Departe de a fi un cuvânt al trecutului, parte a unui veac ce părea să fi ajuns la capătul lui în anul 1989, totalitarismul este un termen ce desemnează un posibil viitor al umanităţii. Eliberat de complexe, plin de energie, temerar şi militant, totalitarismul este, din nou, pregătit să înfrunte ordinea libertăţii. Idealurile sale sunt cele în numele cărora regimurile comuniste au domnit, vreme de decenii. Manipulând tehnologia, totalitarismul este pe cale să îşi făurească un sistem redutabil de fortificaţii şi de alianţe: acum, ca şi în urmă cu un secol, intenţia sa este dominaţia globală.
Iar ţara care ilustrează acest model al despotismului digital este Republica Populară Chineză . Desprinsă de iluziile democratizării, dedicată unei înarmări realizate în ritm de marş forţat, condusă de un dictator ce aspiră la preşedinţia pe viaţă, spre a fi un alt Mao al patriei sale, China comunistă a înlocuit URSS ca farul dinspre care radiază această energie liberticidă. Revizionismul chinez nu este cu nimic mai puţin agresiv decât putinismul, iar metodele sale sunt un amestec insidios de infiltrare lentă şi de agresivitate militară. Imperiul celest al tiraniei tehnologice este cea mai redutabilă ameninţare la adresa ordinii întemeiate pe transparenţă şi pe domnia legii. Alternativa pe care o schiţează este imaginea distopică a controlului total.
Dictatura totală ca viitor
Cartea lui Kai Strittmatter, “ Noua dictatură. Supravegherea digitală ca politică de stat în China”, prefaţată de Thierry Wolton, tradusă acum în limba română la editura “ Humanitas, este una dintre cele mai remarcabile şi pătrunzătoare analize ale acestui nou totalitarism. Precisă şi profetică, ea propune anatomia unui stat a cărui politică internă şi externă se defineşte prin ambiţia de a elimina liberul-arbitru al oamenilor şi naţiunilor. Ochiul marelui părinte se întinde asupra întregii Chine.
China comunistă a ales să nu fie o altă Uniune Sovietică. Refuzul de a accepta liberalizarea autentică a condus, în mod natural, la alcătuirea unui model de stat în care o formă patologică de capitalism dirijat să se suprapună peste monopolul ideologic comunist. Sinteza de dezvoltare rapidă şi de despotism implacabil, iată reţeta ordinii chineze.
Profilul reconstituit de Kai Strittmater este cel în care acest model totalitar a ajuns la apogeul orwellian al puterii sale. China comunistă a reuşit, asemeni Germaniei naziste, să înhame tehnologia la carul triumfal al tiraniei. Deceniile de creştere au alimentat aceste apetit dictatorial. Ceea ce părea de neimaginat în secolul XX este realitatea cotidiană a Chinei lui Xi Jinping.
Cazul chinez este unul care dovedeşte până la ce punct revoluţia digitală poate oferi ocazia perfecţionării totalitare. Ideologia oficială, cea în care marxism-leninismul se întâlneşte cu preceptele confucianiste, priveşte controlul şi supunerea ca pe temelia întregii sale ordini. Iar era digitală este cea în care această ambiţie infernală de intruziune poate fi realizată.
În cele din urmă, lumea digitală chineză este un imens lagăr de concentrare : totalitarismul se serveşte de tehnologie spre a strivi orice formă de critică şi de contestare. Ochiul partidului este, acum, un ochi digital. Sistemul de credit social este cea mai rafinată temniţă pe care a închipuit-o vreodată totalitarismul. Traseul omului chinez este condiţionat pavlovian. Orice abatere este sancţionată, iar ereticul încetează să mai existe.
Ordinea totalitarismului digital este astfel gândită încât să se asemene unui labirint din care nu există ieşire. Căci R.P. Chineză pătrunde, cu noile sale tehnologii, acolo unde stalinismul nu putea ajunge, în intimitatea minţii celui care rezistă terorii de stat. Libertatea de gândire şi de acţiune este , în acest nou teritoriu al viitorului, imposibilă.
