Oribilul atac terorist asupra Israelului din data de 7 octombrie oferă un moment de claritate în relaţiile internaţionale, aşa cum rar s-a întâmplat în ultimele decenii. Acest moment dă Occidentului şansa nu doar de a ajuta Israelul în lupta împotriva Islamului radical dar şi pe cea de a vedea foarte clar care sunt aliaţii Hamas, uniţi în lupta împotriva valorilor occidentale.
Atacul Hamas nu vine în ajutorul comunităţii palestiniene, ci mai ales în beneficiul Iranului şi al Federaţiei Ruse. Indirect, atacul Hamas ajută la întărirea poziţiei Chinei. Iranul ajută orice grupare teroristă, fie că vorbim de Hamas sau Hezbollah, care are ca scop distrugerea Israelului. Scopul Iranului nu este a da lovituri statului Israel, după modelul războaielor obişnuite prin care se doreşte hărţuirea şi epuizarea adversarului, ci eliminarea completă a acestui stat, printr-un genocid. Grupările teroriste aliate Iranului împărtăşesc acest scop, ceea ce explică metodele folosite de Hamas. Având acest scop, Iranul depune orice efort posibil pentru a împiedica reconcilierea Israelului cu statele din Orientul Mijlociu. Atacul Hamas a vizat întreruperea discuţiilor pe calea reconcilierii între Israel şi Arabia Saudită, la puţin timp după o foarte promiţătoare vizită a unei delegaţii israeliene la Riad. Nu trebuie uitat că în ziua de 7 octombrie se afla în Israel o delegaţie a unor membri ai Congresului SUA, al cărei scop era tocmai finalizarea reconcilierii între Arabia Saudită şi Israel, orice discuţii fiind întrerupte după actele de terorism ale Hamas. Genocidul Israelului este scopul final al Iranului. Actele de terrorism ale Hamas au fost mijloace pentru atingerea acestui scop.
Liderii de la Teheran doresc ca şi alte state arabe care au încheiat acorduri cu Israel să le denunţe. Întreaga propagandă în jurul unei ştiri false (implicarea Israelului în lovirea unui spital din Gaza), mobilizarea unor mase de oameni care să protesteze atât în Orientul Mijlociu, cât şi în Europa, induşi în eroare de această ştire falsă, arată că scopul de a submina relaţiile Israelului cu lumea arabă trebuie atins, în această viziune genocidară, prin orice mijloace – chiar şi pierderi de vieţi omeneşti din rândul palestinienilor. Hamas nu doreşte un stat palestinian, parte a unei soluţii de tip “două state”, ci are ca scop instaurarea unui stat islamic pe întreg cuprinsul statului Israel, la fel cum ISIS dorea pentru acelaşi scop teritoriul Irakului şi Siriei.
Prin tot ce s-a întâmplat începând cu data de 7 octombrie, Iranul a acţionat ca proxy pentru Federaţia Rusă şi China, subminând capacitatea SUA în primul rând de a se proiecta global în calitate de apărător al democraţiei şi al respectării drepturilor omului. Atâta vreme cât Uniunea Europeană este prinsă în dilema sprijinului pentru Israel care doreşte să intervină în Gaza, concomitent cu oferirea de ajutor umanitar, dilemă care blochează orice gândire strategică, putem afirma fără rezerve că rolul de lider al Occidentului revine în cea mai mare măsură în prezent SUA. Federaţia Rusă se poziţionează de partea Iranului nu atât pentru că doreşte un parteneriat solid cu această ţară, ori pentru că are nevoie de dronele Shahed în Ucraina, ci pentru a submina eforturile SUA în Orientul Mijlociu şi oriunde în lume. China, prin neutralitatea dusă la extrem, are acelaşi scop de reducere a puterii globale a SUA. Astfel, scopurile Iranului, Federaţiei Ruse şi Chinei converg într-o singură direcţie, iar acest aspect a devenit foarte vizibil după 7 octombrie.
Pe de altă parte, trebuie remarcat că aceeaşi coaliţie de state care s-a format pentru a sprijni Ucraina în faţa agresiunii ruse este acum solidară cu Israelul. În plus, India care a manifestat o neutralitate deplină referitor la Ucraina, de data aceasta se exprimă ferm în sprijinul Israelului – motivul fiind ameninţarea Islamului radical, aceeaşi pentru ambele state.
Federaţia Rusă spera ca atenţia Occidentului îndreptată în direcţia Israel, consensul format în jurul necesităţii anihilării Hamas şi a oricăror grupări teroriste, să îndepărteze atenţia de la ce se întâmplă în Ucraina. Un pariu câştigat: atenţia media este deturnată în direcţia Israel, se discută din ce în ce mai puţin despre Ucraina, deşi luptele de pe front nu au scăzut în intensitate. Faptul că au apărut probe referitoare la implicarea directă a Coreii de Nord în livrarea de armament Federaţiei Ruse a trecut în plan secund. Este exact ceea ce îşi doreau conducătorii de la Kremlin.
China cunoaşte foarte bine fapul că apărarea Europei şi implicit a Israelului înseamnă abandonarea Asiei de către SUA. Faptul că două crucişătoare SUA se află în acest moment în Marea Mediterană înseamnă că acestea se află la mare depărtare de China, iar în acest fel SUA nu poate apăra eficient Taiwan.
Axa Teheran – Beijing – Moscova (la care se adaugă Phenian) există. În ultimii doi ani, Iranul a vândut petrol Chinei în cantităţi chiar mai mari decât înaintea instituirii sancţiunilor. China este principalul partener comercial al Iranului, iar Iranul s-a alăturat Organizaţiei pentru Cooperare de la Shanghai, din care fac parte China şi Federaţia Rusă. Cooperarea militară între Iran şi China este o realitate care cunoaşte o dezvoltare fără precedent. În aprilie 2022, Preşedintele Iranului, Ebrahim Raisi, l-a primit pe ministrul Apărării chinez Wei Fenghe, ocazie cu care a fost semnat un acord de colaborare militară. Se întâmpla la foarte scurt timp de la declanşarea războiului din Ucraina de către Federaţia Rusă. La începutul anului 2023, Iran, China şi Federaţia Rusă au desfăşurat în premieră un exerciţiu militar comun. Raisi a efectuat în februarie 2023 o vizită la Beijing, prilej pentru a semna nu mai puţin de 20 de acorduri bilaterale valorând miliarde de dolari. Iranul este supus sancţiunilor comunităţii internaţionale dar în relaţia cu China şi Federaţia Rusă are o libertate de acţiune mult mai mare decât înainte de instituirea sancţiunilor. Astfel, Iranul, China şi Federaţia Rusă vor să demonstreze împreună Occidentului că sancţiunile la adresa Iranului şi Federaţiei Ruse, precum şi limitarea relaţiilor economice cu China, nu le afectează deloc şi o fac într-un mod ostentativ.
Coreea de Nord se află în cea mai dificilă situaţie economică, comparativ cu Iranul, China şi Federaţia Rusă, motiv pentru care primeşte ajutor de la aceste ţări în schimbul livrărilor de echipamente militare. Federaţia Rusă foloseşte în Ucraina armament fabricat în Coreea de Nord. Hamas foloseşte de asemenea arme din Coreea de Nord, livrate, probabil, prin intermedierea Iranului.
