Unii oameni de stânga, apărători ai celor oprimați, se află deseori într-o contradicție atunci când vine vorba de susținerea Ucrainei în rezistența sa împotriva invaziei rusești. Acest clivaj provine fie dintr-o poziție „anti-imperialistă” împotriva SUA, fie din conexiuni simbolice, politice sau de sponsorizare cu Rusia. Acest articol își propune să disece modul în care Rusia exploatează aceste legături simbolice, folosind diverse manevre strategice precum substituirea de concepte și impunerea de etichete depreciative.
Investigația noastră recentă a cercetat colaborarea Rusiei cu partidul german de extremă dreapta „Alternativa pentru Germania” (AfD), dezvăluind o aliniere paradoxală. În ciuda admirației manifeste a partidului pentru Hitler și Wehrmacht, partidul a devenit cel mai apropiat aliat al Rusiei lui Putin, acționând pentru împiedicarea furnizării de arme germane Ucrainei, ca răspuns al acesteia la agresiunea rusă. Deslușind complexitatea acestei alianțe, am putut examina pretenția partidului de a susține „denazificarea”, în timp ce susține teze antiucrainene ce trimit spre narațiunile pro-Kremlin. Am aprofundat anterior detaliile complicate care explică factorii ce stau la baza acestui paradox și am explorat narațiunile antiucrainene susținute de partidul menționat, care reflectă îndeaproape tezele pro-Kremlin. Acum, atenția noastră se mută pe examinarea modului în care agitprop-ul ostil exploatează principiile ideologiei de stânga, manipulând cu abilitate consensul antifascist.
Cum s-a conturat consensul antifascist?
În 1942, Aliații din cel de-al Doilea Război Mondial s-au unit pentru a contracara puterile Axei, conduse în principal de Germania lui Hitler. Această alianță istorică a exemplificat hotărârea colectivă a națiunilor de a înfrunta amenințarea nazismului. În centrul acesteia se afla URSS, un membru esențial, care s-a aflat în prim-plan după ce Operațiunea Barbarossa a distrus Pactul Molotov-Ribbentrop din 1939. Acest pact, un acord de neagresiune cu o anexă secretă care descria sferele de influență din Europa de Est, a fost brusc anulat de invazia germană. Schimbarea neașteptată a Uniunii Sovietice a plasat-o în fruntea coaliției anti-Hitler, transformând Frontul de Est într-un câmp de luptă crucial. Sacrificiile și triumfurile de pe acest front au contribuit în mod semnificativ la succesul final al coaliției, care a dus la înfrângerea Germaniei naziste în 1945. În prezent, propaganda rusă perpetuează narațiunea conform căreia Rusia, în calitate de presupus stat succesor al Uniunii Sovietice, a jucat un rol central în înfrângerea Germaniei naziste în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Utilizarea contemporană în propaganda rusă a narațiuni contribuției istorice a Uniunii Sovietice servește scopurilor politice, prezentând Rusia ca pe un campion al păcii și o forță esențială împotriva nazismului.
Rusia exploatează acum consensul antifascist înrădăcinat în societățile occidentale din 1945. În ciuda creșterii sentimentelor de extremă dreapta în SUA și în națiunile UE la începutul secolului XXI, e încă foarte prezentă condamnarea generală și o opoziție largă la curentele politice cu rădăcini în național-socialismul lui Hitler, fascismul italian și alte mișcări de extremă dreapta din anii 1930 și 1940 – autorii celui de-al Doilea Război Mondial și ai crimelor în masă împotriva umanității.
Pe plan extern, Moscova se prezintă ca un apărător neclintit al consensului antifascist de la Ialta, lucru care se putea observa și din participarea liderilor occidentali la parada de la Moscova din 9 mai. Cu toate acestea, în Realpolitik, Rusia se angajează de bună voie în colaborari politice cu mișcările neofasciste interne, așa cum se vede și în implicarea extremei drepte în războaiele din Balcani, Caucaz, Transnistria și Ucraina. De asemenea cei mai apropiați aliați și colaboratori ai guvernului rus în luptele politice din UE sunt populiștii de dreapta sau de extremă dreapta, inclusiv „Frontul Național” al lui Marine Le Pen în Franța, „Alternativa pentru Germania”, Silvio Berlusconi în Italia și Viktor Orbán în Ungaria. Putin nu manifestă nicio dorință de a „denazifica” dreapta, atâta timp cât se aliniază cu sentimentele pro-rusești. În același timp, regimul lui Putin a evoluat într-o dictatură ultraconservatoare, cu elemente de neofascism.
„Nazist”, „fascist” și „dezgustător”: Cum manipulează agitprop-ul epitetele
Agiprop-ul sponsorizat de Kremlin exploatează cultul victoriei în cel de-al Doilea Război Mondial pentru a crea o falsă poveste de coerență ideologică în lupta împotriva nazismului. Utilizând metoda „plasării de epitete rușinoase„, propagandiștii atașează etichete precum „fascist” și „nazist” atât adversarilor interni, cât și celor externi ai putinismului. Propaganda rusă caută în mod activ elemente de extremă dreapta în țările care se opun influenței Kremlinului, exagerând impactul politic al acestora pentru a discredita adversarii Moscovei – în special în regiuni precum țările baltice estice, Georgia sau Ucraina. Prin etichetarea Ucrainei ca fiind o „juntă nazistă” începând din 2014, agitprop-ul urmărește să delegitimeze autoritățile post-Maidan, făcând paralele istorice cu Germania nazistă pentru a evoca asocieri negative. Această narațiune implică adesea revizionism istoric, subliniind colaborarea Ucrainei cu Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Rusia asimilează identitatea națională ucraineană cu fascismul, încadrându-și agresiunea ca o continuare a luptei împotriva Germaniei naziste. În același timp, agitprop se străduiește să creeze asocieri între influența extremei drepte ucrainene și acțiunile guvernului, încurajând preocupările globale cu privire la extremism și punând la îndoială fiabilitatea Ucrainei ca partener.
