Pe cât de furtunos a început anul 2014, când peste 600 de jurnaliști și oameni de cultură au protestat într-un puseu de solidaritate împotriva practicilor ticăloase ale Antenelor, pe atât de amar se sfârșește. Numai în ultimele luni, s-au adunat întâmplări de neimaginat în istoria de tranziție a presei comerciale:
- Firme din grupul Media Pro, o legendă a mass-media din România, se află sub anchetă pentru evaziune fiscală și spălare de bani. 11 persoane au fost reținute. Grupul Mediafax a intrat în aceste zile în insolvență, iar fondatorul Adrian Sârbu este în vizorul procurorilor.
- Trustul Intact se află în cleștele unor litigii severe: un proces de șantaj care îi vizează
pe directorul Sorin Alexandrescu, pe Camelia și Dan Voiculescu, precum și o procedură de confiscare a imobilelor și a prejudiciului de 60 milioane Euro în dosarul ICA, terminat cu o condamnare de 10 ani închisoare patronul de facto, Dan Voiculescu.
- În detenție se află și patronii altor companii de presă cu o putere de influență altădată deloc neglijabilă: Sorin Ovidiu Vântu de la Realitatea Media, alături de acționarii Liviu Luca și Maricel Păcuraru, precum și Dan Adamescu, patronul ziarului România liberă, reținut pentru mită. De un final asemănător se apropia și trustul Adevărul, al cărui boss, Dinu Patriciu, a plecat pe lumea cealaltă, lăsând lucrurile destul de încurcate cu firmele în stare de insolvență.
- Rămasă fără licență din 2013, dar căpătuită cu un partid parlamentar, televiziunea OTV a lui Dan Diaconescu, candidat pușcăriabil pentru care procurorii au cerut o condamnare de 7 ani pentru șantaj, a continuat circoteca electorală la RTV.
- Acuze peste gard își aruncă două televiziuni de știri născute prin sciziparitate, ambele cu puternice ancore în politică: Realitatea TV, a consultantului politic Cosmin Gușă și RTV a deputatului PSD Sebastian Ghiță, care s-au canibalizat pe întreg parcursul anului. B1TV nu rămâne în afara suspiciunilor de jocuri perverse, după ce s-a relatat că subiectul Ponta-plagiator a fost tabu pentru o vreme. Dealtfel, o întregă redacție a fost desființată în TVR când a abordat subiectul plagiatului.
Cumulul de dosare privind afaceri suspecte în mass-media, jurnaliști acuzați de șantaj sau de alte activitați ilegale ca Andrei Bădin sau Bogdan Chireac (absolvit,deocamdată), jurnaliști (auto)denunțați ca ”agenți sub acoperire”ai unor servicii secrete, vezi straniul caz Robert Turcescu, manipulările și derapajele scandaloase ale Antenelor, privite cu îngăduință de CNA, autoritate publică defectă (”din blocaj în picaj”, cum formula Șerban Pretor), toate pun degetul pe cangrenă: mass-media se află într-o conjuncție mortală cu politica și afacerile. ”Oamenii politici și arendașii lor din media au distrus presa, justiția va rezolva lucrurile lichidând-o complet – cam așa se profilează situația. Tragedia presei e că s-ar putea să nu o plângă nimeni”, comentează Alina Mungiu-Pippidi într-o analiză despre starea presei. Cât despre mentalitatea politicianului, de la centru sau din provincie, în relația cu presa, iată-l pe Sebastian Grapă, purtător de cuvânt PNL Brașov, răspunzând la întrebările monitorilor ActiveWatch:”De obicei, dacă vrei să fii un om politic adevărat, îți pleoștești o televiziune”.