China se simte în siguranţă: doi dintre aliaţii săi sprijină Hamas în disputa cu Israelul, iar din acest motiv se poate poziţiona ca mediator. La fel a procedat China şi referitor la Ucraina: poziţia oficială a fost şi este cea de mediator fără de care războiul nu se poate încheia. La fel ca şi în cazul Ucrainei, China nu propune un plan de pace viabil, ci prezintă planuri favorabile partenerilor săi – Iran şi Federaţia Rusă. Soluţia celor “două state” nu este nouă dar China o prezintă ca fiind contribuţia sa proprie la soluţionarea conflictului Israel – Hamas. China are perspective oarecum divergente cu Indonezia şi Malaezia, aflate în vcinătatea sa dar cele două state s-au plasat de partea cauzei palestiniene din solidaritate musulmană. Preşedintele Indoneziei, Joko Wibodo, a învinovăţit Israelul imediat după atacul terorist Hamas din 7 octombrie. Anterior, China nu a fost criticată de Indolonezia sau Malaezia pentru tratamentul aplicat minorităţii musulmane uigure. Solidaritatea musulmană merge astfel într-un singur sens. China, fără să facă nimic în plus sau în minus, poate stabili noi parteneriate în regiunea sa, pe baza unei atitudini anti-americane.
Prin contrast cu axa Teheran – Beijing – Moscova, Japonia, Coreea de Sud, Australia, Noua Zeelandă, Taiwan, Singapore s-au situat din primul moment de partea Israelului. Motivul este apartenenţa la Occident, definit în sensul de comunitate de valori care respinge terorismul şi apără drepturile omului. Toate aceste state, cu excepţia Taiwan, Japoniei şi a Coreei de Sud, s-au confruntat cu manifestările Islamului radical şi înţeleg foarte bine pericolul acestuia, la fel precum India care a condamnat atrocităţile Hamas.
Asemănarea între situaţia Israelului şi cea a Ucrainei nu se opreşte aici. La fel ca şi Ucraina, Israelul are nevoie de un sprijin pe termen lung din partea Occidentului pentru a-şi îndeplini obiectivul de a supravieţui ca stat. Acest obiectiv nu implică doar anihilarea Hamas, ci şi slăbirea puterii Iranului. Un Iran mai puţin capabil să ofere ajutor militar grupărilor teroriste, Chinei şi Federaţiei Ruse poate deveni veriga slabă a axei Teheran – Beijing – Moscova.
Desigur, un asemenea efort necesită timp şi o strategie pe termen lung. Pentru a gestiona cu bine provocările Al – Qaeda şi ISIS a fost nevoie de ani, dacă nu de decenii, în condiţile în care Federaţia Rusă acţiona de asemenea pentru stăvilirea Islamului radical, având o contribuţie semnificativă în acest sens şi o cooperare cu Occidentul care a atins un punct culminant pe 11 septembrie, după care s-a degradat constant ulterior. Va fi fără îndoială greu a duce o confruntare decisivă cu Hamas pe frontul de luptă dar va fi infinit mai greu a elimina finanţarea din exterior a acestei grupări teroriste.
Pentru Occident, scopul strategic este de acum înainte distrugerea Hamas şi limitarea puterii Iranului – un scop care coincide cu cel al Israelului. Un alt scop strategic este victoria Ucrainei în războiul cu Federaţia Rusă. Cele două scopuri doar aparent nu au legătură. În realitate, doar îndeplinirea lor simultană poate asigura pacea şi securitatea globală, atâta vreme cât Iranul şi Federaţia Rusă acţionează împreună, pe acelaşi front (Ucraina) sau, în cazul Iranului, pe un front diferit – Israel.
Coaliţia în sprijinul Ucrainei s-a format aproape spontan. La fel şi coaliţia în sprijinul Israelului. Este momentul la a trece la fapte: cele două războaie trebuie tratate la fel, ca parte a unui efort de a submina valorile occidentale şi nu drept conflicte locale care se pot rezolva la nivel regional. Coaliţia în sprijinul Ucrainei la care s-a alăturat şi India este suficient de puternică pentru a lupta împotriva Islamului radical.
Corelaţia strănsă între cele două scopuri strategice a fost foarte bine înţeleasă la Washington, Preşedintele Biden urmând să anunţe un sprijin militar de 100 de miliarde de dolari pentru Ucraina şi Israel, împreună. Într-un articol publicat recent în Foreign Affairs, Robert Gates, fost ministru al Apărării, argumenta că SUA este pusă în faţa unei alianţe China – Federaţia Rusă, Iran – Coreea de Nord care necesită un răspuns unitar. Regimurile autoritare din întreaga lume doresc să profite de pe urma disfuncţionalităţilor SUA, angrenată în dispute interminabile referitoare la conducerea Congresului sau la reducerea deficitului excesiv.
În prezent, ajutorul pentru Ucraina este bocat în Congres, iar Israelul solicită ajutor. Livrări de armament către Ucraina şi Israel au loc în continuare, pe baza înţelegerilor precedente dar este nevoie de noi decizii politice pentru a asigura continuitatea. Anunţul Preşedintelui Biden a venit în acest sens, iar unii membri ai Congresului au sugerat ca acest ajutor militar să fie suplimentat pentrua a asigura şi nevoile de apărare ale Taiwanului.
Problema este însă cum va fi asigurată finanţarea pentru a îndeplini aceste scopuri strategice ale Occidentului. SUA a cheltuit până în prezent 70 de miliarde dolari pentru Ucraina, oferă anual 3,3 miliarde dolari pentru Israel şi a anunţat un ajutor militar pentru Tiawan de 345 milioane dolari. O mare parte din acest ajutor se traduce prin livrări de arme. Iron Dome, sistemul anti-aerian israelian, are nevoie de rachete Tamir. Până acum, SUA a trimis Israelului toate rachetele Tamir pe care le avea pe stoc, 312. La capacitate maximă, Iron Dome poate folosi 8000 de rachete Tamir simultan. Gruparea Hezbollah este în posesia a 100.000 de rachete. În eventualitatea unui atac masiv din partea Hezbollah, va face faţă Iron Dome? Pentru aceasta este nevoie de mai multe rachete Tamir, implicit de mai mulţi bani şi implicit de mărirea producţiei.
Cine se va alătura SUA în acest efort care presupune bani şi producţie militară? Toate acestea în condiţiile în care Federaţia Rusă, Iranul, China, Coreea de Nord produc arme pe baza unei producţii planificate de stat pentru situaţia de război. Va fi nevoie ca şi liderii Uniunii Europene să meargă în direcţia implicării mai active alături de SUA, va fi necesar ca şi Marea Britanie, Noua Zeelandă, Australia, Japonia, Coreea de Sud, etc. să treacă la modelul producţiei de război şi la asigurarea unor bugete mai mari pentru apărare. Va fi necesar ca Grupul Ramstein să centralizeze ofertele de sprijin militar nu numai pentru Ucraina dar şi pentru Israel şi Taiwan. Fiecare dintre acestea are nevoi diferite: Ucraina are nevoie de obuze de artilerie şi sisteme de apărare anti-aeriană, Israel de rachete de apărare anti-aeriană, Taiwan de arme folosite în confruntări maritime. Pentru a atinge cele două scopuri strategice enunţate, este nevoie de o divizarea responsabilităţilor în rândul coaliţiei statelor occidentale şi de o planificare pe care, deocamdată, doar SUA o are la îndemână.