Aceste acuzații „antifasciste” capătă un aspect grotesc și cinic, având în vedere transformarea Rusiei de către putinism într-o dictatură fascistă, opunându-se în mod ironic chiar fascismului pe care îl adoptă.
Quasi „antifascism”: Schimbarea conceptelor
Guvernul rus colaborează cu elitele și electoratele politice occidentale de ultra-stânga, animați de un obiectiv comun, acela de a contracara blocul istoric de centru-stânga și centru-dreapta, predominant în majoritatea țărilor occidentale, și nutrind un dispreț tacit față de influența militară și politică a SUA (numită „imperialism american”). Mișcările mainstream din aceste țări sunt considerate ca perpetuând un sistem capitalist nedrept, apărând o ordine internațională pe care Rusia încearcă să o conteste prin revizionismul său. Agitprop-ul folosește în mod strategic o echivalare între „oligarhismul” ucrainean, NATO și „imperialismul” rusesc, prezentându-l pe acesta din urmă ca pe o forță mai puțin amenințătoare decât amenințările celelalte. Propagandă ostilă este susținută cu ideea că agresiunea rusă provine dintr-un conflict de clasă și critică noii stângiști pentru inacțiunea lor în prevenirea războiului. Stânga ucraineană moderată este descrisă ca servind interesele societății civile occidentale de stânga liberale, mai degrabă decât o înfruntare a capitalismului, deoarece promovează integrarea europeană.
Poziția aceasta a stângii poate fi parțial atribuită externalismului, o abordare care pune accentul în interpretarea evenimentelor și proceselor din politica mondială pe factori externi statului. Ea nu ia în considerare motivele interne ale acțiunii politice. Se manifestă prin poziții „anti-imperialiste” împotriva sprijinului militar străin sau a războaielor proxy purtate de marile puteri. O abordare similară duce la negarea acțiunii politice al statelor mici (ca în cazul Ucrainei). De asemenea, ea neagă factorii interni care motivează politica externă expansionistă a marilor puteri și, în esență, vrea să împace agresorul, în loc să îl descurajeze. Cu alte cuvinte, externalismul ignoră identitatea și acțiunea socială în general, deoarece singurul subiect al acțiunii sociale este clasa, nu națiunea (deși războiul este purtat în mod specific împotriva ucrainenilor ca națiune, nu împotriva clasei muncitoare).
În același timp, „anti-imperialismul” menționat tinde să fie unidimensional, opunându-se blocului capitalist perceput ca fiind mai puternic, dominat de SUA, și ignorând distincțiile cruciale din interiorul clasei. În acest context, Rusia devine un aliat parțial al „anti-imperialiștilor”, deoarece, în ciuda naturii sale capitaliste, se opune „principalului capitalist” al planetei într-o manieră neconvențională, extra-sistemică. Această perspectivă încadrează geopolitica drept scena unei confruntări între capitalismul SUA și NATO, pe de o parte, și Rusia capitalistă, pe de altă parte, legată ocazional de India, Brazilia și China. Conform acestei narațiuni, Ucraina ar trebui să rămână sub influența Rusiei pentru a evita să servească interesele Statelor Unite sau ale NATO. În acest cadru, ucrainenii obișnuiți, chiar dacă fac parte din clasa muncitoare, care pledează pentru aderarea Ucrainei la UE, sunt prezentați ca fiind „slugi fasciste” manipulate de SUA, NATO și de presupusul lor guvern marionetă de la Kiev, „junta”.
Din păcate, anumiți ultra-stângiștii occidentali continuă să facă o confuzie între URSS și economia sa socialistă planificată și Rusia de astăzi cu capitalismul ei oligarhic. Autoritățile rusești exploatează miopia acestor aliați, criticând periodic economia de piață neoliberală care ar dăuna planetei, deși ea însăși reprezintă de facto una dintre cele mai reacționare, prădătoare și iresponsabile forme de elită capitalistă. Sensibilitatea care înconjoară subiectul extremei drepte ucrainene în rândul ultra-stângii occidentale generează un dublu răspuns: o înclinație generalizată de a mulțumi agresorul și, invers, implicarea în conflict a unor antifasciști occidentali de partea Rusiei. Exagerarea influenței extremei drepte asupra peisajului social și politic din Ucraina a determinat chiar și o facțiune a extremei stângi ucrainene să participe la agresiunea armată a Rusiei împotriva Ucrainei în roluri precum soldați, propagandiști sau spioni.
„Antifascismul” de buzunar: o revărsare de meserie pro-rusă
În perioada premergătoare invaziei pe scară largă, Moscova a încercat să se infiltreze în sfera „antifascistă” din Ucraina prin crearea unei organizații marionetă care se prezenta ca fiind antifascistă. Operând în cadrul Platformei de opoziție „Pentru viață”, o entitate politică orientată spre Rusia, condusă de aliatul lui Putin, Viktor Medvedciuk, a apărut grupul paramilitar „Patrioți pentru viață”. Potrivit Serviciului de Securitate al Ucrainei, acest grup „s-a specializat în comiterea de infracțiuni și acțiuni provocatoare menite să destabilizeze situația din țară„. Sub conducerea lui Ilya Kiva, organizația a declarat „război împotriva tuturor celor care profesează valorile nazismului„. Cu toate acestea, activitățile „Patrioților” s-au axat în principal pe pregătirea fizică, implicarea în traficul de droguri, operațiuni de securitate (opunându-se protestelor împotriva canalului de televiziune deținut de Medvedchuk) și confruntări cu extrema dreaptă. În ciuda faptului că pretindea a avea o poziție antifascistă, „antifascismul” organizației nu avea nicio legătură reală cu organizațiile de stânga autentice. Dacă a existat o ideologie în cadrul acestui grup, aceasta era înrădăcinată în principii de dreapta, cum ar fi naționalismul rusesc, mai degrabă decât în principii de internaționalism sau anticapitalism.
