Pe vremea lui Ceaușescu mi-au deschis votul chiar în fața mea. Eram studentă la fizică, la Măgurele, pe vremea lui Ceaușescu, o zi de duminică, dimineața devreme, puțin după ora 7, trei fete dormeam duse într-o cameră de cămin, când niște bătăi puternice în ușă, ne-au trezit. Doi profesori de la Facultatea de Fizica, șeful catedrei de polimeri si șeful catedrei de electricitate și secretar de partid pe facultate au intrat în hol, indiscret și au zis tare și poruncitor: „hai, îmbrăcați-vă repede, nu faceți nimic altceva, hai să votați!” Nu aveam nici cea mai mică idee despre ce alegeri era vorba. Apoi am fost mânată spre locul de votare, spre școala veche din Măgurele, unde director a fost și Ion Slavici, despre care știu că a scris texte frumoase dar că a avut și caracter. Am intrat în cabină, formularul de vot conținea cuvinte de genul „organe si organizații socialiste”, deci nu trebuia să-l votez sau să nu-l votez pe Ceaușescu. Pe buletinul de vot erau scrise nume de care nu auzisem și nu înțelegeam ce legătura aveam eu și de ce trebuia să aleg pe cineva, despre care nu auzisem niciodată și nici nu știam ce treburi avea să facă. Eram într-o situație absurdă. Am evaluat toate posibilitățile. Tatăl mi-a zis: „tu să nu faci politică!”, prin perdeaua cabinei de votare vedeam profesorii de la facultate, care reprezentau autoritatea, care mă așteptau să ies. Știam de la Europa Liberă, că unii, în asemenea situații, au tăiat cu zigzaguri buletinul de vot, alții chiar au pus o murdărie organică. Am mai auzit că, cabinele de vot au o gaură, prin care votantul era urmărit ca să se știe cum votează. Da, și cabina mea de vot avea o gaură circulară, destul de mare. M-am simțit urmărită. Mi s-a făcut frică, m-am hotărât să votez ceva. Mi-au picat ochii pe numele „Marin”, nume pe care eu îl dau tuturor pisicilor care au desen pe frunte un M mare. Atunci, l-am bifat pe Marin și am ieșit repede, să mă duc repede să mă bucur de ziua de duminică. Am întins mâna să pun votul împachetat în fenta urnei de vot, dar…aici s-a întâmplat ceva care m-a înspăimântat tot restul vieții: când să arunc votul în urnă, profesorii au strigat: „Stai”. Mi-au luat votul dintre degete, l-au deschis cu mișcări lente, mi s-a făcut frig, m-am înspăimântat, nu de ce ilegalitate făceau ei, ci de ce mă făceam eu dacă tăiam tot buletinul de vot cum am avut primul impuls?! Toți stăteau cu picioarele desfăcute, adică, în limbaj de body language, însemna: noi suntem stăpâni aici”; toți ochii erau spre cel care îmi desfăcea votul, erau aproape siguri ca m-au prins cu ceva, iar după o pauză grea, în cele din urmă a zis că totul era în regulă. Am plecat îngrozită, de ce s-ar fi ales de soarta mea dacă le stricam eu votul într-un fel, cum ar fi fost normal. Am simțit că sunt înfrântă și frântă. Mi-a zis mie o colegă, când am întrebat-o dacă îl regretă pe Ceaușescu, că nu Ceaușescu era rău, ci cei din jurul lui! Peste ani, am aflat ceea ce știau și copii mici, Marin, pe care l-am votat eu, era cunoscut ca „Ochii și urechile partidului”.