Nu va fi vorba de o confruntare decisivă, într-un singur act. Războiul împotriva Hamas, ca şi războaiele anterioare împotriva grupărilor teroriste, va dura mai mulţi ani, aşa cum am arătat. Nimeni nu speră că războiul din Ucraina se va încheia prea curând, iar apetitul Chinei pentru Taiwan este în continuă creştere.
Va rezista Ucraina? Va rezista Israelul? Întrebarea cea mai importantă a momentului este însă: va rezista SUA? Va putea SUA să continue în acelaşi ritm de opoziţie la regimurile autoritare, fără o mai mare implicare a Occidentului, pe deasupra radical schimbată? Marea Britanie a anunţat recent că va sprijini Ucraina chiar şi în situaţia în care SUA nu vor mai acorda sprijin militar. Desigur, Marea Britanie poate ajuta Ucraina în continuare dar nu în mod decisiv şi nu a anunţat că ar putea face acelaşi lucru pentru Israel, eventual Taiwan. Dincolo de maniera de acţiune a Occidentului în continuare, este important să nu fie făcute concesii Federaţiei Ruse, Iranului sau Chinei. Orice concesie făcută oricăruia dintre aceste state va fi văzută ca un semn de slăbiciune şi faţă de ceilalţi inamici ai Occidentului.
Nu este vorba în niciun caz de o confruntare între civilizaţii, câtă vreme statele care se pot opune axei Teheran – Beijing – Moscova sunt diferite ca mentalitate şi viziune dar unite în efortul de a se opune regimurilor autoritare. Este vorba de o confruntare între două modele de guvernare, unul bazat pe universalitatea drepturilor omului şi pe statul de drept, celălalt menţinut la putere doar atâta vreme cât violenţa şi războiul sunt considerate valori fundamentale, în jurul cărora se poate clădi o comunitate – un argument folosit în realitate doar pentru supravieţuirea la putere a unor lideri corupţi şi autoritari.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Cred că este bine că autorul spune lucrurilor pe nume: ne aflăm în RĂZBOI!
Este evident că există axa China+Rusia+Iran, dar deocamdată cealaltă axă este formată numai din SUA+UK, Europa noastră se învârte în jurul cozii, iar India stă în expectativă.
Ca părere, ar trebui ca SUA+UK să se ocupe de Asia+Orientul Mijlociu, iar Europa noastră de conflictul Rusia vs Ucraina, adică să-și împartă zonele de influență. Numai că, SUA+UK nu prea au încredere în Europa de Vest, predispusă mai degrabă la compromisuri ticăloase cu Rusia decât să sprijine „pe bune” Ucraina(în ultimii 30 de ani, Europa s-a prostituat inadmisibil cu Rusia…).
Un alt jucător ciudat este Turcia, care se învârte bezmetic între SUA, Europa, Rusia, Asia Centrală și Orientul Mijlociu. Ar trebui ca cineva să discute serios cu Turcia.
În fine, există deja două focare de război și se așteaptă al treilea (care cred că va fi în Balcani).
Vin vremuri periculoase pentru pacea Lumii. Doamne ferește!
Cu ce-ar putea ” …E uropa de Vest, …. să sprijine „pe bune” Ucraina” ?! Ca armele din fosta URSS s-au terminat; iar altele – moderne- nu mai sunt disponibile la vanzare.
La fel ca autorul articolului, cred si eu ca tulburarile pe care le traim astazi vor avea, ca rezultat, clarificari.
SUA si tarile democratice formeaza (sau vor forma) un bloc, China si satelitii sai vor forma un altul, iar tarile arabe vor adera, oficial sau nu, la unul dintre cele doua blocuri. Ordinea mondiala „multipolara”, visata de rusia, va fi, de fapt, bipolara.
Terorismul, de orice fel, trebuie eradicat fara mila, iar sanatatea planetei si a locuitorilor ei trebuie sa devina prioritate absoluta. Sanatatea planetei poate fi numitorul comun al celor doi poli de putere mondiala.
Drepturile migrantilor trebuie sa fie circumscrise, fara echivoc, intereselor statelor in care respectivii migranti au ales sa traiasca.
Rolul diferendelor religioase in politica globala trebuie limitat si descurajat drastic.
Asa am avea sansa la „o mie de ani de pace”, zic eu.
Tema Israel_Hamas e deja un cimp minat. Deja au patit-o destui, chiar niste sportivi, actori, filozofi au cazut pe bec. Orice spui se poate interpreta.
Chiar si filozoful nostru national, unu Precht, nu-l stiti voi, o combinatie mult mai buna decit Plesu-Liiceanu, a scapat o prostioara si a fost pus la index, chiar daca si-a cerut scuze.
Drept urmare nici eu nu indraznesc sa spun prea multe, deja sunt antisemit, stie toata lumea.
Permiteti-mi doar sa ma repet, mi-e frica, mi-e frica, nu pt mine, sunt batrin, am trait destul, dar pt tineri, unii chiar se considera Last generation, or stii ei ceva, desi ei nu stiu din ce parte vine pericolul.
Si cam m-am saturat de analize, care de care mai savante, mai adevarate, nu vreau analize, vreau solutii, ce ne facem fetelor, cum putem sa ne intelegem?
In Germania nu mai poti spune in spatiul public absolut nimic despre incalzirea globala, evrei, despre cei diversi fara sa fi catolgat imediat nazist si minstreasa de externe umbla cu degetul moralizator ridicat prin toata lumea, n-o baga nimeni in seama.
Nu cred ca sunteti antisemit ci dezinformat de mass-media locala obedienta si doar cu tabloide care strica imaginea/viziunea promovata de toate guvernele germane.
Nu cred ca sunteti antisemit ci dezinformat….
M-am linistit, chiar vroiam sa merg la doctor sa-mi dea un vaccin. Culmea e ca doctorii mei sunt evrei…
Duomnu Durak, gata voi urma sfaturile tale, inteleg ca tu stii mai bine.