Pe lângă crearea unor organizații marionetă lipsite de un angajament ideologic autentic, Kremlinul a încercat să se asigure de colaborarea unor figuri autentice de stânga pentru a obține sprijinul unui public de stânga. În special, Volodimir Chemeris, fost deputat al Ucrainei (1994-1998), fost activist de stânga și director al Institutului „Respublica”, a apărut ca o figură cheie în această strategie. Începând din 2018, el a fost invitat frecvent pe canalele media ale lui Medvedciuk, tinzând sa devină după 2020 „avocatul media” și apărătorul acestuia. Deși o astfel de cooptare ar fi putut părea ineficientă sau lipsită de consecințe înainte de invazia la scară largă, evenimentele de după 2022, inclusiv perchezițiile efectuate de ofițerii de poliție în apartamentul lui Chemerys, au oferit prilejul unei narațiuni ce prezenta publicului occidental larg alegații de persecuție politică împotriva „activiștilor antifasciști”.
Agitprop exploatează o parte a mișcării de stânga, dar nu toate grupurile antifasciste cad pradă influenței sale. Multe segmente ale stângii și ale stângii radicale susțin în mod activ Ucraina. Printre acestea se numără Partidul Verde din Germania, „Razem” (partidul parlamentar progresist polonez), partidele social-democrate și muncitorești care formează grupul politic Socialiștii și Democrații (S&D) din Parlamentul European, care pledează în unanimitate pentru ajutor militar pentru Ucraina, impunând sancțiuni Rusiei. Rețeaua europeană de solidaritate cu Ucraina (ENSU), o platformă inter-organizațională apărută ca răspuns la stânga „pacifistă”, reunește diverse organizații, de la Internaționala a patra unită troțkistă până la partide parlamentare de stânga democrat-socialiste. În plus, Ukraine Solidarity Campaign (USC) din Marea Britanie susține în mod constant Ucraina încă din zilele Euromaidanului, iar renumitul gânditor de stânga Slavoj Žižek se numără și el printre cei ce susțin Ucraina.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Investigația noastră recentă a cercetat colaborarea Rusiei cu partidul german de extremă dreapta „Alternativa pentru Germania” (AfD), dezvăluind o aliniere paradoxală. În ciuda admirației manifeste a partidului pentru Hitler și Wehrmacht, partidul a devenit cel mai apropiat aliat al Rusiei lui Putin, acționând pentru împiedicarea furnizării de arme germane Ucrainei, ca răspuns al acesteia la agresiunea rusă.
Am reusit sa citesc pina aici si am incetat.
1. AfD nu e singura forta politica germana care e impotriva livrarii de arme Ucrainei.
2. Sunt si alte partide sau personalitati politice care se impotrivesc.
3, Chiar si aceeia care vocal se lauda cu ajutorul dat Ucrainei, dupa cortina cam se codesc. Unii se indoiesc ca arexist ao sansa de victorie a Ucrainei si chiar spun ca pomparea de arme nu face decit sa lungeasca agonia.
Cauza principala e faptul ca Ge e in recesiune,
a. pur si simplu nu sunt bani.
b. Industria militara e grea incercata dupa ce ani de zile a fost subfinantata.
c. nu exista suficient armament nici pt propriile trupe
In concluzie nu cred ca e cazul sa se foloseasca termeni fascism, antifascism. Folosirea acestora de Putin sunt o mare aiureala.
pai asta e poanta; rusii au ametit atit de mult termenii, incat nu se mai stie ce si cum; iar in practica se aliaza cu toti care au chef (sau ordin) sa-i sprijine(stinga, in amintirea a ce au fost, extrema dreapta, ca dovada la ce sunt); deci, termeni au fost goliti de sens, sunt doar placi stricate de gramofon
Practic Hitler a fost creat de Stalin. Stalin i-a creat pe naziști prin înarmarea și instruirea Wermachtu -lui și prin dezbinarea intenționată a electoratului german în momentul critic al alegerilor din 1932. Le-a transmis comuniștilor nemți ordinul să voteze împotriva social-democratilor, ceea ce i-a asigurat lui Hitler o majoritate la limita. Stalin considera că Hitler trebuie să distrugă „ordinea veche” in Europa și apoi URSS să intre în scenă și să „elibereze” lumea de sub naziști. Planul lui Herr Putin e aproape la fel.
Stimate domn, înțeleg ca sunteți un susținător AfD, sau chiar membru, desigur ca mai e un partid , die Linke, un fel de PSD german finanțat de ruși + madam Wagenknecht, Lafontaine și Schröder (pentru cei care poate numele nu le spun nimic, finanțați mai pe față sau mai pe ascuns de ruși) , dar asta nu înseamnă ca majoritatea partidelor sunt contra livrărilor militare . Iar legat de AfD, presupun ca sunteți la curent cu ultimile declarații (deportarea tuturor cetățenilor străini ȘI a celor germani de origine străină) exact ca acum 85 de ani. Pe scurt, nu e cazul să ne explicați fascismul lui Putin & co , îl vedem și singuri. Și nu e cazul să o aduceți ca referință pe doamna Schwarzer …
Ca un mic detaliu, autoarea ar trebui sa considere si urss ca autor al crimelor în masă împotriva umanității
Ca părere:
1. SUA nu a fost niciodată „imperiu”, în sensul că nu a avut colonii ca Spania, UK, Franța, Rusia, etc, ba dimpotrivă, a forțat Franța, UK, etc să acorde independenta coloniilor.