Rafinamentul tehnologic explică şi diferenţele dintre totalitarismul chinez şi autocraţia putinistă. Gradul de control exercitat de partidul unic în China face ca represiunea de la Moscova să apară ca o relicvă a trecutului. Regimul chinez are ca scop asumat modelarea unui viitor din care orice urmă a libertăţii să fie alungată. Un Winston Smith devine de neimaginat în noile vremuri ale Chinei comuniste.
Anatomia din volumul lui Kai Strittmater dezvăluie acea parte de despotism feroce pe care zeloşii admiratori ai Chinei o ignoră. China de azi este în centrul unei reţele de alianţe menite să submineze Occidentul : lumea chineză este o coaliţie revizionistă şi revanşardă. În Ungaria sau în Serbia, complexele resentimentare al autocraţilor locali sunt întreţinute de China. Vizitele oficiale al dictatorului de la Beijing se organizează sub semnul unei slugărnicii faraonice. În vecinătatea României, China îşi are propriile sale state clientelare.
Acest regim al noului totalitarism a permis, în anii de după 2022, supravieţuirea putinismului. China exploatează, cinic, dependenţa rusă de tehnologia ei : Rusia este noul vasal, obligat să accepte,tacit, o poziţie de subordonare simbolică. Imperiul totalitar al Chinei cuprinde, treptat, domeniul decrepit al Rusiei lui Putin.
Obsesia dezvoltată de China în marginea Taiwanului este explicabilă prin natura misionară a noului totalitarism . Taiwanul ilustrează un alt drum al naţiunii chineze: unul care să îmbrăţişeze domnia legii şi democraţia. Agresivitatea Chinei este motivată de această ostilitate ideologică implacabilă. Alternativa la ordinea cazonă a dictaturii cu ambiţii globale trebuie strivită , cu orice preţ.
În noul război rece al vremurilor noastre, China comunistă se află, alături de Rusia şi de Iran, în această axă a răului totalitar. Controlul intern alimentează agresivitatea externă. Vecinii Chinei sunt ameninţaţi şi hărţuiţi, în vreme ce infiltrarea globală este urmărită cu tenacitate. Duşmanul stigmatizat este comunitatea de naţiuni libere . Căci, dincolo de apelul ipocrit la coexistenţă paşnică şi la primatul dreptului internaţional ,se întrevede voinţa de dominaţie imperială a dictaturii de la Beijing, pregătită să zidească un viitor al sclaviei tehnologice, cu ale sale ziduri digitale. Cartea lui Kai Strittmatter este o cale de a înţelege acest drum spre noua sclavie a hegemoniei chineze.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Fara indoiala, e o lupta globala. Daca democratia ar fi perfecta sau daca totalitarismul ar fi perfect, lupta ar fi inegala. Dar fiecare dintre parti exploateaza slabiciunile celeilalte si lupta continua.
Iar lucrurile nu sunt chiar in alb si-n negru. „Woke”, „cancel culture”, discriminarea cautata cu tot dinadinsul, corectitudinea politica, o pandemie, un razboi s.a. macina principii ale democratiei si limiteaza anumite libertati, in tari democratice.
Din pacate, camerele de supraveghere sunt o necesitate, astazi, iar integrarea AI in sistemele de monitorizare e inevitabila, se va intampla, peste tot, ca ne convine sau nu. Doar ca in sistemele democratice va dura mai mult, fiindca trebuie facuta in mod democratic.
Pana la urma, pentru omul simplu, totul se reduce la balanta „ce castig si ce pierd”. Daca un sistem politic reuseste sa-l convinga ca el, cetateanul, e pe plus, probabil ca el, cetateanul, va accepta limitarea anumitor libertati. Nu cred ca toti chinezii sunt nefericiti, in China… :)
Ha ha ce sofisme desfasurati aici domnu Decebal! pe cetateanul chinez „nu-l convinge” sistemul pentru ca e pe plus si are oarece castig , sistemul il striveste si cetateanul „accepta” ce vrea partidul si sistemul tehnologic orwelian altfel dispare efectiv (chiar si miliardarii dispar daca nu isi tin gura si parerile contrare liniilor partidului, Jack Ma stie mai bine). Lupta e total inegala, in dictatura nu poti sa critici nimic iar in democratie poti sa aberezi si sa influentezi altii slabi de inger vezi antivaxerii si conspirationistii
Domnu’ Goretex, de felul meu, sunt mai pragmatic si ma emotionez mai greu.