Capul axei Raului este Maica Rusia. Și așa a fost întotdeauna. Că atare, aceasta intinsoare funestă nu aparține tabloului propriu-zis al Europei. Ea trăiește, de secole, o existență obscură. O fi, câteodată, politica o arta a compromisului, dar cu o singura condiție: sa nu te compromiți tu, ci adversarul. Și cum adversarul e mujic, orice compromis, cu mujicii e care mplicitste compromițătoare. Așadar, politica externă a FetideNatiei Ruse este o politică de expansiune și duplicitate, sau un obiect de speculație monstruos de cinică. Maștera Rusă, născătoare de minuni parșive și atrocitati, un Eldorado al Terorismului politic, a reușit să imbecilizează nu doar cele 140 de milioane de mujici, dar și câteva state nemernice. Grav este că această maladie putinista tinde să fie contagioasa. Și mai grav este că militantismul islamic, sau radicalismul militant al utopiei islamice, care are mult in comun cu leninismul, stalinismul, putinismul și comunismul chinez, s-a transformat în construcție națională. Acest fapt este de netăgăduit. Ca urmare, negocierile sunt inutile in cazul teroristului Nr 1 Putin și cei cu care s-a aliat printr-o fidelitate criminala. Am putea compara Rusia cu un rechin apocaliptic. Iar rechinul se duce acolo unde curge sânge. Intr-adevar, este greu de prezis ce se va întâmpla dacă teroriștii islamici, crescuți la sânul KGB-ului, sau Nasul (Rusia) vor ajunge să utilizeze vreo armă de distrugere în masă. Știm doar că Monstrul de la Kremlin se va spala pe mâini. Dovadă sunt „perlele” din puțul de gândire a bolnaviorului R(n)atiunii V.V.Putin: Cea mai buna gândire a supusimilor abrutizate e gandirea sterila; Pasiunea cruzimii e o pasiune creatoare; Propaganda înseamnă să faci din negru alb și alb negru; Pe adversari să-i ataci fara milă, să-ți asculți cu grija lancea și s-o înfigi acolo unde cuirasă e mai slabă. Etc. Etc… Personal, consider că aceste războaie funeste se vor termina numai și numai acolo unde vor fi oprite. Acasă la războinici!
Excelent si echilibrat articol. Dar sentimentul meu este de ciocnire intre civilizatie si barbarie.
Stim ca Hamas doreste disparitia Israelului. Dar stim, de asemenea, ca elita conservatoare si ultra-nationalista a Israelului doreste acapararea totala a Palestinei, chiar daca nu o spun pe fata. Faptele o dovedesc, blocada interminabila a fasiei Gaza, colonizarile progresive care continua nestingherite, refuzul de a aborda frontal Hamas.
Israelul practica o agresiune controlata asupra palestinienilor, cu scopul pe termen lung de a le lua teritoriile.
Intrebarea nu e ce vor Hamas, nu ce vor Netanyahu si ultra-nationalistii. Intrebarea e ce vrea palestinianul de rand, evreul de rand. Ar fi multumit evreul de rand si palestinianul de rand cu o solutie cu 2 state, cu Ierusalimul impartit? Poate ca da.
Daca solutia de mai sus e dezirabila, atunci trebuie in primul rand armata sa intervinasi sa scoata Hamas de la butoane. Dat jos guvernul de populisti si ultra-nationalisti din Israel. Alegeri in Israel care sa puna capat influentei lui Netanyahu. Apoi, demarate negocieri de pace serioase cu un eventual guvern interimar palestinian(daca cel din Cisiordania nu e acceptabil). Apoi creat statul Palestina, demarat un program de reconstructie. Neutralizat extremistii de AMBELE parti care nu vor pace (cum a murit Yitzhak Rabin?).
Bun, asta ar costa mii de vieti evreiesti, zeci de miliarde de dolari, pierderea teritoriilor anexate. Dar ar putea fi pace peste 10 ani, sa zicem. Sunt dispusi sa faca sacrificii, sau e mai bine sa continue sacrificarea „en gros” a palestinienilor, pe motiv de incapacitate de a neutraliza Hamas?
Problema este că nu există spațiu pentru două popoare, mai ales că fiecare dintre cele două popoare vor același spațiu. Eu aș avea o soluție, dar este aproape imposibilă. Și anume, Iordania are în proporție de 80% populație palestiniană, deci s-ar putea crea un stat palestiniano-iordanian, incluzând CIS-Iordania și populația palestiniană din Fâșia Gaza. Toată lumea ar fi mulțumită și cu lacrimi pe obraz…
Aici e marea lor problemă. Nimeni nu-i vrea.
Refugiații palestinieni din Iordania de după războiul din 1967 au încercat să-l omoare pe regele Iordaniei și să preia controlul țării. Răposatul rege Hussein i-a alungat din țara sa și n-a mai vrut să audă de ei. Siria, ce-i instigase să răstoarne regimul lui Hussein, a refuzat într-o mișcare neașteptată să-i primească. Au asigurat doar un coridor de trecere prin vestul Siriei al palestinienilor alungați din Iordania spre Liban.
În Liban venirea palestinienilor (majoritar musulmani) a dat peste cap fragilul echilibru dintre creștini și musulmani al țări. La 5 ani după venirea palestinienilor ei au început un pustiitor război civil ce a durat din 1975 până-n 1990 și care mai continuă mocnit și azi. La finalul războiului luptătorii palestinieni au fost alungați din Liban în Tunisia. A rămas însă o masivă populație civilă închisă în lagăre de concentrare. Frații arabi din Liban îi tratează mizerabil pe frații arabi palestinieni. Mult mai rău decât îi tratează israelienii pe găzari.
https://youtu.be/vnNI869yOfs
Cu Egiptul e la fel de complicat. Gaza a fost teritoriu egiptean între 1948 și 1967. În 1967 egiptenii au pierdut atât Sinaiul cât și Gaza. În 1981 Israelul a restituit Sinaiul în schimbul unui tratat de pace, dar egiptenii au refuzat să mai primească Gaza din cauza faptului că fâșia a fost mereu sub controlul mișcării teroriste egiptene „Frații Musulmani”. Asta însă n-a fost de niciun folos. Președintele Egiptului Anwar El-Sadat au fost împușcat în 1981 în timpul unei parade militare de luptători ai frăției infiltrați printre soldații ce defilau.
https://youtu.be/cKu-u-W5J84
Hamas însăși a fost inițial doar o aripa din Gaza a „Frăției Musulmane”. Acesta e motivul pentru care egiptenii au restricționat trecerea dintre Egipt și Gaza chiar mai dur decât au restricționat-o israelienii între Gaza și Israel.
Apogeul a venit în 2015, când teroriști ce se presupune că era plecați din Gaza în Egipt, au doborât cu o rachetă antiaeriană un avion de pasageri (culmea că era un avion rusesc, Rusia fiind susținătoare a găzarilor) omorând toți cei peste 200 de oameni de la bord.
După figura aia, egiptenii au închis complet frontiera lor cu Gaza și-i vânează pe găzari ca pe șobolani. Le distrug tunelele surpându-le cu găzarii din ele sau le inundă brusc cu scopul de a-i îneca pe cei dinăuntru.
Bravo, ești bun soldatule Svejk!
@tiberius
Israelul nu poate asigura singur blocada fâșiei Gaza. Fâșia se învecinează la sud cu Republica Arabă Egipt. Problema găzarilor e că frontiera egipteană e de fapt ferecată și mai și ca cea israeliană. De ce oare? Nu în ultimul rând, Israelul le asigură găzarilor electricitate, apă curentă, gaze naturale și canalizare găzarilor de peste 55 de ani.
În 1948 arabii palestinieni puteau aveau conform partiției ONU din 1947 a teritoriului mandatului britanic al Palestinei 50% din el. Adică 50% din teritoriul de azi al Israelului + Cisiordania + Gaza + jumătate din ierusalim. Nu le-a plăcut varianta asta și au plecat la război pentru că voiau totul. Au pierdut războiul și Israelul s-a format pe 75% din teritoriul mandatului britanic. Astea sunt frontierele recunoscute internațional ale Israelului. Statul arab n-a mai fost proclmat niciodată și terioriile pe care armata israeliană nu a reuști să le ocupe până la încetarea focului au fost anexate de Iordania (Cisiordania + Iersualimul de est) și Egipt (Gaza).
