sa stabileasca juridic faptul ca oamenii nascuti au dreptul fortei asupra celor nenascuti. Omul a spus-o cu subiect si predicat, intr-una din cele mai dezgustatoare declaratii de constiinta a unui om: „At the heart of liberty is the right to define one’s own concept of existence, of meaning, of the universe, and of the mystery of human life. (…) We conclude the line should be drawn at viability.”
Juridic, undeva trebuie să fie trasată o liniei, nu se poate altfel. Iar avorturi cu mijloace improvizate se vor face mereu, de asta e mai bine ca procedura să fie disponibilă legal.
Harald, bag sama ca nu ai fost niciodata insarcinat…
Mata crezi ca ceea ce se zamisleste in pantec nu este o minune ci doar o excrescenta, un fel de adenom, un polip, o zgaiba care deregleaza ciclul menstrual .
In mod cert nu ai simtit cum sanii isi maresc volumul inca din primele saptamani de sarcina, cum te napadeste din senin pofta de capsuni sau castraveti murati, cum inima isi modifica ritmul fara motiv aparent, cum emotiile te coplesec din senin.
M-ati pierdut de tot la eugenie. Discriminare da, credinte inguste poate, dar mai e mult pana la eugenie. De fapt, provoaca si fracturi logice in discurs.
1. Avortul este o interventie non-terapeutica deci medicul nu are obligatia sa o efectueze asa cum avocatul poate refuza sa apere un criminal.
2. Motivatia pentru care un medic refuza sa faca un avort este personala si nu priveste pe nimeni. Nici societatea, nici alti indivizi, nici autorii articolului nu au nici o autoritate morala in a judeca aceasta motivatie. Este la fel de personala ca si motivatia unei persoane de a face avort. Ce ar fi sa le dam avestor persoane un chestionar cu”de ce vrei sa avortezi?” Si daca nu raspund corect sa li se interzica procedura? Cam nazist,nu?
3. De 30 de ani incoace campionii avortului insista ca musai tre sa facem avorturi pt ca in romania nu este educatie sexuala. Ei de altfel nu fac educatie sexuala in nici un fel.ei vor sa faca avorturi. De fapt vor sa i oblige pe altii care pot, ca ei nu stiu cum, dar ar vrea orisicatusi sa faca altii avorturi. Si sunt siderati cand niste doctori isi cer si ei dreptul de a nu face avorturi.
5. Motivul pentru care medicii nu mai vor sa faca asta e foarte simplu. Nu are numic nici cu etnia nici cu cultura pacientei. Le repugna gestul, ideea, si mazga pe care ti o lasa pe suflet. Si daca pot trai bine aducand copii sanatosi pe lume, de ce sa ma expun la asta?
„1. Avortul este o interventie non-terapeutica deci medicul nu are obligatia sa o efectueze asa cum avocatul poate refuza sa apere un criminal.”
Daca nici un avocat nu accepta sa apere un criminal un avocat este numit din oficiu. Acelasi sistem ar trebui instituit si in spitalele publice.
Cat de bine ai spus!
Intr-o varianta ideala, daca as putea, as face ca toate metodele de contraceptie sa fie gratuite si disponibile,absolut toate, cu multe cabinete de planificare familiala peste tot, in toata tara, cu caravane mobile cu medici si consultanti care sa se deplaseze regulat si in zonele rurale, sate mai izolate, etc. Poate parea utopic avand in vedere in ce hal e acum sistemul de sanatate romanesc, dar daca ar exista bunavointa s-ar putea realiza… Dar pe de alta parte as face ca avorturile sa fie foarte greu de obtinut, cu obligativitatea de a merge la consiliere, la serviciile sociale inainte, la planing familial, si in final cu un pret prohibitiv…
„În momentul în care un medic refuză unei paciente întreruperea de sarcină din motive non-terapeutice, se produce un conflict între libertatea de conștiință a medicului și dreptul asupra propriului corp al pacientei. ”
Nu putem vorbi de un conflict aici. Dreptul la propriul corp nu implica obligatia altora sa aiba grija de corpul tau. Au grija daca vreau, daca hotarasc ei asta, nu au o obligatie. Dreptul la propriul corp inseamna doar ca poti sa faci ce vrei cu el, de exemplu sa iti tai (tu singur) o ureche sau sa te sinucizi, fara ca nimeni sa aiba dreptul sa te opreasca. Asta inseamna ‘dreptul la propriul corp’. Nu inseamna ca cineva are o obligatie sa te ajute sa iti tai urechea daca tu vrei asta.