Sunt chinezi care pleaca din China… Sunt romani care pleaca din Romania… Sunt tari democratice care accepta politisti chinezi pe strada…
Referitor la sistemul din China, nu am trait acolo, asa ca nu pot sa-mi dau, nonsalatnt, cu parerea.
Ca exemplu recent de libertate de exprimare in democratie, stie toata lumea despre ce clanuri vorbim in Timisoara (si-n Craiova), dar e emare scandal ca cineva a mentionat o anumita etnie.
Ideea de libertate e inaltatoare, dar nu confundati libertatea cu impresia de libertate.
Chestia mercantilă cum că cedez unele libertăți în favoarea bunăstării înseamnă moartea democrației.
LIBERTATEA individuală/socială NU se negociază, asta ar înseamna o sinucidere a individualității omenești.
@Lucifer
Minunate cuvinte, chiar magice! Daca chiar credeti ceea ce scrieti, va invidiez starea psihica!
Dupa parerea mea, in lumea mercantila in care traim, intotdeauna se va gasi o cale prin care ideologiile sa se „curbeze”, pentru profitul reciproc. Si ma refer la relatiile intre state, nu la relatia intre individ si statul sau.
Va sfatuiesc sa vizitati, pe indelelte, Memorialul de la Sighet – veti vedea cum omul adevarat stie sa fie liber oriunde… nu doar sub un regim opresiv, ci chiar intr-o inchisoare abominabila a unui regim opresiv, sub bastoanele unor scelerati.
Bineinteles, omul poate fi liber si in democratie. :)
Democrația asigură libertățile cetățenești și indirect libertatea individuală (care trebuie găsită de fiecare în parte). Aici intrăm într-un fel de metafizică fiindcă este greu de spus ce înseamnă libertate individuală. Ca părere, LIBERTATEA este un dar al Zeilor, dar greu de obținut. Uneori ne amăgim că suntem liberi în orice condiții.
NB. Sfinții și Martirii mă îndoiesc că au fost liberi, cred că doar se amăgeau, se poate ușor confunda lupta cu libertatea….
La Sighet, se scriau poezii cu sange, pe batista… un sapun, primit in pachet, pe care era scrijelit „te iubesc” de catre sotul sau a fost pastrat de o detinuta pe intreaga perioada a detentiei… detinutii au decupat si brodat piese de sah si un esichier pe panza si au jucat sah… Acei oameni SIGUR erau liberi, in temnita aia!… poate nu toti, dar unii – sigur!…
„zeloşii admiratori ai Chinei” exista chiar si la varful Uniunii Europene. Sa nu uitam totusi, de primirea fastuoasa facuta lui Xi Jinping de catre Macron, acum cateva zile, de coniacul baut impreuna la gura semineului din Pirineii francezi si de incercarea de a-l induiosa pe maretul lider comunist sa importe fineturi europene. Plus ca, intaia „doamna” a UE a venit personal sa discute cu dictatorul orwelian de la Beijing si sa-l implore sa nu mai dea subventii companiilor chineze care le vor falimenta pe cele europene. Despre Serbia si Ungaria stim prea bine ca au o orientare pro-autoritara si anti-democratica, insa nu-mi este rusine nici cu celelalte state europene vestice. Banii nu au miros, chiar daca provin de la un regim totalitarist. Asa functioneaza Europa si europenii: mereu intre doua lumi, eliberati de complexe, plini de energie, temerari şi militanti, ghidati de ideologii marete.
Teza cum că noile tehnologii împing lumea spre autoritarisme este valabilă nu numai în China ci peste tot în lumea dezvoltată. Iată, prin Europa, măsurile de limitare a informațiilor de pe Internet (FB, Tik-Tok, etc) sunt tot mai dure. Idem în ceea ce privește IA. Astfel trebuie să alegem între anarhie și autoritarism/dictatură.
Referitor la China, nu ea este cea mai mare amenințare, oricum este destul de izolată în Asia. Principala amenințare pentru statele democratice o constituie noile tehnologii. Care, ca părere, vor duce la creșterea autoritarismelor și limitarea drepturilor și libertăților cetățenești.