2. Toată agitația Rusiei și a altora( Turcia, Franța, etc) este de fapt dorința de a-și reface imperiile sau măcar unele țări (ca Ucraina…) să intre în zona de influență exclusivă a fostelor Metropole Imperiale. În acest sens, și Federalizarea Europei este tot o acțiune neo-imperiala….
3. De aceea cred că o nouă Yalta este posibilă, cu TRĂDAREA (din nou!) a statelor est-europene.
nu cred; Yalta a existat datorita adversarului comun si a intelegerii obligatorii, dintre beligerantii anti-fascisti; trebuiau sa-si defineasca sferele de actiune, pentru a lupta eficient;(de aici si sferele de influenta); nu avea rost ca SUA si UK sa se implice in Est, daca voiau victorie; mai ales ca Churchill avea o trista experienta din primul razboi, cu „pintecele moale”; cred ca stiti la ce ma refer; apoi, anglo-americanii nici nu-si inchipuiau ca rusii nu-si vor respecta cuvintul; credeau ca vor organiza alegeri libere; cand au vazut ce se intimpla, au tras cortina de fier, dar era prea tirziu; acum ii cunosc foarte bine; si nu sunt aliati; dimpotriva; si mai stiu ca daca cedeaza acum, vor avea de luptat mult mai mult, mai tirziu;
in plus, in afara de U, toata Europa de Est a intrat in NATO… ; ce sa mai cedeze?
@Luciferus
„În acest sens, și Federalizarea Europei este tot o acțiune neo-imperiala….” Argumente = nexam !!
Federalizare UE este necesara sunb forma unei republici si a egaliatii cetateanului european in fata legii. lege valabila in intreaga UE.
Nu se doreste cladirea nici unui imperiu daca sub acoperisul republican, a unei constitutii comune regiunile autonome ar deveni puternice.
La alcatuirea regiunilor s-ar putea tine foarte bine cont de specificul locului, traditii etc.etc organizarea putand fi mult mai eficienta decat in cadrul unui construct national de multe ori format in urma unor conflicte militare, conflicte care nici pana astazi nefiind stinse.
Renuntarea la national si nationalism ar rezova foarte multe probleme legate tocmai de aceste structuri inflexibile, neadaptabile.
Moneda comuna avem aproape peste tot, libera circulatia persoanelor, a marfurilor este asigurata, ne mai lipsesc cele mentionate.
Decentralizarea ar fi cuvantul de ordine insa cu cateva institutii comune de securitate foarte puternice precum armata, structuri ale ordinii interne precum o politica externa comuna si bine conturata.
Proiectul european asa cum se prezinta acum, este esuat pe cale de dizolvare atat din motive interne cat si externe. Intelege cine vrea si poate.
1000 de ani ne-am chinuit să facem un stat național și acum vreți să devenim land german sau departament francez!?
Stânga versus normal:
Văd un tată care vine cu doi copii, o fată și un băiat, la masă la restaurant cu autoservire. Fata își alege o ciocolată ca desert. Când ajung la masă, băiatul vrea și el ciocolată. Tatăl ia ciocolată de la fată și o dă băiatului, spunându-i fetei ca trebuie să împartă cu fratele ei. Fata izbucnește în plâns nervos și se vede pe fața ei ura față de tata. Tatăl e om de stânga. Asta m-a făcut să-mi aduc aminte de copilărie când eu și sora mea aveam fiecare câte o ciocolată. Eu o mâncam repede pe a mea și dacă nu mă saturam, îi propuneam sorei mele să îmi dea jumătate din ciocolata ei. Fie îi promiteam ca i-o dau înapoi mai târziu sau îi promiteam altceva la schimb. O convingeam și îmi dădea jumate din ciocolată ei. O hăpăiam rapid și repetam negocierea pentru ce mai rămăsese din ciocolata ei. Practic îi mâncam ciocolata ei și nu se supăra nimeni. În cazul în care nu vroia să-și împartă ciocolata cu mine, nu era nici o problemă. Dar niciodată părinții n-au intervenit între noi. Asta e capitalismul. Totul se negociază, nu se fură nimic! Pentru ca a se lua proprietatea cuiva, fără permisiunea proprietarului e furt! Asta e socialismul!
”Operațiunea Barbarossa a distrus Pactul Molotov-Ribbentrop din 1939…” dar, din păcate, aceiași aliați învingători (după 23 august 1944 și cu ajutorul României!) au păstrat în vigoare și astăzi acest pact catastrofal pentru români, pact prin care URSS își revendică ”interesul” pentru Basarabia, atunci parte a României. Și asta doare, doare îngrozitor. De aici pesimismul unora dintre noi față de evenimentele de astăzi care, în niciun fel, nu are cum să anunțe un viitor bun pentru această parte a lumii.
@Cititor
„aliați învingători (după 23 august 1944 și cu ajutorul României!) au păstrat în vigoare și astăzi acest pact catastrofal pentru români, pact prin care URSS își revendică ”interesul” pentru Basarabia, atunci parte a României.” Realism strategic, in opinia mea. Sigur, dureros/f.neconvenabil ptr.noi si restul Europei de est. Dar asta e…..
Era preferabila continuarea razboiului in alta configuratie ?!?
Pesimismul firesc ar trebui sa fie un un indemn&ghid ptr.politicienii nostri in formularea de politici si strategii care sa diminueze impactul INEVITABIL al unor intelegeri/acorduri, din nou, neconvenabile ptr.noi.
Totusi trebui sa semnalez, spre uimirea mea, discretia salutara a Ro.cu privire la implicarea (de orice natura) in conflictul din UKR. Mass-media, in mod usuralnic, acuza puterea politica de lipsa unui taraboi belicos de tip PL. Bizar&iresponsabil.