Nu mai vorbim si de problema ca dreptul la propriul corp nu iseamna ca ai dreptul sa ucizi, nu esti proprietara si pe viata fatului inca nenascut.
TOTAAL GRESIT ARTICOLUL. Discriminati positiv persoane cu un comportament inadecvat.
Da, ginecologul are tot dreptul din motive de constiinta sau religioase sa refuze sa intrerupa sarcini la cerere. ‘Sarmanele’ patiente din articolul dumneavoastra trebuie sa invete ca nu avortul e solutia sarcinilor nedorite. Daca socotesc ca familia e completa se pot, de exemplu, steriliza. Este o interventie tot asa de simpla ca si avortul. Iar la barbati e si mai simpla.Am practicat ginecologia 40 ani intr-o tara din vest. In niciun spital , orasenesc, judetean, academic nu se practica avortul la cerere. Sunt clinici speciale pentru asta, cu medici care nu au probleme de constiinta, asa cum ati vazut si in filmele americane.
Nu-i poti pretinde unui medic sa repare indolenta unor oameni care gandesc ‘ lasa ca merge si asa, dece sa imi fac griji’. Juramantul lui Hipocrate se refera la bolnavi nu la cei sanatosi.
Daca pretul unui avort ar fi foarte mare sa vedeti ce repede ar invata femeile scolite sau nu, sa foloseasca anticonceptionalele.
Va mai dau un exemplu. Martorii lui Jehova refuza transfuzia de sange si prin lege au acest drept. Un medic de garda poate refuza sa se ocupe de nastere unei astfel de paciente pentruca nu poate fi obligat sa suporte stresul mortii unei femei care refuza transfuzia in caz de hemoragie grava. In fiecare spital sunt cunoscuti unul sau mai multi medici, dispusi sa se ocupe de nastere care sunt chemati de acasa.
Iar comparatia cu calul troian e total nepotrivita.
@Miorita – Daca pretul unui avort ar fi foarte mare (…)
Vor exista întotdeauna femei care vor apela la soluția asta, folosind diverse obiecte de prin gospodărie, chiar și atunci când prețul e însăși viața lor. În orice sat există câteva babe care știu ”cum se face”, iar asta chiar înainte de a apărea orice unitate medicală.
Cimitirile sunt pline de femei care au acceptat să plătească ”un preț foarte mare”, dar întotdeauna se găsește cineva care crede că poate impune altora decizii ”corecte”.
Ca de obicei, in loc sa se aplice legea, asa cum e ea, buna sau proasta, punctul central sunt dezbateri teoretice care au ca rol sa arunce mata moarta. De ce e mata moarta:
– pentru ca femeile AU DREPTUL la avort la cerere, iar daca pe un teritoriu intins acest serviciu nu le este oferit, institutiile trebuie sanctionate suficient incat sa inceteze sa isi mai bage bocancii in drepturile oamenilor
– pentru ca sunt multi medici care nu fac avort la stat, ca sa il faca la privat. Oamenii astia MINT si trebuie sanctionati in consecinta.
In rest, putem sa dezbatem si ca nu exista educatie sexuala, si dreptul bietilor ginecologi de a nu face avorturi (ca deh, cand au ales ginecolgia s-au gandit doar la plicurile de la gravide…). Ar trebui sa dezbatem si instalarea unor incubatoare anonime, ca in Ungaria.