În 1967 după ce Egiptul a blocat accesul la Marea Roșie al Israelului, a masat peste 130000 de soldați 1000 de tancuri și peste 250 de avioane de luptă la frontiera de sud a Isrealului a izbucnit un nou război peirdut din nou de Egipt, Siria, Iordania și Irak. Israelul a ocupat Gaza, peninsula Sinai, Cisiorania, Ierusalimul de Est și înălțimile Golan din Siria. Teritorii cu o suprafață de 5 ori mai mare ca a Israelului. Israelul a ofeit imediat după victorie restituirea tuturor teritoriilor, inclusiv jumătate din Ierusalim în schimbul tratatelor de pace cu țările arabe vecine. Arabii au refuzat. Au lansat după o reuniune pan arabă de la Khartoum principiul „celor 3 nu”: „Nu negocierilor cu Israelului. Nu păcii cu Isrealul, Nu recunoașterii dreptului la existență al Israelului.”
În 1973 arabi au atacat prin surprindere pe 6 Octombrie și au pierut din nou, chiar rmai rău ca-n 1967. De data aia Egiptul a renunțat și în 1978 a semnat un tratat de pace cu Israelul. A fost exlus din liga arabă pentru „trădare” . În 1981 au primit Sinaiul înapoi dar egiptenii au refuzat Gaza. 😊 Asta a fost prima oară când arabii lui Arafat s-au înmuiat și s-au arătat „dispuși” să accepte pacea, dar asta numai dacă primeau jumătate teritoriul israelului. Bătuiți măr mai erau și cu coada pe sus. E ca și cum Hitler ar fi spus în 1945 că acceptaă pacea doar dacă primește jumătate din Europa. 😂
În 1991 după ce Saddam a pierdut primul război din Golf Iordania (ce-l susținuse) a aruncat propsopul, A intrat în negocieri de pace și a semnat pacea cu Israelul îân 1994. A refuzat însă Cisiordabna de teamă că arabii palestinieni deveniți cetățeni iordanieni vor prelua controlul țării așa cum încercaseră în 1970.
Arabii palestinieni de teamă să nu rămână în offside și mai ales fără fonduri (Iordania ieșită din joc, Irakul distrus și emiratele din Golf furioase că Arafat fusese de partea lui Saddam, egiptenii puseseră premiu pe capul lui Arafat, URSS părbușit) au început și ei negocieri de pace. După negocieri secrete s-a ajuns la un acord în 1993. Cu toate că Israelul s-a ofeit să se retragă în frontierele din 1967, arabii palestinieni au refuzat atât proclamarea unui stat palestinian arab cât și semnarea unui tratat de pace.
În 2000 după nenumărate tocmeli Arafat a semnat un acord care echivala cu un tratat de pace la Camp David. Urma să-și proclame statul arab palestinian. Primea toată Cisiordania, Gaza și chiar și o parte din Ierusalim. După ce a semnat și s-a pupat cu toată lumea, a dat-o la întors cum că semnătura sa nu e de fapt valabilă fără un vot în consiliul OEP. Vot care n-a mai venit niciodată.
În schimbul votului arabii au lansat o camapnie de atacuri teroriste fără precedent. Au înjunghiat oameni la întâmplare pe străzile din Israel. Au strivit oameni la întâmplare cu utliaje de consturcții, au aruncat autobuze în aer orașele israeliene. Au pierdut astfel accesul liber în Israel. S-au consturit garduri de securitate.
În 2005 armata israelinaă s-a retras complet din Gaza (ce n-are pentru ei importanmță strategică) în speranța că asta îi va calma pe arabi și maim ales că le va arăta cât de inmcompetenți, ticăloși și corupți sunt conducătorii lor. Hamas a lansat imediat o campăani de atacuri cu rachete în Israel. Restruicțiile s-au înăsprit. Economia Gazei s-a părbușit. Deci găzarii au ales apoi Hamas cu peste 80% în Gaza la alegerile din 2006.
Concluzia sunt destul de clare:
– Netaniahu a avut dreptate: Orice concesie făcută arabilor e văzută de ei ca un act de slăbiciune. Sigura soluție e să-I zdrobești și atunci există o șansă să aduci pacea.
– Negocierile de pace sunt inutile. Arabii nu vor pacea. Le priește cel mai mult starea de nici pace și nici ăzboi. Preferă să trăiască din finanțări externe care vin doar atâta vreme cât nu e pace.
– Singura soluție realistă de obținere a păcii e să-I închizi pe arabi mai ermetic în țarcurile lor. Egiptenii au adoptat o politică de toleanță 0 față de găzari, iar aceștia și-au concetrat atunci atacurile teroriste împotriva Israelului care menținuse o frontieră parțial deschisă.
” arabii nu vor pacea. Prefera să trăiască din finanțări care vin atîta timp cît nu e pace”. Așa este.
Un ideal pe care extremistii din ambele tabere nu-l vor !
Greu, tare greu … Ca nu vreau sa pronunt cuvantul Imposibil !
Cu toate ca Rusia sa zicem ar incerca sa exploateze suituatuia, sau chiar este cauza razboilui din Israel ca sa distraga atentia. Problema de acolo nu se va rezolva pre curand.
Problemele de acolo dpvmd sunt:
– Ierusalimul pe care il revendica cam toti, si cel mai agresiv Israelul. Din punctul meu de vedere Ierusalimul nu ar trebui sa fie parte a nici unui stat, ar trebui sa fie statul Iersalim exact pe modelul Vaticanului, adica Ierusalimul sa fie al nimanui. Si asa nu se mai cearta nimeni pe acel loc sfant pentru 3 religii globale, si fiecare ar veni sa se roage in pace acolo.
– Din pacate Israelul este entitatea opresoare aici, impingandu-i afara pe locuitorii din regiunile pe care le vor. Comportandu-se foate urat si rau cu acea populatie, si e evident ca Israelul este urat de aceasta populatie. Daca se comportau frumos si omeneste cu ei, cu siguranta Hamas si alte organizatii nu ar fii avut asa mare priza la populatia de acolo. In esenta e cam aceiasi situatia, la o scara mult mai mare si mai urata in Israel, cu situatia noastra din Romania dintre romani si romi. Daca ar fi integrati si respectati de societate si educati, si nu marginalizati situatia ar fii fost cu totul alta.
Poti scoate omul din padure dar padurea din om nu o poti scoate. Nimeni nu a reusit sa aduca o populatie pe „calea cea buna”. Pana la urma cine hotaraste care e calea cea buna?
Pentru o personalitate complexa cum este cea a domnului profesor Carp formula ” Axa Raului” suna foarte limitativ.
https://oikonomia.it/index.php/en/2019/febbraio/112-2019/febbraio-2019/1069-catholic-social-teaching-in-romanian-catholic-and-orthodox-faculties-of-theology-after-1990
Cat despre excluderea din analiza a convingerilor si atitudinii unui segment important al nativilor evrei , o putem considera ca pe o pasagera scapare .
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Jewish_Voice_for_Peace
„Axa raului” are si parteneri din OTAN (Turcia si Ungaria), si parteneri europeni (Serbia, Austria si Elvetia), fara a mai aminti celulele teroriste din statele occidentale.
