De ce statul de drept e un moft?

Foarte bine pus diagnosticul.
Iar in ce priveste cauza as spune ca manipularea si mintirea repetata de catre televiziuni precum Antena 3, Realitatea TV, Romania TV si OTV are o contributie foarte mare la aceasta stare de lucruri. S-a spus de atatea ori ca media ar trebui sa faca educatie, sa-i ajute pe oameni sa inteleaga notiunile astea si sa-si dea seama de importanta lor. Dar la noi televiziunile mint si manipuleaza cu scopul de a spala creiere. Totul functie de interesele patronilor lor.
Asta cred eu ca e o mare problema si nu vad o rezolvare prea usoara a ei. Ca daca le inchizi la aia televiziunile or sa sara ca din gura de sarpe ca ii cenzurezi si le incalci libertatea.

Golatatea inconjoara, dar foamea da de-a dreptul!

Foarte de acord cu dvs, insa cred ca trebuie subliniat si rolul propagandei in lipsa de reactie a publicului. Suntem un popor care se informeaza in majoritate de la televizor (daca se informeaza) iar mesajul transmis pe tv este „toti sunt la fel” si „basescu e un dictator care incalca constitutia”. Acest mesaj este mult mai puternic intiparit in subconstientul populatiei decat mi-as fi imaginat. Iar pornind de la aceste premize (desigur false), logica este corecta: „pai daca toti sunt la fel, iar basescu a incalcat constitutia, de ce sa imi pese mie acum ca altii trec peste constitutie ca sa il dea jos pe dictator?” Desigur, o logica perfect valida aplicata pe niste ipoteze false va conduce la concluzii false in majoritatea cazurilor.

Din pacate propaganda televiziunilor a functionat si functioneaza excelent. Au invatat mult din greselile anterioare (2007, 2009) si si-au rafinat mesajul. Si-au impartit publicul tinta si si-au ales mesajul in functie de acesta. Si nu cred ca putem schimba mare lucru. Cum spunea deunazi un politician ilfovean, ei au curentul – informatia pe care o furnizeaza publicului. Inca nu au pus mana in totalitate pe motor.

Uau! Cu alte cuvinte atacul asupra statului de drept s-a produs fix cu lovitura in forta a gruparii Ponta-Antonescu. Nu mai devreme. Ca si cand am trai de cand lumea si pamantul in statul de drept. Eu as zice altceva. As zice ca sistemul legislativ e atat de subred, atat de plin de legi ciuntite si interpretabile incat statul de drept a incetat sa existe de multa vreme. Ceea ce s-a intamplat de fapt e ca opozitia s-a folosit cu inteligenta de parghii pe care doar puterea avea dreptul sa le manevreze. Daca s-ar fi dorit apararea statului de drept atunci stimabilii care au condus tara atata amar de ani ar fi conceput legi solide, care sa nu permita asemenea derapaje. Pe de alta parte, legi solide nu le-ar fi permis sa danseze atat de gratios pe sarma, scuipand coji de seminte in capul tuturor. Ne dorim politicieni cinstiti, morali, de parca am fi in timpurile lui Tepes, cand fantanile patriei erau prevazute cu cani din aur. Mai cu minte ar fi sa ne dorim un ansamblu de legi solide, care sa nu permita tot ce vedem de la Revolutie incoace.

Domnule Gaitanaru, spre nefericirea mea ati ratat subiectul. Aveti desigur dreptate in textul de sus, marea sa lipsa, si un element pe care il vad ignorat in mod nejustificat de majoritatea editorialistilor si vocile societatii civile – nici nu ma mai refer la politicieni, fiind educatia si educarea politica care lipseste cu desavarsire in mediul rural si partial in cel urban.

Nu-mi adus aminte sa fi remarcat in ultimii ani programe, venind fie dinspre stat fie dinspre societatea civila, care sa se concentreze asupra mecanismelor statului de drept. Care sa le explice, pe intelesul tuturor, care sa elucideze populatiei legaturile si interactiunile dintre institutiile sale. Am terminat liceul in 1997, nu-mi aduc aminte sa se puna accentul pe aceste lucruri care ar trebui sa stea la baza unei minimale educatii cetatenesti. Imi aduc aminte in schimb ca incepand clasa a 5-a in 1989 se „studiau” mecanismele statului comunist. Regimul comunist era mai constient decat cele post 89 de importanta unei minime informari (asa viciata de doctrina cum era).

Din cate stiu eu, in tarile civilizate educatia cetateneasca incepe in clasele mici. Rezultatul este ca un cetatean care a absolvit 8 clase va avea o minim cumul de informatii care sa-l ajute sa inteleaga mecanismele de baza ale guvernarii si sa identifice mult mai usor gradul de corectitudine cu care acestea functioneaza la un moment dat. Este constient de drepturile sale si de modalitatile in care poate interactiona cu reprezentantii sai. Cunoaste importanta societatii civile si a comunitatii.