Dar ce-ar fi sa aplicam LEGEA pentru inceput? Nu vrei sa faci avort la stat, nu faci nici la privat. Te apuci sa spui ca spital ca refuzi drepturile individuale? – ar trebui dati afara sefii din spitale si angajati altii pana cand s-or gasi sefi care sa fie in stare sa asigure cetatenilor romani si ue toate drepturile care le sunt garantate prin lege.
Constat ca sunt aici mai multi barbati care exprima opinii despre ceva ce nu are legatura cu corpul lor, dar are mare legatura cu asumarea unor responsabilitati (inainte, in timpul si dupa actul sexual care „nu e o obligatie” pentru nimeni).
De asemenea, medicii au meserie. Toti avem cate o meserie. De pilda, am serioase indoieli ca un preot chiar vrea sa asculte toate spovedaniile despre fapte abominabile… Ori ca un politist asteapta cu nerabdare urmatoarea crima ori urmatorul accident cu victime…
Asa ca medicii nu sunt mai altfel decat nimeni, au o meserie grea, ca alte meserii grele, care cer caractere puternice si o inalta constiinta a importantei activitatii lor in viata celorlalti.
Cu totii trebuie sa facem si munci nu tocmai inaltatoare (macar acasa), iar a ingriji trupul si sufletul de om nu e niciodata simplu. Dar sa nu ne ridicam statui pentru asta.
Citez:
„Situația actuală generează un conflict între drepturile doctorilor și drepturile pacienților în practica medicală.”
Dar copilul / fatul / embrionul are si el drepturi in societarea noastra democratica?
Ma rog sa putem ajunge in viitor sa putem inlocui avortul cu alta procedura medica de transfer al embrionului / fatului altei persoane care sa-l iubeasca. Se vor gasi.
Indiferent de cum s-a putut ajunge la situatia de sarcina nedorita, dreptul copilului nu ar trebui incalcat.
Un embrion nu e un copil, iar legal nu are nici un drept. Pana la ~ 14 saptamani (variaza de la o tara la alta, nu mai stiu cat e in Romania) nu e considerat o fiinta si nu are nici un fel de drepturi.
Ideea cu transferul e ca adoptia la cainii vagabonzi: exista mult mai multi embrioni de transplantat decat doritori.
„Însă cel mai grav aspect al acestui fenomen este că refuzul în baza libertății de conștiință poate deveni un paravan pentru discriminare și eugenie.”
„EUGENÍE s. f. Disciplină care studiază aplicarea practică a biologiei eredității în ameliorarea genetică a individului; ansamblul metodelor care stau la baza acestei discipline.” (DEX)
Din conținutul articolului se înțelege că lucrurile stau exact pe dos. Adică, refuzându-li-se accesul la avort femeilor care provin din medii defavorizate, nu petrece deloc o ameliorare genetică a individului, iar cei care sunt eliminați sunt tocmai urmașii persoanelor care provin din cele mai bune medii. Cei din mediile cele mai favorizate, care utilizează mijloace contraceptive, cu mult mai eficiente, oricum nu au sarcini nedorite, iar cele dorite sunt tot mai rare. Așadar cei „selectați”, al căror număr este în creștere, sunt cei din medii defavorizate. Prin urmare, n-are nicio treabă cu eugenia.
Dar, dacă suntem „într-un secol atât de avansat, în care metodele de contracepție sunt numeroase”, medicii ar trebui, poate să-și asume rolul în activitatea de informare și prevenție, măcar cât era făcută în România cu jumătate de veac în urmă. Doar că din asta nu iese nicio șpagă, prin urmare, nu este o activitate interesantă pentru medicii români. Recent la TV un reprezentant al medicilor spunea că este firesc să plece din România cât timp salariul, dublat de la 4500lei la 9100lei, este mult inferior celui din străinătate. Asistenta lui, „plecată la muncă afară” l-a sunat spunându-i că are un salariu mai mare decât al său. Ba, mai mult, angajatorii asistentei i-au cerut CV-ul doctorului pentru a-l angaja și pe domnia-sa.