Frectii! Va legati de niste intelegeri facute acum „1000 de ani” intre niste dictatori psihopati. Adica, in opinia dumneavoastra, Occidentul tolereaza Rusia si ii permite sa faca presiuni asupra Moldovei si statelor din Est, ca si cum niciodata n-am fi fost sprijiniti de catre aliantele vestice? Ce ati baut? Insinuati ca Operațiunea Barbarossa s-a bazat pe folosirea Germaniei ca proxy pentru a ataca URSS in 41 sau ca „cineva” a dorit sa invinga URSS? Alta nebunie. Hitler la vremea aceea ar fi invadat tot Globul daca putea, pentru ca avea cu ce. N-a impiedicat nimeni Europa si NATO sa-l termine pe Putin dupa invadarea Georgiei sau Crimeei. N-a oprit nimeni UE si NATO sa trimita niste „trupe de mentinere a pacii” in Rusia dupa 1991 si sa previna situatia de astazi in care Rusia ameninta direct Europa si occidentul. Puteau sa faca foarte bine asta si sunt sigur ca astazi nu mai scriati ca am fost „abandonati” de catre occident, un Occident care ne-a acceptat in randurile lui si ne-a mai dat si bani moca sa ne facem toalete in case. Dupa cum vedeti, Occidentul cauta sa se extinda inspre Est, prin inglobarea Ucrainei, R. Moldovei, Georgiei, etc., asadar nici vorba de „tradari” inchipuite.
„Dupa cum vedeti, Occidentul cauta sa se extinda inspre Est, prin inglobarea Ucrainei, R. Moldovei, Georgiei, etc.”
Iar Rusia spre…. Vest. Nu ar fi mai bine sa stea fiecare in banca lui si sa nu se mai „extinda” ? Mai ales ca intre astia expandabilii ne aflam noi , pe linia frontului .
Concluzia si solutia e evidenta: jumatatea de est a Europei ar fi cel mai bine sa constituie un bloc neutru, nealiniat militar niciunui imperiu expansionist. In bune relatii economice si culturale cu ambii vecini . Garantiile de securitate sint la fel de evidente: arme nucleare. Ca sa le taie pofta de „expansiune” si rusilor si americanilor. .
@Astron
Ma scuzati, dar de unde rezulta ca as fi insinuat „ca Operațiunea Barbarossa s-a bazat pe folosirea Germaniei ca proxy pentru a ataca URSS in 41 sau ca „cineva” a dorit sa invinga URSS?” ?!?
„ca si cum niciodata n-am fi fost sprijiniti de catre aliantele vestice”. Mai explicit va rog. La ce va referiti?!?
„Hitler la vremea aceea ar fi invadat tot Globul daca putea, pentru ca avea cu ce.” Poate ca mai cititi putin pe tema asta si va mai lamuriti despre ce si cum. Never to late.
„N-a impiedicat nimeni Europa si NATO sa-l termine pe Putin dupa invadarea Georgiei sau Crimeei.” Cred ca nu va dati seama ce spuneti, serios.
Prevad o revarsare de comentarii ale postacilor rusi auriti de serviciu dar si ale idiotilor utili care vor „sa fie pace si sa fie bine ca sa nu fie rau” si desigur adeptii „negocierilor” pentru ca desigur amandoua partile implicate in „conflict” trebuie sa cedeze ceva.
Si care ar fi problema cu negocierile ?!? Sunt preferabile sutele de mii de vieti pierdute deja ? Sunt utile distrugerile economice monumentale ?
Sa presupunem ca o singura parte poarta intreaga raspundere, in speta RUS. Rezolva cu ceva aceasta concluzie pierderile enorme de vieti omenesti ? Indulceste cu ceva distrugerea agoniselii de o viata ptr.o familie obisnuita ?!? Si ptr.ce ?!? Care ar fi sansele ca RUS sa fie invinsa la max., sa capituleze neconditionat si sa fie obligata, in perpetuitate, sa despagubeasca&sa reconstruiasca UKR?
Nu era preferabil un acord greu, dureros si chiar umilitor, acestei tragedii previzibile inca din 2008 (Nato summit Bucharest)?!?
Cum spuneam, chelul isi pune mana in cap. „Nu era preferabil un acord greu, dureros si chiar umilitor, acestei tragedii previzibile inca din 2008 (Nato summit Bucharest)?!? oricine a trait in cartier stie ca ala care te ameninta si iti la banii de buzunar si sendvisul de scoala nu se va opri niciodata daca nu reusesti sa-i dai tu la temelie, fie cu Politia fie cu frati si prieteni mai bazati decat derbedeul cartierului. Nu-mi trebuie inalte studii politico diplomatice pentru a cunoaste solutia. E una singura. Putin nu stie decat de frica. Frica pura ca va pierde tot. Abia atunci se va opri. ieri ti-a luat banii, azi masina, maine nevasta si casa, poimaine trebuie sa-i dai dobanda si taxa de smecher si tot asa pana mori tu dar el va trece la urmatorul fraier bun de exploatat.
@Al Goretex
Observ, cu tristețe, preferința dvs.,expresa, ptr.registrul de cartier (exemple „de cartier” și comparații cu situații „de cartier”). E ok, fiecare cu preferințele lui.
Dar eu, ca tip care a crescut/trăit in cartier, am înțeles că e o diferență ESENȚIALĂ intre situațiile de cartier/bloc/scara și relațiile internaționale.
In „cartier”, at the end of the day, există higher authority: poliția, justiția, primarul, guvernul, etc.
In relațiile internaționale, mai ales când e vorba despre marile puteri&co, NU există așa ceva.