Cu doua dintre aceste state Romania are parteneriate strategice semnate de catre oamenii pusi la conducere de Moscova in `89. Aceiasi care au decis ca nu avem nevoie de corvete, submarine si alte dotari pentru o armata de marimea celei a Hamasului. Dar Hamasul nu plateste 2200 de generali care sa-i consume fondurile pentru dotarile cu armament.
Evident ca este vorba de o lupta intre sisteme de valori si intre civilizatii, democratii versus autocratii, Est contra Vest (in parte, fiindca in Est sunt si democratii precum S Coreea sau Taiwan). China isi freaca manutele, saraceste SUA si Vestul, in acelasi timp scade influenta si puterea militara si politica a Rusiei, si face pe mediatorul. Scopul Chinei nu e de a infrange militar, ci de a-si extinfde influenta economica si politica in tarile lumii a 3-a Africa, Asia, America de Sud, deci sudul global. Deja China e cea mai mare economie a lumii. Isi va extinde puterea si in viitor. Iranul ajuta toate iscarile teroriste islamiste, desi nu neaparat va face jocul Chinei. Se prefigureaza 3 mari poli de putere. Pe de o parte Vestul cu NATO si alte tari aliate Australia, S. Coreea, etc. Pe de alta parte China+Rusia si alte tari autocrate. Al 3-lea va fi lumea islamica, Iran, Turcia, Azerbaidjan si altele.
Corectie. SUA au deplasat in Mediterana spre Israel 2 portavioane (nu crucisetoare) care au in escorta zeci de nave, inclusiv crucisetoare si distrugatoare. Iar Flota VII-a americana, cea mai mare si mai tare din lume (cu baza in Japonia) este in Pacificul de Vest gata sa apere Taiwanul. Atentie la ce informatii oferiti si din ce surse!
Flotele americane numerotate (numbered fleet, în terminologia americană) folosesc cifre arabe pentru numerotare, nu cifre romane. Deci: 5th Fleet, 6th Fleet, 7th Fleet.
Flota americană din Mediterana e Flota a 6-a, cu baza la Napoli, în Italia. Flota americană din Golful Persic e Flota a 5-a, cu baza în Bahrain, la Manama.
Ultima oara cand au trambitat trompetele despre axa raului s-a lasat cu minciuni dovedite care au stat la baza invaziei Irak (1 milion de morti, vasta majoritate civili), o infrangere umilitoare pentru SUA in Afganistan (se agatau de avioane cand au fugit ca in filmul Z Day) si, in general, o politica externa care a facut ravagii in orientul mijlociu, apropiat si in nordul africii (unde s-au infiintat din nou piete de sclavi). Nu va e ma putina rusine sa incepeti iar cu acest slogan infam? Macar faceti un rebranding ca prea miroase a disperare.
Miroase a ruble mucegaite. Poti sa le schimbi pe rupii si renmimbi
Ultima oară când cineva a definit un Imperiu al Răului, acesta s-a făcut bucăți surprinzător de repede. O ciozvârtă a acelui Imperiu și-a pus în frunte un criminal care știe că singura lui șansă acum e „o axă a răului”. Cei din restul „axei” poate au speranțe de viitor, dar pentru criminalul odios de care vorbim, chiar că miroase a disperare. Și nu vă e puțină rușine să fiți cu atâta vehemență de partea răului?
Nu mi-e clar, de partea cui am zis ca sunt? Daca mentionez niste fapte inseamna ca sunt de partea adversarilor celor care le-au comis? Sugerez ca va pripiti la concluzii.
1) Mult mai degraba decat “claritate”, ce observam in relatiile internationale este o neta “despartire a apelor”, iar ea dateaza dinainte de 7 octombrie, dar bineinteles ca recentul episod confirma si intareste tendinta. Este o separare clara a pozitiilor “Occidentului in sens larg” de cele ale “Sudului global”. Dintre statele ale caror optiuni au greutate (ceea ce nu e cazul, bunaoara, al Guatemalei pro-Ucraina sau al Eritreei pro-Rusia), singurele care s-au plasat diferit fata de cele doua conflicte sunt India (unde hinduismul promovat puternic de BJP se loveste frontal de islamism) si … Israelul (pentru care neimplicarea fortelor ruse din Siria in contracararea loviturilor aeriene asupra tintelor Hezbollah/iraniene a atras abtinerea Israelului de la furnizarea oricarui sprijin concret pentru Ucraina).
2) Cu riscul de a suscita din nou acuzatii de putinism, KGB-ism si alte asemenea scurtaturi de gandire proprii mai degraba trogloditilor, consider ca este o eroare de judecata majora ca Iranul sa fie privit ca «proxy PENTRU Federatia Rusa si China». Devreme ce Rusia si China nu au exact aceleasi agende in relatiile internationale, ar rezulta ca Iranul este valetul care le face mici servicii amandurora, dupa bunul lor plac. Or, Iranul are propria sa agenda in Orientul Mijlociu inca de pe vreme cand China nu avea niciuna, iar pozitia URSS era dictata de logica Razboiului Rece, iar acum are la indemana instrumente extrem de eficace pentru a si-o promova (e.g., Hezbollah si Hamas plus amenintarea nucleara virtuala). In al doilea rand, Iranul ramane o teocratie musulmana dura. Nu mi se pare intelept sau rational sa te astepti la «Realpolitik» de la un asemenea stat.
3) Nu vad cum se poate sustine, chiar cu oarecare emfaza, ca “nu este vorba in niciun caz de o confruntare intre civilizatii”. « Mentalitatea » si « viziunea » nu definesc o civilizatie mai mult decat importanta acordata drepturilor omului sau statului de drept. Sunt probleme eminamente de civilizatie, iar nu excrescente aberante ocazionate de emergenta unor «lideri corupti ai autoritari », faptul ca unele state (inclusiv Iranul) isi iau ca sursa de drept porunci religioase vechi de peste 1000 de ani, ca in state multiseculare (ca Rusia) nu au existat, puse cap la cap, mai mult de 12 luni de democratie, iar in altele (precum China) vietile unor mase de oameni nu conteaza si pot fi sacrificate oricand, pentru orice fel de obiective, chiar si exclusiv economice!
Un tablou cuprinzator. Multumiri!
Exista, totusi, aspecte care merita aprofundate.
Iranul nu este vecin cu Israel. Interesul lui in existenta sau non existenta statului Israel e pur teoretic. Un obiectiv de carpa (precum iepurii de carpa de la cursele de ogari). Eu cred ca Iranul se opune SUA si globalizarii. Si nu de azi de ieri. Israel este doar pretextul. Problema este mult mai profunda si trebuie tratata ca atare. Statele arabe, trebuie sa inteleaga aspectul real al politicii iraniene, pentru ca pot sa cada prada unei ideologii mincinoase.
Putin, la putin timp dupa ce a declansat invazia impotriva Ucrainei, s-a intitulat opozant al globalizarii si Occidentului. Ucraina este doar pretextul. Si aici. Ambele state (Rusia si Iran) lupta cu democratia si civilizatia Occidentala, fiind impotriva globalizarii si drepturilor omului. (Surpriza a fost Rusia, caci ea incepuse reforma, dar a esuat si a abjurat. Putin s-a intors la ideile Stalin.))