Ce [lipsă de] speranță?! Ce idealuri de realizare profesională?! Ce patriotism și dragoste față de pacienții conaționali?! Medicii merg acolo unde primesc mai mulți bani. Dar asta era de așteptat, atunci ce rost au declarațiile ipocrite legate de deontologia profesională și de perspectiva de dezvoltare a carierei în România de la TV ?! Dorința firească de a trăi mai bine o știam încă de la primii profesori plecați în Spania la cules de căpșune.
Păi, nu astea ar trebui să fie o prioritate (inclusiv de ordin etic), anume educarea populației, inclusiv în vederea evitării sarcinilor nedorite, atât în domeniul Educației naționale, cât și în domeniul Sănătății naționale?! Altfel, știm bine că ne temem grozav de moarte, dar nu ne temem să murim proști.
Cred ca problema nu e doar despre avort. Eu sunt pro-avort, dar din ce scrie in articol, daca ai fi medic (nu sunt) as refuza sa fac:
1. daca nu e considerat procedura terapeutica si nu e acoperita de asigurare, de ce mi-as asuma un risc, deloc neglijabil in conditiile din spitalele romanesti?
2. Daca nu e procedura terapeutica, cine si de ce o plateste? In primul rand, ce deconteaza casele de asigurari nu copera costul real, inclusiv salariul medicului, deci ar fi o activitate partial neplatita. Serios? In al doilea rand, eu nu as fi de acord ca din taxele mele sa se plateasca proceduri optionale sau ne-terapeutice.
Cea mai mare problema este legată de practica medicală referitoare la naștere. Femeile pot alege: naștere naturală sau cezariana. Nașterea naturală este solicitanta, dar pozitivă pentru evoluția ulterioară a pruncului. Cezariana este doar costisitoare la pret si, secundar, încetinește sau chiar anulează funcția mamară de producere a laptelui. Nu am citit nicăieri despre o statistica referitoare la beneficiile unui anumit tipul de naștere: naturala sau prin cezariana.
Si nu este vorba numai de libertate de conștiința. Si doctorul si pacienta sunt culpabili. Doctorul prin interesul pecuniar, iar mama din indolenta si comoditate.
O zi buna
Persoanele care se pretend religioase ar trebui sa practice compasiunea, nu dispretul fata de alt om. Unde se invata bigotismul religios in loc de toleranta? Unde se invata ura si dispretul fata de om, in loc de respect si compasiune? Fiecare om sa isi traiasca viata asa cum vrea. Nimeni nu are dreptul sa-i dicteze altuia.
Cred că se scapă din vedere o fază importantă – probabil singura care contează – faptul că respectiva intervenție nu e acoperită de asigurarea de malpraxis.
Deci nu-i vorba de vreun exces de conștiință, ci de faptul că dacă merge ceva prost medicii sunt buni de plată.
Foarte probabil nu au nici un stres să efectueze procedura în cauză la cabinetele particulare.
Citez”România probabil nu are habar cum s-a stabilit limita de timp pentru avort, dar motivul pentru care ea a fost stabilită în Statele Unite este legată tocmai de capacitatea fătului de supraviețui autonom”
Autonomia nu poate fi criteriu pentru fiinta umana. Daca ar fi asa o multime de oameni nu ar fi fiinte
Nu cred ca sunt multe persoane foarte religioase care invata si practica medicina si care aleg sa se specializeze in ginecologie. Probabil f. putine cazuri sau chiar de loc. Daca sti ca vei fi nevoit sa practici ceva care nu corespunde moralei personale- nu intra in respectivul domeniu. Am citit de cazul unei stewardese int-o tara Europeana care a refuzat sa serveasca bauturi alcoolice din motive religioase- absurd.