Nu avem la cine să apelăm care să vină, negreșit, și să impună legea/regula. Adică e un fel de quasi-anarhie limitată de alianțe, temeri și mai ales interese.
Așa că „datul la temelie” poate e ok, poate că emoțional ne face bine…..la nivelul nostru. Adică implicațiile/efectele sunt tot la nivelul nostru: individual, familial, mic cerc de cunoștințe.
Dar să avem pardon, in relațiile internaționale lucrurile stau diferit.
Iar când „derbedeul cartierului” e o mare putere consecințele încercării de dat la temelie se răsfrâng teribil asupra unor mulțimi de popoare și state. Extrapolarea jmecheriilor/diferendelor de cartier la nivel internațional e un demers inselator și pernicios. Dar sunteți liber să credeți ce vreți.
„Nu-mi trebuie inalte studii politico diplomatice pentru a cunoaste solutia.” Interesant !
Totuși, dacă aveți impresia că lucrurile astea sunt așa la mica ciupeală, la intuiție, care ar fi rostul de a fi studiați astăzi: Sun-Tzu, Thucydide, Machiavelli, Clausewitz, etc. ?!? Care ar fi rostul sintagmei „lecțiile istoriei”?!!? Mai reflectați.
Stangistii aia buni care te apara… mai putin cand nu esti de acrod cu ei si politicile woke. Atunci e cu pumnul in gura si cenzura.
Imi este teama ca inca nu s-a inteles nimic.
https://www.theguardian.com/books/2023/oct/31/british-library-suffering-major-technology-outage-after-cyber-attack
Si asta nu este Ilf si Petrov si Oscar Bender.
„Propaganda rusă caută în mod activ elemente de extremă dreapta în țările care se opun influenței Kremlinului, exagerând impactul politic al acestora pentru a discredita adversarii Moscovei”.
Presupunerea nespusa si nescrisa din spatele acestei fraze este ca propaganda rusa cauta SI GASESTE. Dr. Bidochko, nu credeti ca o combatere mai eficienta a aghitpropului mujic s-ar realiza prin impiedicarea acestuia in a-si indeplini obiectivele – gasirea acestor elemente de extrema dreapta – si nu prin disectia „manipularii epitetelor” si a „schimbarii conceptelor”?
Pe urma: „exagerând impactul politic”? Chiar asa? Stiti probabil mai bine ca mine ca pe lumea asta sint mai multe cauze decit efecte. A confirma (sau a infirma) o afirmatie calitativa e relativ usor, a face acelasi lucru cu o afirmatie cantitativa e greu spre imposibil, mai ales cind e facuta in termeni vagi precum „exagerare” si „impact politic”. Ce e aia exagerare, de la cit la suta incepe? Dar impactul politic, in ce unitate de masura se exprima?
Nu ar fi fost mai simplu si mai usor de demontat propaganda ruseasca daca fortele armate ucrainiene ar fi refuzat categoric sa colaboreze si sa incorporeze in organigrama lor unitati militare identificate cu simboluri „de extrema” si conduse de lideri cu inclinatii si discurs „de extrema”?
Desigur, mi se va putea raspunde cu argumentul pragmatic: te faci frate cu dracul pina treci puntea. Atunci da, in acest caz e nevoie de articole, investigatii, deslusiri si examinari precum cea de fata, care sa ne invete diferenta dintre (anti)fascismul normal si cel perdea de fum.
”Operațiunea Barbarossa a distrus Pactul Molotov-Ribbentrop din 1939…” dar, din păcate, aceiași aliați învingători (după 23 august 1944 și cu ajutorul României!) au păstrat în vigoare și astăzi acest pact catastrofal pentru români, pact prin care URSS își revendică ”interesul” pentru Basarabia, atunci parte a României. Și asta doare, doare îngrozitor. De aici pesimismul unora dintre noi față de evenimentele de astăzi care, în niciun fel, nu are cum să anunțe un viitor bun pentru această parte a lumii. PS Hai, dragă Hotnews, nu mă lăsa tot să-l repet, publică comentariu, n-am scris nimic de rău…
Da, tot Estul Europei este încă sub blestemul pactului comunist-nazist Hitler-Stalin. Totul cu acceptul „marilor democrații” de la Yalta, Malta, etc.
A fost extins la Paris, URSS cerind si primind si zona Teschen.
Prin asta, Stalin cerea granita directa cu Cehoslovacia si Ungaria, pentru a evita momente ca cel in care conciliatorii au cedat zona sudeta si apoi toata Cehoslovacia. Avind granita directa, armatele ruse puteau interveni direct, oricand. Nimic despre populatie, care nu avea rusofoni. Nimic despre dreptul popoarelor la autodeterminare.
Vremuri cind granitele se trasau cu rigla de cei puternici, fara a tine cont decat de interesele lor strategice. Putler vrea sa reinvie epoca. Numai ca nu mai este printre puternici. Isi inchipuie asta. Viseaza . Iar puternicii din ziua de azi, sunt convinsi ca pacea, comertul, tratativele sunt mult, mult mai eficiente decat razboiul.
Putler este anacronic, cu constructia sa de tip fascisto-stalinist!