Sa zicem ca supravegherea electronica a miscarilor populatiei ar fi fost de inteles in cadrul acestui tip de regim, pentru a strivi orice opozitie. Dar miscarea cu creditele sociale nu are cum sa aiba urmari bune pe termen mediu si lung, aici vor vedea efectele. Se vor acumula frustrari sociale, exista oricum deja o super elita, dar se va crea o clasa de sub-cetateni, fara drepturi, iar tensiunile si nemultumirile acesteia se vor acumula. Economia nu va merge pe roze la nesfarsit, e ciclic, vor fi crize, China are traditie de milenii de explozii sociale uriase. Nimeni nu vrea sa invete din istorie. Nu putem spera ca WW3 nu va izbucni prea curand, pentru ca regimul oricum se va prabusi, sangeros.
Multumesc pentru recomandare. O carte pe care mi-ar placea sa o citesc.
Spicuiri de stiri la momentul de fata:
a facut bine Ucraina atacand un sistem radar din reteaua de aparare nucleara a Rusiei la 1800 km in spatele frontului?; China a lansat roboti caini inarmati cu arme letale; exista un satelit cu incarcatura militara lansat de Rusia pe orbita joasa a unui satelit american, deplasandu-se cu o viteza mult mai mare decat acesta din urma; sa fie sa nu fie zeci de mii de palestinieni victimele unui genocid in numele dreptului la aparare, dupa un atac misel de o cruzime coborata din vremuri arhaice? etc etc
Cred ca in contrapondere, la o asemenea lectura trebuie sa i se opuna ceva care sa puna si mai bine in evidenta tusele riscului unui viitor sumbru. Eu propun cartile lui Frans de Waal, acum, cand s-a stins din viata. Ca ultim tribut.
Frans de Waal – primatologul care ne-a aratat cum cimpanzeii si bonobo sunt mult mai apropiati de noi decat se accepta pana mai daunazi, deloc simple maimute primitive, brutale si proaste. Iar pe noi ne-a reasezat putin mai jos, in apropierea lor. A demonstrat elegant si revelator ca imaginea narcisista de om = apogeul creatiei, pentru care exista asezate toate pe Pamant, este una falsa.
In cheia lucrurilor spuse de Frans de Waal, imi continui mai departe gandurile.
Mie imi pare ca proiectiile acestea de razboi apocaliptic, control total al mintii, control global al resurselor si cailor de comunicatii, sunt de fapt constructii maligne avand in fundatie si promovand cele mai intime instincte agresive.
Insa, chiar daca, super simplificand – ceea ce se desfasoara acum isi trage seva dintr-o incalceala complicata de instincte agresive exacerbate, mie imi pare ca de fapt contextul mare la care trebuie sa ne raportam, in care trebuie sa mentinem lumea de azi, este altul.
Ceea ce ne face mai evoluati ca specie, fata de verii nostrii parosi agresivi sau iubareti, nu este atat un avans spectaculos in evolutia instinctelor, cat faptul ca am dezvoltat invatarea colectiva (si doar pentru ca, printr-o sansa mica, evolutia ne-a impins spre dezvoltarea limbajului, ca solutie de supravietuire). Aceasta a fost o achizitie evolutiva care a inglobat instinctele intr-o structura sociala mai complexa, cu memorie, pe care s-au putut construi reguli de convietuire.
Aceasta acumulare constanta de informatie, de-a lungul generatiilor, este cea care a facut posibile salturi calitative prin care umanitatea s-a plasat pe paliere civilizationale din ce in ce mai complexe.
Noi – in prezentul anului 2024 si deceniile viitoare – suntem lansati intr-un astfel de nou salt, cel mai amplu de pana acum. De ce cel mai amplu? Pentru ca avem cu ce sa fortam limitele naturale ale speciei noastre si ale planetei noastre.
E intamplator ca s-a ajuns aici pe fondul ultimilor 70 de ani de stabilitate, deschidere, comunicare globala? Intr-un astfel de mediu mintile creatoare ale acestei generatii au putut si pot sa se manifeste, sa se adune, sa calatoreasca, sa impartaseasca, fara sa mai fie izolate, arse pe rug, ostracizate, otravite sau asasinate (exceptiile din societati arhaice in gandire si comportament vin sa confirme regula).