Problema apare cand regulile se schimba in timpul jocului. Cand ti se cere sa faci ceva care nu practicai inainte si cu care nu esti de acord. Daca ceea ce ti se cere este legal, atunci trebuie sa-ti gasesti un alt loc de munca.
Societatea vestica evolueaza, din pacate, spre post- umanism si haos – incep sa legalizeze euthanasia si drogurile, in acelasi timp cu demonizarea alcoolului, fumatului, a mancarii de carne si dulciuri si cu glorificarea alimentatiei cu gandaci- vor sa legalizeze rationalizarea mancarii – ca pe vremea lui Ceausescu. Estul este inca in faza pre-umanista. Bigotismul, habotnicia, dispretul, intoleranta si lipsa de respect fata de om, in general, sunt endemice.
Nu exista drept la avort asa cum nu exista nici drept la euthanasie. Astea sunt cerinte speciale si trebuie tratate ca atare. Un medic e obligat de juramant sa faca doar ceea ce considera ca este spre binele pacientului, de aceea el poate refuza sa „execute” un avort sau o euthanasie. Numai daca copilul nenascut e considerat tumoare sau ceva la fel de periculos e obligat medicul sa o extirpe fara discutii, altfel nu. Daca in cazul unei euthanasii se cer o multime de conditii prealabile, la fel ar trebui sa se intample si in cazul unui avort, ba chiar mai drastice pentru ca in primul caz rezultatul e doar grabit, pe cand la avort situatia e cu totul alta. Iar pentru avort propun o clinica speciala ca si in cazul euthanasiei si cu proceduri la fel de stricte, iar costurile sa nu fie subventionate, ci suportate de pacienta. La aceasta clinica se vor angaja medici ce nu au probleme personale la fel ca si in cazul celor ce euthanasiaza. Veti vedea ca automat familia va fi mult mai predispusa sa invete tinerele fete despre metode de contraceptie si/sau de pastrare a fecioriei.
Stimati comentatori, cred ca ideea principala ar fi, pentru fiecare, daca considera avortul ca fiind o crima, sau nu. Sa o spunem clar. Si daca da, crima e ceva acceptabil, sau nu? Sau e ceva discutabil? E foarte simplu. Eu cred ca in societatea actuala crima este foarte acceptata. „Pedeapsa” pentru ea e undeva intre 5 si 30 de ani, cu protectie, stat la caldura si mancare asigurata.
Faptul ca nu iti doresti o viata care a aparut, schimba cu ceva situatia? Nici eu nu mi-l doresc pe vecinul care imi poate face viata un calvar.
Eu sunt crestin si cred ca uciderea unui copil este inacceptabila.
Cei care cred altfel, ar trebui sa raspunda la doua intrebari:
1.la ce varsta devine un copil „viabil”, asa, de unul singur?
2.de ce nu e acceptabila uciderea unui copil de 3 ani, care devine „nedorit”?
@mihai – nu e vorba despre ce consideră fiecare, e vorba despre faptul că statul are o legislație în materie, iar acea legislație trebuie să asigure bunul mers al societății, nu satisfacția unuia sau a altuia că e bun creștin.
De altfel, invocarea creștinismului are mai degrabă legătură cu o declarație de loialitate față de ”echipă”, nu cu bunul mers al societății. E adevărat că religia reprezintă o formă de educație, una aflată foarte la baza societății, dar a introduce legislație derivată din convingeri religioase reprezintă o întoarcere la Evul Mediu. Pasul următoar este să organizăm cruciade și să trecem la masacrarea necredincioșilor. Iar asta în numele Domnului, evident.
Pe vremea lui Ceaușescu exista o legislație cât se poate de restrictivă în privința avortului, nu avea nimic de-a face cu creștinismul, dar avea ca rezultat mii de decese în urma avorturilor cu mijloace improvizate. Plus medici judecați și uneori chiar încarcerați. Societatea are lucruri mai bune de făcut decât să vâneze medici pentru încălcarea preceptelor creștine.