In acest duet, apare China, care s-a ridicat tocmai pe fortele globalizarii, ce au scos din praf si evul mediu economia chineza. Situarea ei impotriva globalizarii este fortata. Practic, impotriva intereselor ei fundamentale. Singura scuza e ca fortele interne ce nu agreeaza drepturile omului sunt mai puternice decat cele ce le agreeaza. Si odata cu dezvoltarea economica rapida, s-a imbunatatit si dotarea armatei, prin forte proprii. Iar armata… este inca rosie. Si imperialista.
Prin urmare, conflictul este global si se va continua, si daca U sau I vor pierde/castiga. Nu ele sunt obiectivele. Terorismul este un mijloc de lupta agreat de antidemocrati, pentru ca angajeaza forte mici si face scandal mare. Pe care stiu sa-l exploateze.
Occidentul castiga cu ele , la ele, sau va trebui sa lupte la el acasa.
Asta e miza importanta. Restul… blablabla.
Ramine totusi de vazut ce va face China, Turcia si Ungaria….. Ceva pute in relatiile lor externe.
In acelasi timp, e de remarcat ca propaganda antidemocratica si pro-terorism, este cel mai bine sustinuta si amplificata de mass-media democrata. Un lucru trist, dar adevarat. care ar trebui corectat. Daca suntem in razboi mondial (si suntem) mass-media ar trebui sa lucreze in alte conditii.
Oribilul atac terorist asupra Israelului din data de 7 octombrie oferă un moment de claritate în relaţiile internaţionale, aşa cum rar s-a întâmplat în ultimele decenii.
Sincer sa fiu eu m-as fi lipsit de acest moment de claritate. Nu de alta dar intuitia mea feminina parca-mi spunea care sunt fortele, cine e cu cine.
Autorul ne prezinta o lume bipolara, antagonista, atit de inversunata ca aproape nu mai exista dialog. Nu cred in aceasta simplificare, eu cred ca lumea e mult mai complexa.
Desigur, noi suntem aia bunii, noi ne bazam pe universalitatea drepturilor omului şi pe statul de drept, Se sugereaza ca noi trebuie sa ne confruntam cu raii, chiar daca raii sunt citeva miliarde.
Nu frate, nu, eu as scoate din limbajul analistilor, stimatiilor experti politici, termeni precum „confruntare”. Nu stiu de ce dar eu as baga aceasta naratiune la categoria „hetze”.
Da, vorbiti ca Kissinger. Realpolitik.
Evident că noi suntem „ăia buni”. Noi am fost întotdeauna și vom fi mereu „ăia buni”. După cum bine vedem toți glorioșii constructori ai lumii postcoloniale se strecoară prin toate crăpăturile în „putredul Occident”.
Vă imaginați că amărâții ăia din Gaza ar vrea măcar o clipă să trăiască într-o țară din aia faină ca Iran, China sau Egipt?
De acord, cu cateva mici observatii :P
1. Inovatia poate contracara productia (e o greseala sa ne batem exclusiv in cine produce mai multe obuze sau nustiuce)
Vad ca s-a avansat destul de lent in laserele de 50 si 100kW (produse de serie, nu prototipuri) dar cine stie? Razboaiele accelereaza „treaba” adesea
Ar fi doua avantaje majore, cel; putin:
-costul .
„Fiecare foc tras de Iron Beam costă până la o mie de dolari – o diferenţă substanţială față de costul unei rachete interceptoare Tamir a sistemului Iron Dome, evaluată între 40 și 50 de mii de dolari americani.”
-viteza
Datorita vitezei razei laser ar fi teoretic posibil sa interceptezi orice racheta, cu conditia sa poti pozitiona fasciculul pe ea..suficient de mult timp…aici e spilul, nu avem alti senzori incorporati in beam, cum au alti vectori etc.dar nici nu trebuie sa faci corectii sofisticate care tin de timpul de le tintire pana la lovire, dar e sofisticat sa tii raza pe tinta un timp suficient etc Chsetii tehnicie cafer tin de precizie si putere de calcul. ori aici SUA si aliatii cam le dau fum alora din axa raului.
As spune ca daca se „baga viteza” sunt sanse sa avem arma in faza de productie de serie (mica) in 2024.
„În prezent, IDF și compania producătoare Rafael dețin doar prototipuri ale sistemului laser, incapabile să asigure o protecție completă a teritoriilor israeliene”
Un articol interesant ar fi aici
https://www.lepoint.fr/monde/israel-l-arme-laser-iron-beam-est-tres-probablement-operationnelle-19-10-2023-2539997_24.php#11
Sigur, si rusii cerceteaza „treaba” de niste ani, se lauda ca pot orbi sateliti, distruge drone…dar rusii mint cum respira,.am dubii ca pot fi inaintea SUA Ar fi orbit satelitii lui Musk, ma gandesc…ori aia merg de duduie!
Si mai stiu ca la Lockhead Martin pe langa ala mic de 30 si inca o varietate care se monteaza pe nave, avioane, blindate) mai e in lucru si o magaoaie de 300kW, gurile rele zica ca si una de 500
Alea mici
https://www.lockheedmartin.com/content/dam/lockheed-martin/rms/documents/directed-energy/Lockheed-Martin-Laser-Weapon-Systems.pdf
2.Conflicte in zone de interes ale axei raului
Se pot identifica zone unde axa raului are interese, bani si resurse, altele decat cele clasice. Orice problema care apare acolo va duce la slabirea in zonele care ard acum. Nu stiiu care sunt acele zone, ma gandesc ca Africa, zonele arctice, poate si spatiul cosmic sunt de analizat. In fond un satelit militar ptr Ucraina nu ar costa o avere, la cati bani baga SUA in razboi ce maai conteaza un miliard! Pot sa le de satelitul cu imprumut, vad ca e la moda sa imprumuti arme
Deci, pe scurt, daca ne cramponam in productia de obuze razboiul va dura ani si ani, Axa raului are capacitate de productie (care nu poate fi distrusa,,cum ar fi normal, ca nucleara aia, aia. Rusia a distrus baza de productie in Ucraina fara sa clipeasca)
Teoretic ar mai fi solutii…daaaar….
-Vad ca nu avem nici determinarea de a nu mai cumpara petrol si gaze (din Rusia) si miriade de produse din China…ptr a reduce cash flowul care alimenteaza razboiul si influenta
-vad ca ONU e sub orice critica, Rusia mai e inca in consiliul de securitate!…dupa 2 ani de razboi crud si cu multi, multi civili ucisi cu bestialitate, acum se cotopenesc pe ce face Israel in Gaza, fara sa se fi cotopenit vreodata (pe bune) pe ce a facut Rusia in Ucraina (isi mai aduce cineva aminte de teatrul din Mariupol? 600 de morti in urma unui bombardament rusesc, si nu a iesit in strada nimeni! ca acum cu toata muslimanimea din Franta si Germania…ONU mucles! Rusia e inca in CS!!!) sau ce face Hamas in Gaza si Israel de ani si ani…niste scarbe parazitare!