E intamplator ca toti acesti devianti imputerniciti de regimuri cu tendinte autoritare si revansarde apeleaza la manipulare in zona instinctelor primare, incercand sa dinamiteze toate regulile unei lumi coerente?
Sincer, mie imi pare ca cel mai stupid lucru posibil pe care il poate face umanitatea intr-un moment de maxima vulnerabilitate este sa esueze in a-si proteja fortele creatoare, sa permita ca cel mai avansat moment al organizarii sociale si culturale sa devieze intr-un viitor apocaliptic sau de sclavagism generalizat. Una este sa fi o specie exterminata de o forta exterioara (ca esti anomalocaris, amonit, trilobit sau triceratops), intr-un cataclism natural pe care nu ai puterea sa il intelegi si sa il eviti, alta este sa te autodistrugi renuntand, din ignoranta (sau interes!?), la forma superioara de organizare pe care te-a adus evolutia.
Dar daca acesta va fi pana la urma drumul nostru, din punct de vedere evolutiv nu demonstram decat ca esecurile se autoelimina in final, ajungand intr-o infundatura chiar si dupa 7 milioane de ani (timpul care ne desparte de verii nostri neasumati).
Tot Occidentul e pus pe afaceri cu această Chină totalitară.
De 30 de ani capitalul occidental, dirijat politic, și-a găsit tărâm fertil in China. Comunistă.
După mai bine de 2 ani de agresiune rusească in care China a ținut fățiș partea Rusiei și l-a spriinit pe Putin, afacerile occidentalilor continuă bine merci in China. totalitară, comunistă/fascistă și revizionistă.
În 2020, la debutul pandemiei, China nu numai că a rămas partenerul de afaceri al Occidentului, dar a devenit un model admirat și implementat (in proporții diferite, după apetitul pentru totalitarism al fiecărei coterii politice europene) in Europa. Am simțit China direct pe pielea noastră. Supravegherea și controlul prin tehnologii demente au devenit relitate in Occident. Pe model chinezesc.
Deci. Despre ce vorbim? Se pare că in Occident a rămas o infimă minoritate capabilă să distingă Răul și să-l prezinte publicului in întregul său: elitele politice occidentale, in majoritatea lor, au fraternizat cu cele totalitare chinezești, s-au întovărășit in afaceri putrede (gen Green…Deal) și ne construiesc împreună…un viitor luminos.
Ma uit la laptop….made in China, tv-ul la fel, boxele, telefonul la fel…bormasina, sculele de tot felul…China singura chestie care-mu vine in minte sunt niste pietricele Swarovski de 2,5 mm, nefasta face nu-s ce chestii din ele, fabrica e in Austria, cica…dar care vor veni din…Taiwan :P
Exisa o solutie sa „spargi” dictaturile de tot felul…banii!
Nu poti sa te vaiti ca Rusia si China fac si dreg atat timp cat tu le alimentezi cu bani la greu. Vina principala e a celor care fac afaceri cu dictaturile.
Inclusiv a mea, cel care cumpar marfa chinezeasca :P
OK, la concret, gasesc niste boxe OK nechinezesti?
ieri am cumpraat niste miniboxe Sony…care nu e firma chinezeasca..pe spate vad scris ceva de un sediu din UK, semnul cu CE mare..aia, aia…le iau…acasa, in lungul text cu litere de-o schioapa, le vezi doar cu lupa, vad ca tot in China is facute, dar nu scria la final de text, era inseart undeva pe la mijloc :P
Cum se rezolva asta?
Sa scrie mare de tot pe toate chinezariile ca sunt din China…cel putin!
Sa avem produse nechinezesti doar un pic mai scumope…sa avem alternativa. Cu cat mai multe cu atat mai bine.
Dar ce facem cu lacomia? :P
Grea problema!