Ion Rațiu a mai avut trei voturi! Dar a venit anul 1989, Revoluția, primele alegeri libere, ziua de 20 mai 1990. O zi frumoasă de mai, lumea purta pe brațe, buchete de trandafiri… Am stat la o coadă lungă și lată, dar toata lumea era zâmbitoare, aerul era plin de speranță. Eram împreună trei persoane, eu, jumătatea mea și un prieten, profesor la liceul din Măgurele. Auzeam de sus, de jos din dreapta și stânga „Iliescu, Iliescu”. Iar noi trei, care voiam să-l votăm pe Ion Rațiu, ne-am estimat naiv, șansele la 50%. Am ajuns să intrăm în secția de votare, aceeași școala veche din Măgurele, noaptea. Era întuneric, în interiorul secției, un bec chior, abia lumina. Din acest motiv am intrat toți trei în aceeași cabină de vot, am dat draperia la o parte să putem vedea clar buletinele de vot. Cea mai mare grijă a noastră era să nu cumva să ni se anuleze votul, să ni se arunce buletinele și speranța noastră. Și am votat astfel: unul punea ștampila, ceilalți doi supervizau, ziceau: „da, acesta este chenarul, pune ștampila exact pe mijloc, mai suflă o data în ștampilă să se vadă clar votul”. Din cauza acelui bec slab, acum pot să zic fără tăgadă, că trei persoane am votat cu Ion Rațiu și că am și respectat procedura, voturile nu puteau fi anulate. Ion Rațiu a avut trei voturi la Măgurele! Am așteptat apoi cu nerăbdare rezultatele votului, care au fost afișate abia miercuri sau poate joi, pe hârtie, la un avizier, afară. Rezultatul votului a fost cam așa: pe primul loc, Ion Iliescu, cu multe mii de voturi, iar pe ultimul loc, Ion Rațiu, în dreptul căruia era notat negru pe alb: 0 (zero) voturi! Urmau numele și semnăturile celor din comisia de votare. Din întâmplare cunoșteam trei doamne din comisie. Am intrebat-o pe una dintre ele, de ce nu sunt trei voturi la Ion Rațiu. Mi-a răspuns fără ezitare, uitându-se drept în ochi mei și mi-a spus apăsat: „Ion Rațiu n-a avut niciun vot!” Iar am avut sentimentul că am fost înfrântă și frântă. Dar cenușa celor de la Timișoara aruncată la canal?, dar bălțile de sânge de la sala Dalles? Au fost ele degeaba?
Când te înconjoară nedreptățile, urâciunile, oprimările, tribulațiunile, ce poți face? Poți să-ți creezi iluzii, să fugi de realitate în surealitate. Anul acesta am fugit pe Gabroveni la nr. 50-53, la ARCUB, unde am intrat în surealismul lui Salvador Dali. Știam doar că acele mustăți ale artistului sunt pentru prinderea ideilor iar ochii care te urmăresc și te privesc intens sunt pentru ghicirea gândurilor tale cele mai adânci. Mai departe am crezut că nu voi înțelege nimic din abstracțiunile acestui artist dar explicații erau generos afișate pe panouri și aveam și un device ghid audio. Mă opresc la o piesă de artă, „Femeia timpului”: o fată ține în mână o floare îndreptată în sus, simbolizând biruința frumosului etereal și a binelui iar pe mâna cealaltă, poartă o eșarfă, cel mai faimos simbol al lui Dalí, ceasul care curge, sugerând că timpul curge. Femeia este conștientă de trecera timpului și crede că frumusețea și binele biruiesc timpul. Am mai admirat „Barbat cu fluture”, o sculptură figurând un băiat frumos, într-un salt cu cădere spre necunoscut, iar fluturele pe care-l ține în mână simbolizează moartea și renașterea.
Când am ieșit din universul lui Dali, pe străduțele Centrului Vechi, tineri se plimbau ținându-se de mână. Erau frumoși si încrezători, nimeni nu i-a lovit, frânt și înfrânt. Richard Feynman, nobeliat în fizică, a spus o vorbă de duh: „Physics is not the most important thing. Love is”.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Apropo de votare, inainte de 1989 principala problema a unora nu era cu cine voteaza (in fond, toti votau cu PCR), ci cum se scriu corect anumite injuraturi, cu cratima sau fara cratima. Sunt 100% sigur ca, daca as fi fost in locul dumneavoastra la acel vot (probabil in anii 80 candva), as fi scris niste injuraturi „frumoase”, inlcusiv in engleza sau franceza. Nu stiu care ar fi fost urmarea si cum se pedepseau astfel de „abateri”, insa asa as fi facut cu siguranta.
La fel am simtit si la alegerile de acum cateva zile, o dorinta puternica de a-mi etala cunostintele in materie de injurii scrise pe buletinul de vot. Insa, am fost educat sa am respect pentru procesul electoral democratic si m-am abtinut. Fata de regimul comunist, cand asa ceva probabil ca s-ar fi pedepsit serios, astazi mi s-ar fi anulat doar votul.