Cu toată legislația restrictivă, în anii ’80 avorturile erau de fapt disponibile în orașele mari, în unități medicale, doar că trebuia să cunoști pe cineva. Avortul era de fapt acceptat dpdv social, indiferent ce spunea legea. Toate maternitățile făceau și avorturi, chiar dacă uneori se lăsa cu anchete. Însă procurorii și milițienii aveau și ei neveste sau prietene, iar nevoia de asistență medicală ginecologică e mult mai vastă decât simplul avort. Așa că era de preferat și pentru ei să existe o relație ”unde trebuie”.
„…cred ca ideea principala ar fi, pentru fiecare, daca considera avortul ca fiind o crima, sau nu”
Aparent, conform literei textului, nu aceasta ar fi ideea principală. Mai degrabă ar fi vorba despre acoperirea cheltuielilor și eficientizarea utilizării resurselor. Conform spiritului textului și al unor comenatrii, însă, ar putea fi ceea ce ziceți…
Or, pentru că în România lucrurile s-au cam discutat înainte și după Marea Revoluție din Decembrie, avortul a devenit legal etc. Prin alte state a fost sau este scandal mare cu privire la avort, dreptul la viață al celulei fecundate șamd.
Dar, se pare că în România nu este în regulă faptul că tema principală de discuție în spațiul public este corupția și hoții care guvernează și, prin urmare, atenția publicului ar trebui abătută spre altceva. Spre avort, spre exemplu.
Religioșii ultra-ortodocși (de diverse confesiuni creștine cel mai adesea) caută și găsesc din când în când teme de dezbătut. Cum „Familia tradițională” a dat chix, este fix momentul pentru un nou referebdum cu privire la scoaterea în afara legii, ori menționarea în Constituție, sau mai-știu-eu-unde a dreptului la avort. Haideți, mai punem de un Referendum?!
Harald,
Totusi e important ceea ce crede fiecare. „Legislatia” statului are o foarte mare legatura cu asta.
– Eu nu cred ca poate exista un „bun mers al societatii” acolo unde uciderea unui om este ceva acceptabil.
– Invocarea crestinismului in aceasta problema nu este doar „apartenenta la un grup”. Este indicarea locului de unde vine porunca „Sa nu ucizi!”. Cuvintele si poruncile acestea nu au aparut din neant. Ele sunt „la pachet” cu „Sa nu furi!” si cu celelalte. Acolo unde acestea intra in legile statului, apare Civilizatia. In opozitie cu Barbaria.
– Si as astepta, de la cei care sunteti pro-avort de aici, raspunsul la intrebarea: de ce nu este acceptabila uciderea unui copil de, sa zicem, o saptamana, care pur si simplu nu mai este „dorit” de mama lui?
Un copil de o săptămână ajunge uneori omorât de mama lui, iar Codul Penal nu consideră asta omor cu premeditare și nu-i dă 25 de ani de închisoare mamei. Nu știu care mai e formula actuală din Codul Penal românesc și nici nu stau să caut acum, dar pe vremuri se numea pruncucidere și era pedepsită mult mai ușor decât omorul.
Asta nu înseamnă că se recunoaște dreptul mamei de a-și omorî copilul, dar se recunoaște faptul că unele femei urăsc atât de mult ideea de a-l avea încât preferă să-l omoare. Ăsta fiind unul dintre motivele pentru care e mai bine să fie legal avortul, e mai puțin traumatizant pentru toată lumea decât omorârea copilului deja născut.
Un copil de o săptămână respiră singur, ăsta ar fi principalul motiv pe înțelesul tău. Iar dacă totuși are nevoie de aparate și medicii decid deconectarea de la aparate, nu-i acuză nimeni de omor.