Cu mai bine de 15 ani in urma, am fost 3-4 zile la Berna, la o sesiune de training, la un cunoscut producator de-acolo. Eram romani, englezi, turci, un cipriot (turc) si doi sarbi. Cu sarbii ne-am „imprietenit” usor, evident si, printre altele, am vizitat cateva magazine de electronice-electrocasnice, poate ne lipim de vreo oferta speciala. Unul dintre sarbi, un tip in pragul pensiei, inteligent si hatru, lua cate o cutie de produs si citea pe ea: „Made in pârț”, „Made in pârț”, „Made in pârț”… Pe cutii scria, de fapt „Made in PRC” – People’s Republic of China crevasazica. Desprinderea de productia in China ar fi foarte dureroasa, pentru Occident, ca orice tumoare crescuta in timp, dar ar putea fi o parghie politica puternica, asa cum spuneti.
Am un fierastrau pendular Bosch, o bormasina cu percutie MeisterCraft si o masina de tuns Condel, toate „Made in Germany”, cumparate in 1995, folosite si ras-folosite, care inca functioneaza fara gres. Am o mulineta Ryobi „Made in Japan”, de cand eram copil – doar o tratez cu putina vaselina, odata la 5-6 ani. Am, inca, un frigider „Made in UK”, de prin 1993, la care doar am schimbat, de doua ori, becul, nici macar cu freon n-am completat.
N-am nicio chinezarie mai veche de 5-6 ani (recunosc, cu vreo 3 ani in urma, mi s-a stricat un ceas electronic desteptator fabricat in China, vechi de vreo 25 de ani, dar era cumparat din Germania si marcat „GS”).
Amin! Multe produse sint facute cu data de expirare imediata dupa expirarea garantiei. Mi s-a ars recent placa de baza de la masina de spalat – dracu a stiut ca are asa ceva – Indesit, veche de vreo 20 de ani. Au venit mesterii si-au schimbat-o si i-am intrebat exact asta, ce electrocasnice aveti cel mai mult de reparat, eventual ale caror marci. Mi-au spus citeva marci, cele comune, insa mi-au mai spus ceva: ce aveti dumneavoastra nu se mai face azi, se strica repede si ori schimbam o piesa intreaga ori merge direct la reciclat contra uneia noi + niste bani. Multi. Oricum nu vad vreun motiv pentru care sa schimb electrocasnicele din casa, sint suficient de performante energetic (m-am uitat expres la asta cind le-am cumparat). Nu vreau sa le fac reclama insa nici o scula Samsung nu mi s-a stricat, pe unele, monitoare, imprimante si asa le-am dat ca ma saturasem de ele.
Iar linia Hi-Fi din anii ’80-90 n-o schimb pentru nimic in lume. Pot sa scoata Bang&Olufsen orice kestie cu „sunet imersiv”, ce-o fi si aia, si jdamii de boxe, eu n-am 5+1 urechi, cele doua foarte bune din dotare sint suficiente.
Si eu am un frigider indesit vechi, cre ca are fo 25-30 de ani, cautam altul nou, nu ca ala s-ar fi stricat, imi trebuia unul ptr lapte si am zis sa fac o rocada, ala vechi, functional, ptr lapte si cel nou, mai fitos musai, la bucatarie.
Reflexul normal a fost sa caut tot un Indesit, verificat carevasazcia si am avut cam acelasi raspuns: dom`le, alea vechi erau facute in italia, astea noi te miri pe unde…alta calitate mi-a zis vanzatorul dupa ce ne-am mai impreietenit un pic :P
Ce sa iau, il intreb?
Nu a avut nimic clar sa-mi zica…toate erau facute la turci, rusesti …brrrr, gratis sa fie si nu iau marfa ruseasca…am luat un Samsung, dracu stie unde o fi fost facut, la un moment dat vanzatorul a spus sa ma opresc sa tot le introrc sa vad unde is facute :P…are fo 4 ani si inca nu s-a stricat!