Fascismul înseamnă dispreț și discriminare. Apelând la baza de date, putem emite o judecată simplă: fascismul a luat ființă în cotloanele ReikhKremlinului. Oripilant! Țara care pretinde că a stârpit fascismul, nu a ieșit din fantasmagoria imperialismului fascist. Planul geopolitic „Barba-RoSSia” – o gigantica mașinărie nazistă putinista – domnia forței brutale, sub toate aspectele. Într-un stat de mana forte, condus de un „fuhrer”, torentul de propaganda găunoasă se revarsă 24 de ore din 24. Pentru Cosa Nostra, nimic nu este neglijat: nici discursurile lacrimogene, nici decorul, nici efectele, nici risipa de standarde și urlete patriotice. In felul acesta, Herr Putin, ucenicul ideologiei fasciste, a trecut la nazificarea totala a Rusiei și subordonarea statului fata de partidul atotputernic „Rusia unită”. Cuvintele de ordine ale naziștilor ruși sunt: suntem în „război sfânt”, acolo unde suntem noi, nu e loc pentru altcineva, cele mai elementare drepturi, ghilotinate, lovituri de pumnal pe la spate, asasinate la comanda și supunerea de cadavru. Astfel, Lumea Fascista rusă este o lume unde se ucide din plăcere și unde asasinii sunt considerați eroi. Căci războiul injust puținist ne-a dat prilejul să vedem omul rus sub o înfățișare hidoasă, ca într-o oglindă deformată. Totodată, războiul dement al dementului Puțin ne-a silit să constatăm că statul rus a devenit într-adevăr sinonim cu fascismul. Mai mult chiar decât însăși Inchiziția. Așadar, bacilul rusesc de schimbare cu forța armelor a arhitecturii europene in sec. al XVII-lea nu a disparut. El trăiește în sertare, printre grămezi de rufe și gunoaie. Așadar, despre Rusia trebuie de vorbit numai și numai cu asprime. Ea este o plămadă toxică ce produce mutații grave, ca păianjenii din zona învecinată reactorului de la Cernobil. Toate astea par azi, in sec XXI, un cosmar. Kremlinul are obiceiul asta urat, că ți se uită in ochi și te minte pe față. Una spune, alta gândește și alta face. In epoca războiului rece se știa exact cum reacționează fiecare. Acum vedem că putinoizii scot la înaintare ce are Maica Rusie mai de preț din dotare. Sculele! Coloanele a V-a! Partidele populiste. Le Pen-ele, Sosoacele, Simioanele etc. Fasciștii (naziștii) au fost învinși, au fost aduși în fața instanței de la Nurnberg. Pentru fascismul rus nu s-a găsit ac de cojoc. La sfârșitul războiului rece …Un proces tip Nurnberg la Moscova! Ca urmare, Rusia este un stat schizofrenic. Capo fi tutti capi al terorismului. Atitudinea ei față de fostele republici-sclave, față de valorile umanității, este una pur fascistă…
Felicitari!
Un articol necesar. Si bine condus.
Retin faptul ca Rusia isi utilizeaza platforma antinazista din ww2, pentru a-si justifica actiunile.
Lucru usor de observat, caci toate luarile de cuvint fac caz de aceasta situatie, direct sau indirect.
Ce e de subliniat, este ca rusii folosesc platforma antrenind in sprijinul lor si partide de stinga… si partide de extrema dreapta-?!!!-. Tocmai in asta consta nostimada. Precum si in realitatea din Rusia, care a devenit un stat imperialisto-fascist.
N.B. In afara de formalismul si limitarea intelectuala a propagandei, ar fi de gasit adresantii acestor sloganuri. Nici un om cat de cat inteligent si informat, nu crede prostiile lor. Si atunci? Ca mujicii lor asta cred, e treaba lor. Pe plan extern, insa, cine crede timpeniile astea?
Poate reusiti sa decelati „adrisantul”. Ar fi o clarificare ff necesara.
P.S. O mica rectificare: URSS nu a fost „in fruntea coalitiei anti-Hitler”.
De acord, in est a fost cel mai mare teatru de operatii militare. Dar in fruntea coalitiei a fost UK. De la inceputul razboiului, pina la sfarsit. E adevarat, URSS si SUA au umbrit-o, incepind din 1941. Dar ea a fost motorul care a pus in contact marile puteri si a gestionat strategia intregii lupte. (In primul rind e vorba de Churchill si rolul sau. Dar nu numai.)
In acelasi timp, nu neglijati razboiul din Mediterana. A stopat marsul germano-italienilor spre campurile petrolifere din Orient si l-a facut pe Hitler sa nu mai urmareasca batalia de la Kursk, in momentul culminant, pentru a se ingriji de sudul Italiei.
In plus, Armata Rosie a reusit sa reziste datorita imenselor convoaie cu ajutoare(arme, munitii, masini unelte, aluminiu) ce traversau Atlanticul, pina la Murmansk, in conditii extrem de dure. Cu foarte multe jertfe.
Nu neg rolul rusilor, dar nu au fost nici pe departe in fruntea luptei antihitleriste. Asa se prezinta ei. Dar intre ce zic ei si adevar, e o cale lunga.
Respect, mai astept articole!
Simt nevoia sa fac o precizare: „imensele convoaie cu ajutoare” nu traversau Atlanticul pina la Murmansk ci porneau din Scotia si ajungeau in Murmansk via Islanda. Au fost 78 de convoaie totalizind 1600 de calatorii dintr-un total general de 28000 de convoaie atlantice cu 366000 de calatorii, adica ~0,4%.
Un domn englez, Hague pe numele lui, si-a facut timp sa adune informatii despre aceste convoaie si sa le faca disponibile pe web: http://www.convoyweb.org.uk/hague/index.html si http://www.convoyweb.org.uk/misc/index.html
Convoaiele catre USSR aveau indicativele PQ/QP pina prin 1943 si apoi JW/RA.
Serios? si americanii nu au trimis nimic, nu? Ia vedeti numai aici, un articol bine documentat: ”
Aplicarea legii din S.U.A. privind împrumutul şi închirierea în cazul Uniunii Sovietice (1941-1945)
Petre Opris”
Vreti sa spuneti ca americanii trimiteau convoaiele in UK, de unde erau re-expediate spre Murmansk. Adica introduceti o escala in traseu. Dar sa negi ajutorul american… nici chiar trolli cei mai trolli nu o pot face. Doar daca sunt dusi cu pluta,
Daca nu ma insel, chiar si Ilf si Petrov au o schita cu efortul muncitorilor si tehnicienilor rusi, de a curata un echipament industrial care trebuia returnat americanilor. (Legea imprumut si inchiriere) Si dupa eforturi colosale, aduc masina unealta pe chei, ca noua. Iar hitri de americani (parca un afro american cu buze cam mari) iau masina cu macaraua si o strivesc in presa, facand-o pachet.
