Ganditor politic si juridic original, criminolog dialectic cu sclipiri de geniu in analize, formulari si intuitii, Petre Pandrea s-a nascut pe 26 iunie 1904. Se numea Petre Marcu. A adaugat numele localitatii unde a venit pe lume si a devenit Marcu-Bals. A plecat, intelectual vorbind, dinspre un anticapitalism cu accente mistice si anarhice combinat cu un modernism al ideilor si gusturilor. Avea o formidabila cultura filosofica si literara. A studiat, vorba lui, in cinci, chiar sase universitati. Anii petrecuti in Germania l-au transformat intr-un antifascist intransigent. Am citit “Germania hitlerista” aparuta in 1933, in re-editarea (cu crosete) de la inceputul anilor 70. Acolo am citit prima oara despre Moeller van den Brock si despre bolsevismul national din timpul Republicii de la Weimar.
Pandrea murise in 1968, anul reabilitarii cumnatului sau, Lucretiu Patrascanu. Facuse zece ani de temnita in regimul condus de oameni pe care ii aparase in anii 30. A fost mereu de partea dezmostenitilor, a napastuitilor, a prigonitilor. Stia ca nazismul inseamna barbarie genocidara. Nu avea iluzii privitor la bolsevism. Editura Vremea ne-a daruit cateva volume cu totul remarcabile din mostenirea literara a lui Pandrea. Unele pagini, scrise intre doua arestari, te fac sa simti infrigurarea si spaimele acelor ani. Chiar si manuscrisele din timpul variilor detentii si anchete transmit, desi partial si obscurizat de circumstantele scrierii lor, fiorul autenticitatii.
Am recitit zilele acestea cartea despre Garda de Fier. Este acolo un portret al celui cu care a fost si a ramas prieten in pofida acutelor divergente politice si ideologice. Cei doi Petre, Pandrea si Tutea, au mers in directii opuse in timpurile disperate ale razboiului civil european. Pariuri existentiale diferite. Pandrea detesta orice dictatura, era imposibil de “domesticit”. Tutea practica oralitatea paradoxala si simtea o atractie pentru partidele-miscari radicale.
Verbul lui Pandrea era incisiv, adeseori excesiv. Avea darul formularilor transante, stapanea o impresionanta paleta de adjective. Dar, mai preus de orice, avea o cultura juridica si un bun simt care il faceau imun la diversele ispite utopice. Pur si simplu, nu putea fi fanatic. Alt algoritm mental.
Portretristica lui Petre Pandrea ramane pentru mine un model. Nu cunosc o mai exacta susprindere a lipsei de caracter care i-a asigurat lui Ion Gheorghe Maurer spectaculoasa cariera si longevitate politica. Cu aparența sa seniorială, cultivat și elegant, pasionat de vânătoare, acest marxist Courvoisier era ceea ce putem numi un aristocrat roșu: „Pentru postul de Lenin valah a candidat Lucrețiu Pătrășcanu. N-avea stofă nici de Lenin, nici de Stalin. A fost lichidat de Ana Pauker, devenită o… Stalină valahă, cu al său Beria, nenorocitul de Teohari. A fost lichidată și Ana Pauker, și Luca, și Teohari, și Chișinevschi. A fost lichidat, în a doua repriză, și Leninul valah, Lucrețiu Pătrășcanu, singurul candidat la leninat băștinaș. A fost spurcat cu lături și cu fecale, făcut cu ou și oțet în comunicatul în care se anunța execuția. Cine-i Leninul valah? E un om cu voință clară, care știe ce vrea și ce face, un om cu o voință năprasnică, un om jignit de mulți, cu complexe de inferioritate și cu supra-complexe, de supra-superioritate (Uberwertigkeitstrumpf). E vorba de Jenică Maurer, vechiul meu amic, Zechkumpane, avocat, amic de bară și de zaiafeturi, de licee militare, de pușcării și de mese îmbelșugate…” (Memoriile mandarinului valah, Editura Albatros, 2000, p. 150).
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Coectati anul nasterii !
Memoriile – mai mult o literatura, totusi – se citesc cu placere… Un democrat sincer dar cam dezorganizat, incapabil de incadrat !
A scris si o carte despre Brancusi !
Patrascanu… „Lenin valah”?
Nu cred.
El mergea pe drumuri deschise de altii, nu deschidea -el- drumuri. Nu discutam ce fel de drumuri.
Era un om corect (lucru rar) si un teoretician marxist-leninist. (Si nu a controlat niciodata partidul, cum a facut-o Lenin.)
Oricum, multumiri pentru informatii.
Chestia asta cu algoritmizarea gândirii mi se pare forțată, gândirea, nici măcar rațiunea nu pot fi logic vorbind algoritmizate. Gândirea/rațiunea omenească nu funcționează după algoritmi. Poate doar dacă Omul ar fi un robot sau Cyborg.
Adevarul este un intreg despre care fiecare spune ce vede. Ca privitorul unui tablou, care vede ce ii permite sa vada locul din care priveste. Acest lucru este valabil si in cazul lui Petre Pandrea, pseudonimul literar al lui Petre Marcu, avocat, scriitor, publicist, memorialist și eseist român.