Am insa si un frigider „de epoca”, de fo 40-45 de ani, e printre primele Arctic, din ala mic, l-am gasit la socri cand m-am „maritatat” la tara, , licenta Thomson parca, printre primele facute in Ro…s-au dus garniturile de atata amar de vreme..dar inca mai merge
Adica se putea face si la noi ceva fiabil..acum ma uit la ce am prin casa si raar mai vad ceva romanesc…centrala pe lemne bosnia, pufferul slovacia sau cehia, pompele nemtesi (doamne ce bine ca mai gasesti si lucrurui facute in germania!), prize, relee, Gewiss facute in italia (am luatinsa ieri 3 prize de la dedeman si n-am bagat de seama ca sunt „altfel”, fara inscriptionare in relief macar, erau fakeuri de gewis..nici macar nu intra in suport!)..cica made in italy…nici vorba! Un` sa fi fost facute? :P
Una peste alta nu numai ca e plin de chinezarii sub branduri OK, unele totusi bune ma gandesc la laptop, i-an schimbat ecranul doar :P, sculele Erbauer, au deja fo 5 ani, sa fie exceptii?), de regula chestii usoare si mici in volum, dar importam la greu si ce am putea face la noi foarte bine.
Adica dam bani la dictatura si pe ce am putea face noi, in Romania…singurii care cam misca la productia de serie si la pret vad ca sunt polonezii, am gasit o groaza de scule poloneze…comparabile la pret…dar sunt proaste cam ca alea chinezesti…asa ca mai avem mult pana departe! si nu prea se vad solutii clare!
Si eu am niste boxe RFT de pe vremea lu` chioru` (RDGiste, ca nu prea puteai sa cumperi ceva RFG-ist atunci) dar cu un bass decent..la vremea aia. Am si celebrul set de preamplificator, amplificator „ecolaizăr” de la electronica industriala :P..o raritate la vremea aia…dar trebuie sa recunosc ca astea sunt net depasaite, chiar si de chinezarii, ma rog, de unele. nu stiu cum erau alea fitoase de dinainte de 89.am avut doar mag zk, picap belnustiucum , statie electronica industriala si boxe RFT…si un casetofon rusesc, o porcarie greu de imaginat.
Acum ai n`spe variante, ma uait la sony asta mica.. are un sunet bun, la cat e de mica, cauciucul de protectie e ok, moale, arata f bine..o fi facuta in China dar are in spate pe Sony, totusi…nu rupe norii dar ptr 200 de lei e nesperat de buna, adica isi face treaba iar scopul a fost atins (poti sa asculti decent Dep Purple, Uriah Heep , Jethro Tull , Led Zeppelin et co in timp ce gletuiesti sau pui parchet prin casa, fara sa risti sa cada o fleoasca de mortar pe scula fitoasa, nu?)
As spune ca s-a avansat totusi mult la calitate in China in ultima vreme, ma rog, nu la toate, dar la anumite branduri de top care produc in China pare sa fie un sistem de asigurare a calitatii care isi face treaba..na, la preturile alea mici avem si o calitate buna, totusi)
Nasol e ca apar fakeuri aproape nefunctionale, sau ca re se strica (sub branduri OK) in marile magazine si trebuie sa fii cu ochi-n patru ceva de speriat…in timp ce ne vaitam ca dictatura in sus si-n jos, o lasam sa vanda toate porcariile legal…ceva nu e cusher aici! Si dictatura si lasata sa zburde pe coclauri! ȘP
CE este doar atestarea conformitatii cu standardele europene pt. un produs sau grupa de produse anume (certificare cu organism notificat EU – tuv de ex). Poti produce oriunde si folosi sigla daca ai obtinut certificarile.
M-ati determinat sa fac o paralela – acea cu fabricat in Ro! Parca, parca vorbim de efecte similare (pana la un punct totusi). Sincer eu nu inteleg cum pot fi legumele din olanda atat de rentabile incat sa umple romania de la 1700 km rutier(deci scump, mai ales in eu). Nici alea din PL (chiar nu exista mere in Ro?! Deunazi gasii totusi din RM da unii ar zice ca-s moldovenesti dupa cetatenie.
Daca as fi carcotas as aduce vorba de parandaraturi private intre grupuri occidentale, niscaiva scutire de tva la tranzactii intercomunitare si ceva oprimizare fiscala. Da risc sa fiu catalogat drept retrograd 😀!
Pa vremea impuscatului ni se explica ca americanii vineaza negrii.
Dupa ww2 politicienii nemti explicau si explica cit de bine traim si cit de rau e altundeva.
Azi propaganda occidentala incapabila sa initieze un proces economic si tehnologic pt a imbunatatii standardul de viata ne ameninta cu totalitarismul chinez.