Dar, fiindcă întreaga dezvoltare a României după 1989 a atârnat de minuni și paradoxuri, de inexplicabilul progres după metoda ”văzând și făcând”, în absența unei viziuni coerente și a unor strategii aplicabile, nici presa n-a făcut excepție, supraviețuind cum-necum și crizei începute prin 2008, cu prețul pierderii a peste 6000 de locuri de muncă în redacții, dar și atacului necontenit al Puterii, care a izbutit să pună gheata de lac pe gâtul unor jurnaliști dispuși să se vândă. Cu garanția că televiziunea și radioul public nu vor mișca în front, atât timp cât executivul și consiliile de administrație sunt numite politic, partidele s-au instalat comod în studiourile de televiziune să clămpăne în realitatea lor paralelă. S-a văzut cât e de paralelă la alegerile prezidențiale din 16 noiembrie.”Cu datorii împovărătoare și cu un declin constant în audiențe și calitate, cu numeroase decizii manageriale proaste și inconsecvență editorială, cu permanente răfuieli interne și – peste toate – cu nelipsitul reflex de obediență față de puterea politică a zilei, postul public s-a deplasat spre periferia interesului general… Înainte de toate, se impune conectarea la ceea ce dorește publicul de la o televiziune publică. Asezarea cu fața către cetățean și nu către politicieni – doar astfel își va întoarce și cetățeanul fața către noi”, este comentariul just al lui Mihai Rădulescu, jurnalist TVR. Radioul public strălucește în cinismul managerial al incompatibilităților. Netulburat până e PSD la putere.
Când zicem că mass-media a supraviețuit cum-necum seismelor socio-economice, zicem că etica a fost lăsată mai la urmă, în favoarea finanțării. Oamenii din presă au învățat lecția: cine dă banii, comandă muzica. Un jurnalist din Giurgiu o spunea verde, într-un sondaj din raportul Harta politică a televiziunilor locale: ”Cine mă plătește, pentru ăla lucrez, ca mercenarii sau ca la nuntă”. Puține, și cu atât mai de laudă, sunt excepțiile. Zilele acestea Mihai Pâlșu de la cotidianul Puterea a fost sancționat cu pierderea jobului pentru că a publicat informații din dosarul EADS.”Jurnaliștii sunt tratați ca niște saci de cartofi, ca roșiile de pe o tarabă de către deținătorii de media”, acuza recent jurnalistul Attila Biro de la Gândul, recunoscând incapacitatea breslei de a se solidariza și de a opune o rezistență organizată. Sindicate media, cu excepția MediaSind sau a celor din TVR și SRR, nu există. Liber la închiderea gurilor critice. Nașul TV a semnalat atacuri guvernamentale recente prin blocarea conturilor. Există și metoda zăhărelului: un raport de monitorizare al Centrului pentru Jurnalism Independent pe anul trecut arată că din peste 1200 de achiziții de publicitate de stat din fonduri europene, ceea ce înseamnă aproximativ 25% din piața totală de reclamă, aproape 1000 s-au alocat direct și preferențial. Presa obedientă a profitat. Presa critică a slăbit.
Un studiu al ActiveWatch privind televiziunea locală oferă un tablou șocant după cercetarea a 56 de stații din 15 județe:”De la un județ la altul, problemele televiziunilor locale sunt aproape identice. Etapele importante ale procesului jurnalistic sunt de multe ori viciate: de la alegerea unui subiect până la publicarea lui, de la tipul de patronat la organizarea redacției, de la sursa finanțării la monetizarea operațiunilor de media… Lucrătorii media sunt de cele mai multe ori slab instruiți, prost plătiți și ajung să-și completeze veniturile din alte activități…Există personaje politice care s-au învățat să le dicteze jurnaliștilor articolele, care sunt exact cuvintele politicianului. Presa locală trăiește din conferințe de presă, comunicări oficiale și se expune abuzurilor funcționarilor publici”. Presa tipărită este într-o drastică scădere peste tot: în Timișoara au rămas în print 5 publicații dintre care numai una este cotidian. În anii ’90 până prin 2000 erau 16. Fenomenul de trecere pe online este general. Au dispărut sub ochii noștri ziare importante, altele s-au micșorat pentru economie la hârtia de ziar. Tirajele au trend descendent, conform cifrelor BRAT. Se mai țin pe picioare, din vânzări și publicitate, tabloidele: Click, urmat de Libertatea, și câteva reviste glossy, cu un public de nișă. Dar există și minuni cerești: ziarul Lumina al Patriarhiei are tiraj aproape dublu față de Evenimentul zilei, cel mai bine difuzat ziar național. Concurență neloială între publicații care ies pe piață și ziarul Patriarhiei distribuit musai ca odinioară ziarul PCR. Renunțarea la print și trecerea online nu este neapărat semn de inteligență managerială, crede jurnalistul Cătălin Tolontan: ”Riscăm să devenim prima țară din Europa fără ziare și asta nu înseamnă că suntem postmoderni, anticipativi, avangardiști. Suntem rudimentari. Rămânem fără ziare fiindcă nu mai suntem în stare să producem informație credibilă, nu pentru că am fi vizionari și mutăm informația pe digital“.