Lucruri care la noi lipsesc cu desavarsire. Probabil ca mai mult de jumatate din populatia cu drept de vot a Romaniei nu intelege rolul Curtii Constitutionale, Avocatului Poporului. Are impresii vagi despre atributiile institutiilor prezidentiale si parlamentare. Are cunostinte cvasi-inexistente despre institutiile UE si interactiunile acestora cu cele nationale. Si atunci cum putem cere acestor oameni sa-si formeze o parere altfel decat dupa ureche cand ei nu sunt in posesia setului de reguli care face acest sistem sa functioneze. Am putea la fel de bine sa le cerem sa comenteze miscarea centripeta.

Adevarul e ca guvernarile post 89 nu au afisat cel mai mic interes fata de educarea populatiei. Electoratul e perceput drept carne de tun si aidoma cavalerilor medievali fiecare partid isi trece fericit pe raboj la sfarsitul bataliei electorale numarul de serbi doborati, membri celeilate tabere fiind doar bumbaciti peste blindaj si luati prizonieri pentru rascumparare. Sau regrupandu-se pentru urmatoarea batalie ce, din nou, va face victime doar in randurile votantilor. Din cand in cand, unul dintre cei care nu-si (mai) permit rascumpararea e sacrificat in piata publica spre fericirea palmasilor care nu inteleg mult dar se distreaza.

Domnilor, adevarul e ca fara o campanie sustinuta de educare a populatiei suntem sortiti a fi prizonierii campaniilor electorale si interesului simulat o data la 4 ani. Numarul celor in stare de a se auto-educa este insignifiant, numarul celor care sunt capabili sa filtreze puhoiul de informatii ce ne inconjoara mult prea mic.

A da vine pe dezinteresul populatiei e necinstit.

Pot blama insa interesul pseudo-arisctocraticei clase politice de a lasa aceasta stare de fapt sa continue. Pentru ca, nu-i asa, un mod informat e un om greu de pacalit.

Stimate domn,

Discursul dvs. este echivalent cu număratul a câți îngeri pot sta confortabil pe vârful unui ac. Și statul ”de drept” (în a cui viziune, oare ?) este la fel de important. Și ”schimbările planificate” cu știință și aprobare de la înalta Poartă.
Prin 1792-1793 cetățenii ”rămași în urmă- majoritatea” așa cum spuneți dvs.- din Franța au pus de o decapitare (Doamne Ferește de așa ceva pentru dl. Președinte) cum nu s-a mai văzut- care a călcat evident bunul simț al prețioaselor ridicole de la Curtea lui Ludovic al XVI-lea (uneori și capul respectivelor persoane- cum a fost cel al prințesei de Polignac, în vârful unui par) și evident că și ”statul de drept” monarhic francez- dar a adus statul European modern. Credeți că Adunarea Constituantă ar fi trebuit să ceară avizul curților europene când s-a hotărât să-și decapiteze regele ? Sau americanii ar fi trebuit să ceară aprobarea Austriei când s-au hotărât să se despartă prin forță de ”bunul rege George” ?

Luati legatura cu cei mintiti: Martin Schultz : [email protected] ; Barosso: [email protected]: Graham Watson, europarlamentar liberal care-l promoveaza in UE pe securistul Voiculescu si-i face lobby: [email protected] ; http://www.facebook.com/grahamwatsonmep; Peter Mario Kreuter: [email protected]; Anneli Ute Gabanyi: [email protected] – ultimii doi sunt analisti care sustin fara limite usl si-i fac lui TB o campanie total negativa gen antena1, rtv,rotv si infitv., fara argumente, prin insinuari si fara probe.

Asa si era un titlu a unei gazete mai vechi: „Moftul român”.
Si asa este: romanul este scandalizat doar cind el este furat; in celelalte cazuri cade in admiratie gindind ca asa ar trebui sa reuseasca si el.
Cretinilor care vorbesc de „dictatura lu` Basescu” le doresc 5 ani din vremile „mai bine era pe timpul lui Ceausescu”.

Dragul meu te contrazic. Nu sunt cei 45 de ani de vina. Daca te uiti la istoria politicii in Romania cam asa am stat cred ca de la Burebista incoace. Este spiritul mioritic: ne trage curentul hahah Creanga si mai ales Caragiale nu degeaba sunt clasici ne reprezinta deeply. A nu se uita ca totusi suntem in Orient (Apropiat), yok spirit civic, yok ilumnare, yok mai multe…

D-le Andrei Găitănaru, analiza dvs este corecta semantic, are greutate stiintifica. E o deplangere a relativizarii statului de drept in mintea romanilor.

