…Alina Mungiu Pippidi si Mircea Cartarescu despre tradare – da’ s-o stim si noi! (sau despre buna credinta)

… textul Adrianei Saftoiu de pe Voxpublica in care critica performanta liderului PNL, Crin Antonescu, a provocat reactii dintre cele mai agresive, atat din interiorul cat si din afara partidului. Comentariile lui Cristian Preda la adresa PDL, de-a lungul timpului, asisderea. Si intr-un caz, si in celelalt, s-a vorbit – cand mai pe la colturi, cand mai oficial – despre excludere. Si intr-un caz, si in celalalt, s-a vorbit despre tradare. Pana aici nimic nou – in Romania se poate vorbi despre tradare si cand afirmi ca unu plus unu fac doi ( demonstratia poate fi gasita in arhiva Vox de acum cateva zile). Ceea ce ma nelinisteste nu e reactia conducerii de partid si/sau de stat, nici reactia comentatorilor anonimi de pe diverse forumuri. Ceea ce ma nelinisteste e lejeritatea de care dau dovada voci autoritare ale spatiului public – precum Alina Mungiu Pippidi sau Mircea Cartarescu – in momentul in care isi scriu textele si lipesc etichete. Din partea unei voci autoritare – fie ca se numesc Iliescu, Mungiu, Cartarescu sau Popescu – o eticheta odata lipita e greu, daca nu aproape imposibil de dezlipit. Dovada? Adrian Nastase e in continuare insurubat in subconstientul colectiv cu „Baroane!”, Elena Udrea a intrat in folclor drept „Nuti” (e drept, aici nu e doar meritul Alinei), iar Mircea Geoana n-a mai reusit sa scape de eticheta de „prostanac„.

NOTA: Aci nu este vorba in particular despre Adriana Saftoiu sau Cristian Preda. Aci nu este vorba in particular despre Alina Mungiu sau Mircea Cartarescu. Aci este vorba despre un principiu si cateva exemple: scrisul, in cazul numelor cu rezonanta in spatiul public, presupune, dincolo de condei, si putintica responsabilitate. Daca e sa fie o deosebire intre oamenii politici si neinregimentatii faimosi, dedicati binelui comun, apoi taman in aceasta s-ar cuveni sa consiste: in respectul si responsabilitatea cuvantului scris. Pentru ca e usor sa te lasi furat de stil si de propria-ti retorica. (Fara a ma incadra la vreuna dintre categorii, mi se intampla si mie asta – si tocmai din aceatsa cauza sunt atat de sensibil la aceste derapaje. It takes a…)

Adriana Saftoiu a fost acuzata de „tradare” atat din tabara penelista cat si cea pedelista. Pentru primii, Adriana a tradat in momentul in care si-a ingaduit sa critice public prestatia si deciziile lui Crin Antonescu. Pentru ceilalti, a tradat mai de multisor, cand a demisionat din pozitia de consilier prezidential si s-a inscris in PNL. Din aceasta ultima categorie, imi imaginez, face parte si Mircea Cartarescu, cand scrie in Evenimentul Zilei: „…sau Adriana Săftoiu, fosta mână dreaptă a lui Băsescu şi care, trecută la liberali, are ocazia să înţeleagă ce înseamnă spusele „nemuritorului Gambetta” : iubesc trădarea, dar urăsc pe trădător...”

http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-tacerea-mieilor-918139.html

N-o face cu rautate – si asta e ingrijorator. O face en passant…

Tot en passant il articuleaza si Alina Mugiu-Pippidi pe Cristian Preda, in Romania Libera: „Dl Voiculescu avea şi el dreptate să fie supărat dacă i se promisese aşa ceva şi nu s-au ţinut de cuvânt. Ceva i-au promis când a trădat PSD în 2004 pentru a definitiva soluţia imorală, soluţie cu care eu nu am fost deloc de acord, dar care era promovată pe atunci intens de un tânăr liberal în ascensiune pe nume Cristian Preda...”

http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/tara-fara-alegere-dar-merita-una-212985.html (imaginati-va ca aici era un „aici” scris cu albastru de catre oameni priceputi :)

En passant-ul asta ma nelinisteste. Nu e un atac la persoana, nu e o rautate si nici macar o ironie. Astea macar presupun rea-vointa. E o intepatura en passant, din reflex. O intepatura care sugereaza, mai mult decat o rautate sau o ironie, ca lucrurile sunt deja bine cunoscute, asta e adevarul, n-are rost sa-l mai dovedim sau sa-l mai explicitam: astia ne sunt tradatorii. Intra in categoria „Barack HUSSEIN Obama” si a ochilor imprastiati intre datul peste cap si clipitul smecheresc, gen „stim noi” (wink-wink): Da’ ce? Am spus ceva gresit?