Acestui relativism narativ li se integreaza volens nolens atat dl Vladimir Tismaneanu, cat si autorul acestor randuri. Insa ceea ce conteaza si este meritoriu, cred, este faptul ca impreuna ne apropiem de adevarul integral despre Petre Pandrea, care s-a nastea in urma cu 120 de ani. Neindoielnic, Petre Pandrea a fost materializarea unei impresionante inteligente si eruditii oltenesti. La fel fel a fost si cumnatul sau moldovean Lucretiu Patrascanu, cu a carei sora Eliza era casatorit. Eliza a fost singura femeie care l-a plans pe Lucretiu in 1954, ca un fel de contraoglinda de contrast non-empatic privind-o pe sotia acestuia.
Pandrea a avut si amprenta culturii germane, ca bursier roman la Berlin (1926-1933). Instinctul lui premonitoriu privind oroarea hitlerista planificata nu l-a inselat. A folosit corect termenul de hitlerist, nu de nazist. Fara Hitler, adus la putere de marea finanta si propaganda occidentala ale timpului, oroarea nu ar fi existat. Insa e o greseala a vorbi despre „bolsevismul national din timpul Republicii de la Weimar”, care a fost republica democrata, dar nu socialista, cu atat mai putin comunista. Republica de la Weimar a avut sansa unui Friedrich Ebert, care a pus capat revoltei bolsevice (1918-1919) si a neutralizat-o pe Rosa Luxemburg, lidera extremei stangi Spartacus League. Von Stauffenberg nu a avut din pacate sansa sa-i reuseasca atentatul impotriva lui Hitler, in 20 iulie 1944. Genocidul din acest secol, in Palestina, este tot efectul unui nazism genealogic.
Inchisoarea de 10 ani pe care a facut-o Petre Pandrea este o adevarata epopee, plina de meandre aparent neverosimile. Din cei 10 ani de detentie, 4 ani (1948-1952) a fost inchis la Ocnele Mari, fără a fi cercetat și condamnat, ci pur si simplu internat și uitat în închisoare, din cauza internationalistei comuniste Ana Pauker, ajunsa viceprim-ministru si ministru de externe. Culmea ironiei, Pandrea o aparase pe Pauker intr-un proces celebru, in perioada de ilegalitate a PCdR. In 1959, a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică și 8 ani de degradare civică, din care a executat la Aiud mai putin de jumatate din pedeapsa (6 ani), fiind amnistiat de Gheorghiu Dej in 1964 si reabilitat de Nicolae Ceausescu in 1968!
Insa causa causorum a detentiei lui Petre Pandrea a fost „ex-amica” sa Ana Pauker, dupa cum marturiseste el insusi, marturisire pe care i-ati si citat-o, care i-a inoculat otrava ideologiei comuniste, in perioada interbelica (1933-1944), cand a devenit simpatizant al mișcării bolșevice. Atunci a devenit un racolat inconstient, poate intr-un fel scuzabil, pentru ca firele care au manevrat comunismul si nazismul din Europa erau lungi si nevazute. Comunismul si nazismul au fost impreuna un razboi civil european, asa cum l-ati definit cu exactitate. In asemenea perioade exista si mari confuzii si dezorientari, intretinute de cele mai multe ori cu abilitate de cei care au finantat, planificat si declansat razboiul civil european. Insa Ana Pauker nu putea singura sa puna la cale atrocitatile comunismului internationalist.
Ana Pauker a fost decisiv ajutat de GAIO, un Grup Alogen Infractional Organizat, din care facea parte si Hertha Schwammen, care si-a luat numele de Elena Patrascanu in urma casatoriei cu Lucretiu Patrascanu. Petre Pandrea a numit-o cu zăduf pe Elena Patrsacanu drept „mărul discordiei”. „O femeie ridică la cer sau coboară în infern pe soț”; se pare ca Elena le-a făcut pe amândouă. Dar pentru a fi obiectivi, sa-l lasam pe Petre Pandrea sa ne istoriseasca din memoriile sale, din care corect ati ales sa redati un pasaj semnificativ (Memoriile mandarinului valah, Albatros, 2000).
În memoriile sale, Petre Pandrea o acuză pe Elena-Herta de tot ce este mai rău în lume: i-a distrus cariera politică, punandu-l in conflict ireconciliabil cu Ana Pauker, care nu era nicidecum doamna mondenă și îmbrăcată cu șarm, plină de idei revoluționaro-vanitoase, așa cum se pare ca a fost Elena-Herta, „ea l-a băgat în cercul infernal al lui Belu Silber și aventurierilor simili, artiști de teapa lui Harry Brauner și al Lenei Constante (secretara de la vopseli decorative). Aceasta femeie cu cap de oaie, de o senzualitate aprinsă și stearpă, cu pofte de lux și luxură, a fost pierzania lui, Cleopatra valahă pentru un Antonius leninist”. Un detaliu, sa-i zicem picant, este ca Petre Pandrea a fost prieten la catarama cu Petre Tutea, fapt care l-a apropiat de miscarea legionara, un grup paramilitar privat asemanator Freikorps de la Berlin.
@mongolul, Petre Pandrea a fost mai moderat in aprecierea lui Lucretiu Patrascanu. L-a „retrogradat” de la nivelul geniului rus Vladimir Ilici Lenin la cel al generalului si politicianului roman Marcus Antonius. Pandrea l-a numit pe Patrascanu drept un „Antonius leninist”, iar pe sotia acestuia, Elena Patrascanu (Hertha Schwammen) – pe care o caracteriza cu zaduf drept „o femeie cu cap de oaie, de o senzualitate aprinsă și stearpă, cu pofte de lux și luxură” – a considerat-o „pierzania” cumnatului sau, numind-o drept o „ Cleopatra valahă”.