Ceea ce din pacate nu reusiti sa transmiteti este acea nevoie de obiectivizare a discursului jurnalistic atat de rara in acest moment in romania, unde s-au cristalizat, polarizat doua tabere de hater-i, unii pro si altii ponta (contra, scuze)

De ce insistati sa prezentati doar o parte a monedei? cea prezenta, cand evident ca usl-istii au fortat statul de drept. Inainte traiam intr-un paradis al statului de drept. Asa se intelege din textul dumneavoastra. Deodata, atacarea statului de drept devine o problema.
Statul de drept a fost la fel de atacat si in vechiul regim, cand actele de coruptie sunt cunoscute. Si atunci au fost trecute OUG si asumari de raspundere, care reprezinta de asemenea o fortare a statului de drept. Si atunci s-au trecut legi neconstitutionale.

E corect ca se intampla si acum. Ceea ce nu este corect e sa pretinzi ca se intampla DOAR acum.

Articolul dvs a fost o surpriza totala . Mai intai, prin enuntarea unor adevaruri esentiale si foarte putin discutate la noi :

„Cu alte cuvinte, rostite și de alții, nu avem spațiu public.”

Observatia este fundamentala (ar trebui completata cu faptul ca si ceea ce a mai ramas din spatiul public s-a degradat continuu la fel ca si viata sociala in ansamblu…) si cred ca ar fi meritat o discutie mult mai ampla decat simpla ei enuntare.

„ Lipsa noastră de reacție este primul pas către a-i convinge pe politicieni că și libertatea noastră este un moft. ”

Legatura puternica intre pasivitatea cetatenilor si comportamentul politicienilor nostri a fost observata de mult , dar daca pentru comportamentul politicienilor exista numeroase analize, pentru pasivitatea cetatenilor nu s-au dat inca explicatii convingatoare.

„ Ne lipsește acel perimetru al obiectivării, al stării de a fi împreună, al încercării de a ne alinia definițiile.”

Corect spus , dar poate prea abstract pentru a fi receptat si de o mentalitate „retrograda” . Altfel spus , distrugerea si degradarea spatiului public a contribuit la disparitia sentimentului de apartenenta la comunitate , degradarea comunicarii publice la nivel visceral, anomie si alienare sociala , aparitia si accentuarea sindromului Babel ( „toata lumea vorbeste si nimeni nu asculta”), starea de parabioza in care se gaseste societatea romaneasca actuala, etc. .

Acestea fiind zise , de aici incolo incepe cu adevarat ceea ce vechii greci exprimau prin formula : „ imi opresc judecata ” .
In esenta , dvs sustineti ca la romani statul de drept este un moft datorita mentalitatii cetatenilor :

„ Între timp, românii nu au înțeles și nu au asimilat valorile fundamentale ale acestor organisme internaționale. ”Statul de drept” și ”domnia legii” sunt povești neinteresante. Când vine vorba despre ele, marea majoritate nu percutează.”

Dupa decretarea gratuita a acestor alegatii , puneti cetatenilor si un diagnostic clinic :

„ Dacă într-o discuție te referi la concepte precum ”proprietate”, ”libertate” sau ”furt”, de cele mai multe ori poți detecta activitate cerebrală. Dacă te referi la ”stat de drept” sau la ”domnia legii”, tot de cele mai multe ori, este frapantă lipsa de reacție. Cuvinte parcă sunt absorbite de neantul unei găuri negre. Nimic nu se întoarce înapoi. Encefalograma este liniară. Majoritatea celor pe care îi cunosc suferă de genul acesta de moarte cerebrală.”

E drept , propuneti si unele explicatii , dar tot prin decret de autor :

„ Ceea ce vreau să spun, teza acestui text, este că marea majoritate a românilor trăiesc în trecut. Undeva prin anii ’95. Mă refer la bagajul lor conceptual. La modul în care înțeleg lumea. La forma mentis. Adică nu foarte departe de momentul ieșirii din regimul totalitar.”

„ Asta mă face să cred că românii funcționează la un nivel strict subiectiv.”

Pe de alta parte , ne explicati cu onestitate si cum ati ajuns la aceste concluzii foarte interesante . Ne oferiti in acest caz un fel de „imperativ categoric”, despre modernizarea rapida a statului in raport cu mentalitatea retrograda a cetatenilor sai :

„ Între români și statul român avem o asimetrie temporală. Nu sunt convins de faptul că acesta din urmă trăiește într-adevăr în 2012. Dar pot observa că e undeva mai aproape de această dată. ”

Altfel spus, in conceptia dvs modernizarea statului si decalajul intre acesta si cetateni sunt rezultatul unei pedagogii de tip autoritar la care statul a fost supus , dar de care cetatenii au fost frustrati :

„ Spre deosebire de marea majoritate a românilor, statul a fost obligat să progreseze.”