Unde si ce anume au tradat Adriana Saftoiu sau Cristian Preda (si, repet, aici nu e vorba de ei per se)? Sa le numaram, coane Fanica, ca to se poarta Caragiale.

Adriana Saftoiu a lucrat cu Traian Basescu si i-a fost consiliera, dupa care a demisionat si s-a inscris in PNL. A auzit cineva ceva despre punctele slabe ale presedintelui – pe care se presupune un consilier atat de apropiat le-ar fi cunoscut? Ceva detalii picante? Vreun licurici, vreo gafa, vreun ceva – caci nu este om care sa nu fi gresit? Nu, nimic. NIMIC. Pana si Traian Basescu si-a dat seama – probabil dupa o perioada de panica relativ scurta – cu cine are de-a face si s-a relaxat. Adriana e „slaba”. Adriana nu tradeaza. L-a tradat Adriana Saftoiu pe Crin Antonescu? Si-a expus punctul de vedere in interiorul partidului, asumandu-si riscurile. Spre deosebire de Tariceanu, Orban sau Vosganian, n-avea nici macar ceva de razbunat, vreo ranchiuna ce se cerea ostoita. N-a fost ascultata, asa ca si le-a expus pe Vox. Ca de aia e „publica”. SI de aceea politica nu e esoterica (speram) si de aceea liberalismul prin excelenta pune accentul pe individ, nu pe organziatie. Ce-a castigat Adriana Saftoiu? Nimic. Ce-a riscat? Totul. Si-n plus o rautate gratuita din partea lui Cartarescu – o acuzatie de „tradare” facuta en pasant, nici macar cu rautate. Si-atunci ce sa mai asteptam de la altii?

Ce a „tradat” Cristian Preda? Liberalismul, dupa cum transparent insinueaza Alina? Cristi nu si-a ascuns nici o clipa optiunile liberale, nici inlauntrul nici in afara PDL. Ca unul care e mai mult sau mai putin oripilat de efectele pe termen lung ale liberalismului, nu-i inteleg optiunea, dar i-o respect. (La fel, ca tot veni vorba, nu inteleg optinunea unui Vasile  Dancu sau Ernu dar asta nu ma impiedica s-o respect chiar daca o combat). A „tradat” considerand in 2004 benefic un suport parlamentar PC (optiune care m-a orpilat si atunci)? Daca-i asa, atunci orice schimbare de optiune, fie ea facuta cu toata buna credinta, devine o „tradare”. Daca-i asa, nu mai avem loc de „tradatori”. (Alina se … alinta cu blestemul unei memorii de sef de promotie la medicina; si eu am facut medicina, si – fara a fi fost sef de promotie – am o memorie bunicica: imi amintesc printre altele cum Alina sustinea din rasputeri beneficiile aliantei PDL-PSD sau cum s-a inselat macar la unele numiri la statiile TVR din tara. Si pot recita si acum tabelul lui Mendeleev :))

Nu e intentia mea de a intra in vreo polemica stupida – chiar  nu e. Intentia mea e mult mai modesta – de a atrage atentia ca, in actuala atmosfera, pana si oamenii care numai de rea credinta nu pot fi suspectati risca sa alunece pe panta exagerarilor de tot felul. Ca ne jucam prea mult cu vorbele – taman cand ne vaitam de excesele de verbiaj – si riscam sa nu mai putem deosebi graul de neghina. Oile de capre. Ca suntem de multe ori intr-atat de convinsi de dreptatea noastra incat nu mai putem discerne intre argumente de bun simt (fie ele si gresite din punctul nostru de vedere) si minciuna sfruntata prezentata, cu ipocrizie constientizata, drept adevar.

Am cazut de multisor din rai. A sosit timpul sa ne obisnuim cu ideea asta. Departe de mine gandul relativismului. Dar la fel de departe de mine – nadajduiesc, desi nici macar nu sunt intotdeauna sigur – gandul ca ultimii si singurii posesori ai bunei credinte sunt cei care-mi impartasesc optiunile, rationamentele si/sau credintele la un moment dat.

Batalia acum  nu e ideologica. E batalia pentru buna credinta. Un ateu de buna credinta, de-o bunaoara, gen Paul Varvea, e de preferat unei piosenii de peltea tamaioasa. In tabara asta n-au mai ramas multi si ma doare inima cand vad cum se macelaresc intre ei cu o indarjire demna de o cauza mai buna. Binecredinciosi din toate taberele, uniti-va!

PS De buna seama – si de buna credinta (sic) – nu m-am consultat nici cu Adriana Saftoiu si nici cu Cristian Preda inainte de a scrie acest text,

PPS Voi publica acest text concomitent pe Voxpublica si pe Contributors. Cand vine vorba despre buna credinta, imi place sa cred ca cititorii celor doua platforme se pot intersecta. Ba s-ar putea suspecta chiar de … buna credinta.