Se creeaza impresia ca numai dezindustrializarea, mersul pe bicicleta, faina de insecte ne asigura o democratie vesnica.
Va citez: Pa vremea impuscatului ni se explica ca americanii vineaza negrii.
Mi-ati adus aminte de un banc vechi.
Bancul cu pliznoti.
Please don’t soot.
Dictatura, in China, nu se mai bazeaza pe proprietatea de stat.
In China a aparut proprietatea privata ce are arii extrem de mari.
Cu alte cuvinte, desi au un partid rosu la putere, si unic, China nu mai este comunista decat cu numele.
Actuala China este un stat imperialist-militaristo-fascist. Pe scurt, un stat dictatorial.
Ridicarea lui a fost posibila pentru ca Occidentul a investit capital si tehnologie in uriasa piata chineza, fara conditii politice. Ba mai mult, le-a placut ordinea si disciplina din China, care nu le crea probleme.
Solutia poate veni doar prin stoparea capitalurilor si tehnologiei spre China. Si izolarea ei, asemeni Rusiei.
Trebuie sa recunoastem ca ne-am intors la razboiul rece, din prea marea indiferenta a marilor companii internatioale, care au alimentat dusmanul lor cel mai groaznic, in numele profitului imediat.
Inca o dovada ca somnul ratiunii naste monstri.
Nevoia de „trib” este adânc înrădăcinată în ADN-ul nostru. Pentru supraviețuire. Pentru că liberi, supraviețuirea era riscantă/minima. Cum și nevoia de supraviețuire și reproducere este adânc înrădăcinată în ADN-ul nostru.
Nu putem blama oile că au nevoie de turma, sau de un stăpân, care să aibă grijă lor. Nu cred că am văzut oi sălbatice. Cum nu putem blama vacile pentru că au nevoie de turma și …parca sunt vaci sălbatice, dar tot în turmă.
Libertatea presupune o anumită evoluție. Și asumare. Lupul nu este câine, zderul nu este pisica. Omul ..e pe acolo.
Tata timp cat nu investim în evoluție personala și investim în reproducere și număr pentru turma, nu vom deveni cu adevărat liberi. Pentru că libertatea este o asumare, pe care nu oricine și-o poate asuma
„Nu cred că am văzut oi sălbatice.”
Oile sălbatice se numesc mufloni. Oamenii au domesticit muflonii, nu au inventat ei oaia de la zero. Există și astăzi turme de mufloni în Europa Centrală, chiar dacă în fosta RDG le-au mai decimat lupii, după 1990.
Muflonii nu au nevoie de stăpâni, la fel cum nici oamenii n-au nevoie de stăpâni. Oamenii își asumă libertatea și se descurcă foarte bine, în măsura în care psihopații de la putere nu folosesc instituțiile de forță împotriva lor, cum s-a întâmplat în 2020.
aveti dreptate, totusi… vedeti muflonul
Nici totalitarism ca în China dar nici capitalism sălbatic/de cumetrie nu prea rimează cu epoca pe care o trăim.
Nu exista totalitarisme bune și totalitarisme rele. Toate sunt abominabile. A existat până de curând tendința de a socoti că un suprem comunist poate fi un pic altfel. Or, sistemul comunist nu este capabil sa genereze conducători decenți, normali. (Putin este un exemplar de jigodie comunistă). In fond, trăsătură lor comună este ambiția maladivă secretă ca o data urcați pe tron să rămână acolo până la sfârșitul vieții. Cruzimea este o altă trăsătură comuna, căci orice stat comunist (China, Rusia, Coreea de Nord etc) este sinonim cu teroarea abominabila. China este prima țară comunistă creată de Rusia după „revoluția” din 1917. Și în Rusia, și în China au fost uciși milioane de oameni. Numai în timpul „marii revoluții culturale”, între 1966 și 1967, a lui Mao au fost exterminați un milion de activiști de partid și de stat. Apoi, sa nu uitam tancurile chineze care, in 1989, au strivit tinerii ce demonstrau in Piața Tien-An-Men. Deși astăzi China este stăpână Rusiei, nu putem ignora faptul că guvernele chineze, că și cele fasciste, seamănă foarte mult cu cele ale Federației Ruse.