Suma cheltuită pentru publicitate în 2014 ne aduce cu picioarele pe pământ: deși a crescut cu 8% pe televiziuni față de anul trecut, conform KantarMedia, cu un total de 306 milioane de Euro nu ai cum să îndestulezi o piață de sute de televiziuni și radiouri, la care se adaugă presa scrisă și online. Deși publicitatea online este în creștere, piața agențiilor digitale suferă de ”autosuficiență”, afirmă Cristian Pantazi într-un interviu Forbes. Din suma totală partea leului o iau ProTV și Trustul Intact, adică peste 60%. Există câteva televiziuni românești care au audiență 0,03, adică nici 5000 de telespectatori/minut (față de 750.000/min.la ProTV), ca Look TV sau TVH. De ce mai emit? Concluzia este că mass-media nu este considerată de proprietarii ei, unii devenți ”moguli” de presă, o afacere în sine, ci un instrument pentru doborârea adversarilor pe terenul politicii și al afacerilor. Instrumentalizarea afectează credibilitatea mass-media. O reabilitează câteva concursuri care restituie încrederea în misiunea presei, ca Tânărul jurnalist al anului sau Superscrieri. După ce mulți jurnaliști consacrați s-au retras pe bloguri, iar portalurile de tip Hotnews, Mediafax, Reportervirtual, Paginademedia sau Ziare.com au rămas principalele surse de informație online, se observă în acest an o mișcare nouă: inițierea unor site-uri de jurnalism sponsorizat de public, unde se resuscită ancheta și reportajul: mai vechilor Rise Project și Casa Jurnalistului, li s-a adăugat recent Jurnalistan. Difuzarea pe Facebook e vitală pentru acest gen. Jurnaliștii au nevoie de independență ca de aer, libertatea de exprimare este o valoare pentru care s-a murit. Memento, după 25 de ani: ”Vrem presă liberă”,”Jos cenzura!”,”Vom muri și vom fi liberi”, s-a scandat în decembrie 1989. Să ținem minte.
Articol apărut și în revista 22
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Eu perrsonal as vrea sa subliniez un singur aspect. Ca in acesti ultimi 25 de ani majoritatea presei nu si-a facut datoria fata de poporul roman. Chiar in multe cazuri a fost complice la jaful national , la raspandirea coruptiei in sanul politicilor romani. Exista o tendinta de exibitionism tip Cristoiu care de fiecare data este de alta parere decat adevarul emanand tot felul de teorii care mai de care mai trasnita. Este o lupta caraghioasa intre ziaristi de a se aseza pe piedestalul……..nici nu stiu cum sa-l numesc dar oricum nefolositor. Multi dintre ei stau cam prost cu cultura generala si spun tot felul de bazaconii chiar in direct. Dupa mine ar trebui ca multi dintre ei sa se scolarizeze si sa invete aceasta meserie din nou.
a inceput sa ninga ? in decembrie ? atunci e rost de breaking news uri si de pauze mai dese la tigaia cooker. intreceri profesionale intre jurnalisti. cine prezinta cel mai bine dansul fulgilor de nea ? e timpul de asemenea ca generalul underwear sa si arate maiestria, impreuna cu eroicul guvern. totul pentru tara, totul pentru popor. ce vremuri, domnilor si doamnelor !
Doamna, la asa popor, asa presa. Ceea ce se vede la presa este de fapt ceea ce exista in toate palierele socio-profesionale. Comunismul ne-a invatat ca daca suntem docili putem trece pe „sub radar”, daca ungem unde trebuie avem o sansa sa se intample lucruri (altminteri multe dintre ele obligatii legale ale celor unsi) si daca suntem prieteni cu cine trebuie avem o sansa sa ne propasim copii.
Cam asta e societatea romaneasca, nepotism, coruptie, amoralitate. Vorbim procentual ca in mod cert exista oameni integri si in presa, asa cum exista peste tot. Problema e ca mentalitatea este covarsitor in sensul pe care l-am expus.
Ca sa inchei, primul lucru pe care cineva care vrea sa investeasca in romania trebuie sa-l invete este ca trebuie sa dea spaga. Apoi cui, cum, cat…