Trist, mai ales că nici după aproape 35 de ani de democrație nu am reușit să scăpăm de moaștele PCR numite azi PSD, caz unic în Europa fost comunistă. Asta e! Poporului român i-a plăcut mult comunismul și securismul și NU VREA să se lepede de el.
Felicitări doamnă, sunteți credibilă. Rar am citit mărturisire mai detaliată, riguroasă, sinceră și actuală. Îndrăznesc un răspuns: nu doamnă – cenușa celor de la Timișoara, bălțile de sânge de la sala Dalles, voturile frânte și înfrângerile care au urmat și vor urma nu au fost, și nu sunt „degeaba”.
Tatal meu a fost membru intr-o comisie de vot prin ani ’80. Imi spune ca peste 90% din buletinele pe care apucau sa le citeasca erau invalidabile si ca multe contineau injuraturi. Venea insa urna de la centru cu buletinele in proportia comandata si totul era ok pt partid ..
Recomand și eu expoziția lui Salvador Dali de la ARCUB. Profesioniști!
Comunismul a reusit sa realizeze o relativa omogenizare a societatii romanesti cu ajutorul institutiilor statului. Intr-o perioada scurta, printr-un efficient joc diavolesc in care erau folosite simultan frustrarile, ignoranta, precaritatea vietii taranimii, represiunea, propaganda si recompensa a reusit transformarea populatiei intr-o masa amorfa animata doar de supravietuire indifferent de mijloacele folosite. Diversitatea culturala si adevarul istoric au fost fie ignorate, fie masluite cu ajutorul uriasului aparat propagandistic, determinand impunerea unor valori regionale – in detrimental altora- prezentate ca fiind unice pentru toate zonele tarii.* Tinta a fost cu prioritate izolarea fata de influenta culturala a Europei de vest. Daca astazi la 34 de ani dupa caderea comunismului se mai constata manifestari grave ale aversiunii fata de vest, nu trebuie sa ne mire ostilitatea fata de Ion Ratiu, care aducea mesajul unei lumi pe care societatea romaneasca o refuza. In fapt fraudarea votului in defavoarea lui Ratiu a fost confirmarea faptului ca in Romania unita in 1918, regimul communist a incercat sa o deturneze in sens unic.
A se vedea acea nascocire numita “Dragobete” obligatoriu a fi celebrata in scolile Romaniei.
atunci cand reprezentantii alesi nu pun in aplicare vointa electoratului, buna sau rea, dar exprimata prin referendum, deja ar trebui sa fie clar ca nici alegerile libere nu se confunda cu democratia, in lipsa unor garantii constitutionale eficiente;
cu cat creste nivelul, de la locale la europarlamentare si cu cat e mai mare numarul de reprezentanti, cu atat democratia se dilueaza mai mult in curentul disciplinei autoritariste.
Sunteti primul autor pe contributors, care, ulterior zilei de 9 iunie 2024, scrie un articol in legatura cu fraudarea alegerilor. Banuiesc ca revoltata fiind de acest fapt, al ignorarii fraudei de catre persoane care intr-o anume masura sunt formatori de opinie, sunt vocea societatii civile, ati intreprins acest demers!
De punctat faptul ca fraudarea alegerilor a fost si ramane( dupa cum s-a observat la ultimele alegeri) un „sport” practicat in permanenta de clicile de provenienta securisto-comunista, la fiecare dintre evenimentele electorale desfasurate in Romania incepand cu 20 mai 90( intr-o mai mica sau mai mare masura). Aceste nimicuri umane provenite din mocirla comunista nu concep desfasurarea unor alegeri corecte, pentru ca in sinea lor ei stiu ca nu au nici macar o farama de legitimitate, sunt doar niste infractori de cea mai joasa speta. Problema delicata este ca aproape nimeni nu protesteaza! Jenant si rusinos!
Ce tricalosi…
Oricum ar fi castigat Iliescu
In toamna anului 1986 am fost numit de conducerea Centrului de Proiectare Judetean Suceava sa fac parte din biroul sectiei de votare din Liceul Sanitar la alegerile pentru Marea Adunare Nationala, pentru ca locuiam pe Aleea Zorilor bl. E24, vis-a-vis de liceu.