Cred ca aceaste aprecieri sunt generalizatoare si profund nedreapte pentru romani. Uitati de milioanele de romani care au progresat infinit mai mult in afara tarii de unde au fost rejectati prin chiar comportamentul statului roman care a refuzat timp de decenii sa asigure conditiile minimale ale unei competii sociale corecte si in care legea sa fie una egala pentru toti . La nivel anecdotic suntem singura tara din UE unde poti inregistra legal o masina furata (!), iar la nivel formal putem spune ca am legalizat oficial furtul prin prin prezumarea caracterului licit al oricarei averi ( sic !) . La nivel institutional , cazul tragic al celor 100 de absolventi romani straluciti ai universitatilor de top din Occident si pregatiti pe banii statului roman, dar din care nici macar unul nu a putut gasi un loc de munca in structurile administratiei de stat de la noi , exista inca in memoria sociala recenta. Pentru aceste fapte, tot mentalitatea retrograda a cetatenilor este de vina ?

Sa presupunem totusi ca ar fi asa. Atunci , intentionat sau nu , ati ocolit exact raspunsul la cea mai importanta intrebare . Daca statul a putut evolua, cine (sau ce) a impiedicat cetatenii timp de 22 de ani sa evolueze ?

Un raspuns telegrafic ar fi fost urmatorul. Cetatenii au fost impiedicati sa evolueze exact de instanta care ar trebui sa reflecte onest realitatea :

„ … presa( mass-media – s.n. ) nu reflecta realitatea, ci o generează( s.n.). Imaginile, concepțiile, noțiunile de la televizor se revarsă asupra noastră .” ( Vlad Stroescu , psihiatru )

Cum se face acest lucru ? Legal si la lumina zilei :

„ Cohortele de analiști, politologi, moderatori, care tranformă albul în negru și negrul în alb, hoții în negustori cinstiți și delapidatorii în buni gestionari ai avutului public, sunt azi dovada vie a acestei perfecte funcționalități a unei mașinării împotriva naturii.” ( Doina Jelea )

In sfarsit, viziunea dvs asupra comunismului este una total atipica :

„ Cei 45 de ani de regim comunist își mențin amprenta. Una care încă are puterea de a fi transferată de la o generație la alta. După ce treci printr-un regim opresiv în care pedagogia suspiciunii reciproce a funcționat, ajungi sa nu mai reacționezi decât la concepte precum cel de ”libertate” sau de ”proprietate” Cu alte cuvinte, te-ai obișnuit să nu îți pese decât de propria piele. ”Statul de drept” este un moft public.”

In regimul comunist , si prin natura lucrurilor ( respectiv starea de drept si starea de fapt de atunci ), era exact invers. Oamenii NU reactionau ( pentru ca nu aveau voie sa reactioneze ! ) la conceptul de „ libertate ” ( pentru ca ii putea costa chiar libertatea ! ) si nici la conceptul de „ proprietate ” ( pentru ca aceasta nu era nici recunoscuta si nici garantata ) , adica era de fapt „ un moft ” ( l-am citat aici pe eternul Ion Iliescu ) . In conditiile de atunci , statul de drept nu era atat „un moft public”, cat un pericol de moarte pentru acel sistem .
Acum , dupa atatia ani de asteptare zadarnica, cu atat mai mult statul de drept nu poate fi „ un moft public” ( nici macar Ion Iliescu nu a indraznit sa sustina asa ceva ! ).
De aceea dorinta de justitie sociala este in prezent atat de puternica iar cetatenii inca mai spera sa traiasca sub domnia legii in care toti sunt egali in fata ei , si nu „unii mai egali deca altii”.

Toate acestea constituie suficiente motive pentru a muta centrul de greutate al dezbaterii de la comportamentul receptorului social si de la presupusa lui vina majora, la natura mesajului , la emitator(i) , si la conditiile ambientale care nu au facut de loc obiectul analizei dvs.

In ceea ce ma priveste, am o parere despre „romani in general” , diferita de cea a dvs. La cate au trait continuu vreme de 22 de ani ( restul este deja istorie ) ca subiecti sociali in ceea ce occidentalii numesc „ climat de neîncredere, lipsă de stabilitate si predictibilitate, evoluţie îngrijorătoare ori preocupantă,” adica un fel de poligon de incercare si laborator social experimental in acelasi timp , ar fi trebuit sa primeasca in corpore medalii de aur pentru faptul ca nu au innebunit inca. Ei, si nu statul sau conducatorii lor.