@Harald cine decide ce anume este bun pentru „bunul mers al societatii”?
Votul? Liderii? Eu? Tu? Societatea?
Cine?
Presupun ca de aici trebuie pornit si raspunsul la aceasta intrebare ne-ar ajuta sa ne „limpezim” putin.
Până la vot, lideri și societate, fiecare femeie decide pentru sine și n-ai cum s-o împiedici. Iar dacă ea alege să se arunce în fața trenului sau de pe o clădire, atunci e mai bine să fie legal avortul.
În general, ”talibanii” pornesc de la o imagine idealizată, ca și cum fiecare femeie s-ar afla la prima sarcină și ar fi într-o relație stabilă, cu toate cele necesare traiului asigurate. Ori, realitatea nu e deloc așa. Găsești mai sus un comentariu pe care l-am postat la 19/01/2019 la 0:05, nu-l mai scriu încă o dată, poți să-l citești acolo de câte ori e nevoie, până îl înțelegi.
Societatea. Separarea statului de religie pe parcursul catorva sute de ani, Iluminism, Renastere Martin Luther – reformarea Protestanta, Magna Carta, Thomas Jefferson .
Idea unei vieti bazate pe ratiune si centrata pe om.
Libertate de credinta
Respect fata de om
Egalitate intre oameni
Emanciparea femeilor
Contract social
1802
„Separation of church and state” is paraphrased from Thomas Jefferson and used by others in expressing an understanding of the intent and function of the Establishment Clause and Free Exercise Clause of the First Amendment to the United States Constitution which reads: „Congress shall make no law respecting an establishment of religion, or prohibiting the free exercise thereof…”
The phrase „separation between church & state” is generally traced to a January 1, 1802, letter by Thomas Jefferson, addressed to the Danbury Baptist Association in Connecticut, and published in a Massachusetts newspaper. Jefferson wrote,
Believing with you that religion is a matter which lies solely between Man & his God, that he owes account to none other for his faith or his worship, that the legitimate powers of government reach actions only, & not opinions, I contemplate with sovereign reverence that act of the whole American people which declared that their legislature should „make no law respecting an establishment of religion, or prohibiting the free exercise thereof,” thus building a wall of separation between Church & State. Adhering to this expression of the supreme will of the nation in behalf of the rights of conscience, I shall see with sincere satisfaction the progress of those sentiments which tend to restore to man all his natural rights, convinced he has no natural right in opposition to his social duties.”[1]
https://en.wikipedia.org/wiki/Separation_of_church_and_state
Da,fiecare femeie decide pentru sine și n-ai cum s-o împiedici dar, întrebarea a fost „cine decide ce anume este bun pentru “bunul mers al societatii” despre care ai scris. Afirmatia ca fiecare femeie decide pentru ea nu e un raspuns
Pragmatic? Orfelinatele. Teoretic? Principiul de a nu obliga pe vecin sa gandeasca, sa vorbeasca, sa se poarte si sa se roage ca tine, asa cum nu vrei tu sa fii, la randul tau, a fii obligat, asigura un mai bun mers al societatii decat cel de a obliga.
Din câte am citit nu văd pe nimeni să discute despre faptul că avortul non-terapeutic nu este decontat. Ceea ce înseamnă că toate avorturile la cerere sunt cu fals în acte :) .
Aici ar trebui să vedem ce aveau în cap cei care s-au gândit să nu deconteze și de ce este nedemocratic. Sunt țări democratice care afirmă că nu sunt de acord cu ele decât în anumite condiții precum Finlanda, Luxemburg, Portugalia ( cu Malta, Polonia, Irlanda e altă poveste).
Momentan în România încă se încearcă respectarea codurilor deontologice ale meseriilor. Cu cât statul se bagă mai mult în meserii cu atât crește controlul statului și puterea acestuia.
Apoi nu știu dacă Statul Român este socialist sau nu (nu în sens comunist) și dacă ar trebui să fie sau nu.