Pe buletinul de vot era Emil Bobu si un alt nume. Cand am numarat voturile Emil Bobu a obtinut cu 28 de voturi mai putin decat contra canditatul sau. Magistratul care era presedintele sectiei de votare a dat un telefon si in 10 minute au venit 2 ofiteri de securitate care au aplicat a 2-a stampila pe buletinele contracandidatului lui Emil Bobu. Apoi i-a cerut sefului sectiei de votare sa intocmeasca procesul verbal cu situatia noua a voturilor.
In Dumineca Orbului din 1990 noua conducere a C.P.J. Suceava, numita de C.F.S.-ul judetean Suceava, a ales 4 arhitecti si ingineri tineri care sa fie presedinti a sectiilor de votare din comune ale judetului. Fiind unul din cei 4 nominalizati am fost repartizat la singura sectie de votare din Scoala Primara a satului Calinesti Enache, comuna Darmanesti. Conform legislatiei in vigoare aveau voie 4-6 „oameni de bine” sa fie cei care limiteaza accesul in curtea sectiei de votare pentru a nu se imbulzi alegatorii. Pe timpul zilei am iesit pana in usa de intrare scolii ca sa vad daca „oameni de bine” isi fac datoria si nu am constatat nimic suspect.
La numararea voturilor a fost mirat ca U.D.M.R.-ul a iesit cu cel mai mare numar de voturi la Camera Reprezentantilor, intr-un sat de ruteni. Acasa am intrebat-o pe sotie, care era dintr-un sat alaturat din alta comuna numit Calinesti Cuparencu, cati maghiari stie sa locuiasca in satul Calinesti Enache ? Mi-a spus ca nu exista niciunul.
Cand am ajuns la serviciu le-am spus celorlalti 3 colegi ai mei care fusesera presedinti in sectii de votare in diferite sate din judet ca U.D.M.R.-ul a iesit pe primul loc la Camera Reprezentantilor. Ei mi-au confirmat ca si in sectiile lor s-a inregistrat aceeasi anormalitate. Rudele sotiei mi-au povestit ca „oameni de bine” ii indemanau pe alegatori sa stampileze prima casuta. La buletinul pentru presedinte era Ion Ilici Iliescu, dar la camera reprezentantilor era U.D.M.R.-ul in judetul Suceava.
Atunci am inteles ca bolsevicii furau la alegeri din 1946 pana in ziua de astazi.
„…tineri se plimbau ținându-se de mână. Erau frumoși si încrezători, nimeni nu i-a lovit, frânt și înfrânt.”
Deși spuneți că loviturile v-au înfrânt, doamnă Agata Olariu, textul dumneavoastră demonstrează clar că nu este deloc așa.
Adevărata înfrângere este atunci când nici măcar nu-ți dai seama că ai fost înfrânt, când începi să crezi că a fi lovit este situația normală, iar tu te crezi învingător.
Tinerii de astăzi (nu știu dacă și cei pe care i-ați văzut în Centrul Vechi, dar majoritatea, după cum indică cercetările sociologice) nici măcar nu mai sunt interesați că trăiesc într-un stat eșuat, după cum Președintele Republicii însuși a spus. Votează dezinvolt AUR, sau o altă formațiune politică asemănătoare, fără ca votul lor să fie controlaț prin forță, ci prin „acțiuni hibride”, prin manipulare, sau marketing politic, altfel spus. Sună mult mai frumos astfel, iar controlul „soft” asupra comportamentului socio-politic al cetățenilor este incomparabil mai eficient decât forța brută.
După 10 august 2018 înfrîngerea a fost atât de deplină în fața cleptocrației, încât un Sindrom Stockholm generalizat la nivel național a așezat peste România o nouă normalitate, de tipul celei descrise de George Orwell în distopia „Ferma animalelor”.
Dumneavoastră, doamnă Agata Olariu, sunteți dintre cei puțini care nu au fost înfrânți, deși în articol spuneți altceva.
In Romania voturile sint masluite si in ziua de astazi . Nu mai merg la vot de ceva vreme . O tilharie si o minciuna impachetata frumos .
Marin si mai cum??? Vedeti stimata doamna, nici după aproape o jumatate de secol nu aveti taria sa spune-ti numele acelui Marin , tartorul Magurelestenilor.
Institutul si toate structurile conexe, orasul, au fost și sunt obiective de importanta nationala cu grad 0 de importanta strategica și nu pot deține o funcție politic-administrativa decât oameni verificati pe toate muchiile de reprezentantii ” organelor abilitate”.