Nu mai spun ca unul din asii aviatiei sovietice zbura un King Cobra. Etc.
Pina si Stalin a recunoscut valoarea ajutoarelor americane. Dvs. le negati? Ba chiar dorea avioane de bombardament strategic. Nu pentru a le folosi, ci pentru a le copia. Cum a facut cu avioanele B-25 ce au bombardat Tokio si au ajuns in URSS. Nu i s-au dat, desi FDR a acceptat cererea.(?!!!)
Sau credeti ca UK era in stare sa sustina masina de razboi sovietica? In clipa in care ei insisi aveau nevoie de ajutor…
Explicati interventia, va rog!
In mod normal as refuza sa continui discutia pe tonul asta dar intrucit e prima data cind avem un dialog voi tolera.
Nu am „negat ajutorul american”. Am scris romaneste si cred eu foarte clar, daca-mi permiteti sa ma autocitez:
„„imensele convoaie cu ajutoare” nu traversau Atlanticul pina la Murmansk ci porneau din Scotia si ajungeau in Murmansk via Islanda. Au fost 78 de convoaie totalizind 1600 de calatorii dintr-un total general de 28000 de convoaie atlantice cu 366000 de calatorii, adica ~0,4%.”
Poate dumneavoastra considerati 0,4% un numar „imens”. Eu nu. Asta-i explicatia „interventiei” si esenta ei. Am indicat si sursa de unde am luat statisticile citate. Daca sinteti un interlocutor onest aveti in continuare mai multe posibilitati polemice:
1. Sa demonstrati ca izvorul de informatie folosit de mine, datele despre convoaie adunate de bunul domn Hague, e incorect, incomplet sau partinitor
2. Sa demonstrati ca procentul de 0,4% obtinut de mine prin impartirea a 1600 de calatorii catre USSR cu 366000 de calatorii totale e incorect sau irelevant. Poate gasiti si alte convoaie care au facut ruta arctica si pe care domnul Hague nu le-a contabilizat sau ne lamuriti ca desi calatoriile catre USSR ale navelor americane si engleze reprezinta doar 0,4% din total, procentul de materiale lend-lease transportate e semnificativ mai mare. Poate numarul de nave si de calatorii intreprinse pe ruta arctica n-a fost „imens”, dar navele da. Niste giganti plutitori…
3. Altceva logic si sustinut de izvoare istorice la care nu m-am gindit, relevant pentru subiectul discutiei: convoaiele arctice catre USSR si importanta lor in efortul general de razboi al aliatilor. A fost „imensa” sau nu?
Daca sinteti in stare sa va mentineti retorica in aceste limite sint de acord sa continuam polemica. Daca insistati sa duceti discutia pe meleaguri nestrabatute de mine in afirmatiile facute, sa ma treceti prin Ilf si Petrov si sa ma interpelati proletar ca la sedinta sectiei speciale pe intreprindere, ma vad nevoit sa imi refuz placerea de a va aminti ca B-25 era un bombardier tactic, nu strategic, ca bombardierul STRATEGIC american copiat de rusi a fost B-29 si rezultatul copierii lui se numea Tu-4 si ca unul din asii aviatiei sovietice zbura pe un P-39 Aircobra, nu P-63 Kingcobra, model intrat in dotarea de front a armatei sovietice mult prea tirziu pentru a fi folosit altundeva decit in campania din Manciuria impotriva armatei japoneze care armata japoneza era destul de saraca in mijloace aero in anul 1945, eufemistic vorbind.
Stiti cum zice chinezul, a numi corect lucrurile inseamna a le intelege.
@mongolul
Asa e!
URSS „a fost „in fruntea coalitiei anti-Hitler” de nevoie, dupa 22 iunie ’41. Cand a fost dupa cum a vrut URSS a facut pactul Ribentrop-Molotov.
Rusia foloseste termenii fascist/nazist doar pentru ca in vorbirea generatiilor actuale sunt sinonime cu „raul”. Le vine mai usor si rusilor de rand, si vesticilor mononeuronali aka „de extrema stanga” sau „antifa” sa se identifice intr-o lume complicata pentru intelectul lor.
Nimic nou sub soare. URSS a folosit arma „luptei antifasciste” încă din anii 30 când a finanțat tot felul de grupuri de influenta (intelectuali de stânga sau chiar comuniști precum Aragon), fie direct, fie prin Comintern (intre alții prin Georgi Dimitrov, Cristian Rakovski, Valter Roman, etc).
Ceea ce mira azi in lansarea de etichete de neofascist sau de extrema dreapta este flexibilizarea termenilor funcție de evoluția acestor grupuri când ajung la putere. Nu este nici o garanție ca AfD va ajunge sa formeze un guvern si nici ca daca va intra in vreun guvern de coaliție își va menține politicile de dinainte de alegeri.
Pana la formarea guvernului sau Georgia Meloni a fost încadrata de mai toată media in aceste categorii. Când s-a observat însa ca doamna Meloni una spunea in campania electorala si alta consuma acum când a ajuns la masa cu bucate au dispărut si etichetele.
Ar trebui sa incepem de la definitia fascismului. Cea mai simpla este „o societate centralizata , cu economie privata”. Deci antifascistul este contra centralizarii, a privatizarii ori doar a derapajelor unor politicieni care vor sa isi impuna conceptiile asupra altora?