Sa nu uitam ca un vlăstar al familiei Ceausescu absolvind facultatea de Fizica la Bucuresti și specializandu-se la Londra putea avea colaborări importante cu IFA , de aici zelul dezonorant al cadrelor didactice.
Cat despre domnul Rațiu, în București a câștigat alegerile dar fraudarea rezultatelor nu s-a făcut la numărarea fizica a voturilor ci la consemnarea incorecta în formulare.
Pe ansamblu in 1990 romanii au votat liber, fericiti ca pot alege. Diferența în favoarea lui Iliescu au facut-o militarii in termen și milioanele de securiști profesionisti sau benevoli.
Uitandu-ma pe situl Facultatii de Fizica din Bucuresti am avut sentimentul ca tinerii care își desavarsesc acum studiile in aceasta institutie prestigioasa au discernamantul și libertatea de a alege personalitatea care le reprezinta cel mai bine interesele.
https://www.fizica.unibuc.ro/Fizica/Main.php
Nu Clement, Marin e pistă falsă, nu era el cel mai rău, e nedrept, fiind prea banal să-l numiți „tartor”. Alții/altele erau/sunt răi.
Aveți dreptate că n-am tărie să-i numesc pe cei nenumiți în cele două secțiuni, pe vremea lui Ceaușescu și după Revolutie, dar nu cred că pot să manevrez adevărul numirii numelor lor.
Mai sunt eu vinovată de tăceri… și de binele care nu l-am făcut, dar un pic de curaj, trebuie să recunoașteți am avut, că m-am băgat printre fițoșii de la contributors, n’est pas?
Mă tem că nu doar comisiile electorale au fost de vină că Iliescu a primit 85% din voturi în „duminica orbilor”, iar Rațiu doar 5%.
Văzînd oroarea din 13-15 iunie 1990, am mai votat doar cu CDR în 1996, dar bănuiesc că devotații servitori din comisiile electorale „m-au votat” de atunci încoace, după cum bătea vîntul puterii și interesului. C-așa-i românu’, vorba cîntecului.
Aseară am fost stupefiat că o aud/văd la B1 pe o renumită ziaristă de opinie (IE-D) explicînd cele 1000 de voturi recente pentru UDMR în Videle, Teleorman (orășel fără unguri), prin aprecierea românilor pentru seriozitatea, profesionalismul și ținerea cuvîntului de către unguri. Ei, nu zău!
La meteo se anunță o lungă vară fierbinte (Noica numea politica „meteorologie”).
În sfârșit, se hotărăște cineva să vorbească despre fraudarea alegerilor, după 10 zile, tot e ceva, dat fiind că lumea și presa au avut un subiect infinit mai important, Babasa. 😈
Alegerile au fost multiplu fraudate, chiar cu mult înainte de desfășurarea lor propriu zis. Începând cu „comasarea” absolut ilegală (care are acum ca rezultat situația aberanta cu primari și consilieri aleși dar care nu își exercita mandatul și cu unii mandatati dar care acum sunt demotivati) și până la așa zisa tragere la sorti pentru comisii unde, ce să vezi, „au nimerit” doar cu totul întâmplător angajați de pe la ANAF, diverse „descentralizate”, „direcții” de prin primarii, alea, alea…
Probabil vreun virus a infectat societatea civila de s-a blegit așa, că de la presă oricum nu mai aveam de mult așteptări
Stimata Doamna, va felicit pentru postare. Va incurajez, daca mi-e permis, sa mai scrieti despre alte diferite topicuri. Aveti talent si e o placere sa va citesc.
Deputat REPER: Am votat împreună cu familia în Tunari, secția de vot are înregistrate pe procesul verbal ZERO voturi pentru partidul REPER / Este o fraudă evidentă
https://www.g4media.ro/deputat-reper-am-votat-impreuna-cu-familia-in-tunari-sectia-de-vot-are-inregistrate-pe-procesul-verbal-zero-voturi-pentru-partidul-reper-este-o-frauda-evidenta.html
Realitatea crunta a Romaniei, in care si astazi se mai resimt umbrele intunecate ale comunismului.
Felicitari pentru articol , care incepe cu o experienta de viata sumbra dar se termina intr-o nota optimistă.