-vad ca pana si pacalicii aia din NK pot livra tone de armament Rusiei..numai cine nu vrea nu livreaza arme Rusnacilor, la sanctiuni ce sa mai vorbim, PIB-ul Rusiei nu pare sa scada, rubla nu s-a devalorizat asa cum trebuia..sa recunostem unde nu a iesit cum era in calcul!
De aia se umfla pipota in ei, le merg smecheriile pana la urma!
Poate ca daca ne concentram putem sa luptam mai inteligent cu axa asta blestemata a raului!
Si nu doar SUA, nu au un sac de bani fara fund nici ei, ci si UE, care se comporta cam anemic si dezlanat
Mda, de aia bruiaza rusii tot ce se misca prin Marea Neagra, cel putin. Eu nu m-as grabi sa-i ridiculizez pe rusi si tehnologiile lor, pentru ca lucruile nu stau asa din pacate. Faptul ca nu au „orbit” inca satelitii lui Musk, nu inseamna ca nu o pot face. Apoi, treaba cu laserele si „Razboiul Stelelor” mai are de asteptat. Citeam ca Hamas are peste 100000 de rachete, din care au tras in ultimele zile doar cateva mii. Imaginati-va ca trag 50000 intr-o zi…nu cred ca Iron Dom face fata. Aici este o mare problema, iar IDF stie asta. Si nu o fac, pentru ca s-ar evapora toata Fasia Gaza in cateva ore…apropo de cele doua portavioane.
Daca intra IDF in Gaza, va fi un fel de Mogadischu II, conform spuselor Gen. Petreus. Va fi ca la Mosul in Irak, cu lupte de gherila, prin buncare, capcane, va fi un iad, iar luptele vor putea continua zeci de ani. Apoi, Hamas a dezvoltat un fel de drona submersibila conceputa de Mohamed Zouari (asasinat in 2016 de …stiti voi cine) capabila sa distruga nave sau platforme petroliere. Este posibil sa existe si alte arme in arsenalul lor de care inca n-am aflat. Astia din hamas au lucrat si au investit foarte mult in diverse arme cu ajutorul Iranului. Mai nou, au folosit se pare rachete din Coreea de Nord pe 8 octombrie. Cum naibii au ajuns rachete din Coreea de Nord in Fasia Gaza este un mare mister pentru mine. Si sa nu veniti sa-mi spuneti ca Turcia este „usa de moschee” in problema asta. Ne-am obisnuit sa dam vina pe Iran, dar despre Turcia nu vorbeste nimeni?
C(astron), si cand te ai trezit din visul asta umed, ce anotimp era?
Citisem recent ca armele cu laser functioneaza numai cand permite vremea. Pe timp de vreme urata (vaporii /picaturile de apa, ploaie, ceata, umiditate, praf, aerosoli) raza laserului este deviata´/refelcteaza – in special cand tinta se afla la o distanta ceva mai lunga.
Wow, duomnu Mircea, asta da analiza. Daca inteleg eu bine teza ta e dezvoltarea unor arme minune cu care se poate distruge axa raului. De ce oare sa nu se foloseasca armele atomice, acestea exista si sunt f eficiente, s-a dovedit. Faptul ca axa raului are o populatie de citeva miliarde si o suprafata cam jumate de glob nu pune pe nimeni pe ginduri ca doar suntem viteji, nu.
Salutari Joienei!
Totul e să găsească la timp tunurile laser cu care Pingelică topea tancuri rusești în 1968. Cică-s îngropate la loc sigur într-unul din tunelurile dacice ce duc spre Kogaion. 😂
Nu erau crucisatoare ci erau portavioane si SUA nu are doar 2 ci 10, deci poate usor sa duca vreo 6 in coasta Chinei. Un pic de documentare n-ar strica.
Va rezista (sau cit timp mai mai rezista) Occidentul? Asta e de fapt intrebarea cheie. Parerea mea e ca avem noroc ca e unul ca Biden presedinte, care de alfel a dovedit ieri ca e prim ministrul mai bun al Israelului (ca Bibi e deja pe faras), ca altfel de mult ar fi fost clar care e raspunsul la intrebarea de mai sus.
Axa Moscova-Teheran-Beijing pariaza ca timpul si urmatoarele alegeri din SUA vor lucra pentru ea, Europa nu are lideri politici si nici politici, taberele sint definite mai clar ca niciodata, mai lipseste doar „atentatul de la Sarajevo” ca sa inceapa balul.
Si cu toate acestea, nu cred ca are cineva curajul in mod voit sa apese pe tragaci. Dar poti sa stii ce ne va aduce viitorul?
Cine profita ? Ucraina si Israel sunt doua dintre natiunile atacate direct si indirect de axa raului Rusia -Iran .Iranul nu are curajul sa atace cu trupe Israel .Nici Ucraina si nici Israel nu fac parte din NATO. Rusia si Iran nu puteau ataca tari NATO si atunci ataca ,asa cum pot , Israel si Ucraina .Hamas nu are forta necesara de a cistiga in fata armatelor Israel .Israel nu va ataca Gaza cu trupe de linie .Bombardeaza, omoara conducatorii Hamas si distruge cu incetinitorul tunelurile si tot ceea ce Hamas are ca si armament .100 de locatii au fost lovite azinoapte .Netanyahu nu poate trimite militarii in teren sa fie loviti de Hamas .Ar fi pentru el sfirsitul politic .Netanyahu asteapta ca totul sa fie distrus si apoi sa arate cu degetul minciuna Iranului ce si-a omorit simpatizantii trimitind Hamas sa omoare evrei .Azi au fost descoperite niste crime absolut abominabile .Cetatenii palestinieni vor fi obligati sa fuga daca ajutoarele nu vin si ele nu vin decit in masura in care Netanyahu primeste pe cei rapiti .Dar palestinienii nu sunt doriti de nimeni .Egiptul nu ii vrea , Iordania nu ii vrea .Probabil ca Israel , dupa ce distruge Hamas le va oferi o mica locatie cit o tarisoara .De profitat profita Israel ce isi mareste teritoriul , profita UE ce acum va reconsidera accesul in Uniune si va alunga pe cei cu legaturi teroriste.Profita SUA , care isi vinde armamentul si gazele lichefiate si profita si intreaga Europa care acum se poate uni fara ca cineva sa mai conteste . Profita si NATO care isi dezvolta capacitatile si care poate aduce aproape Israel si Ucraina .Hamas e distrus .Rusia nu iese din transee si are pierderi enorme .Iran pierde credibilitate neatacind direct Israel si SUA asa cum tot promit pe la TV ,China nu poate iesi prin Pacific decit daca face ce ii zice SUA .Turcia se pare ca va pierde si ea curind neasteptat de mult .Cistiga si statele din Orientul mijlociu , Egipt si Iordania, ce scapa de teroristii Hamas si Hezbollah pe masura ce Israel ii omoara . Dupa ce terorismul este distrus in Orientul Mijlociu si dupa ce se va oferi statul de tara Palestinei (evident olecuta mai mica ) se vor relua toate legaturile trecute ce au fost intrerupte .Toti se vor bucura sa scape de Iran caruia ii sunt taiate toate legaturile cam asa cum pateste si Rusia in partea ei de lume .Cine ar fi crezut ca ucrainienii (frati rusilor ) vor lupta cu mareata armata sovietica si ii vor tine in loc pe rusi ?
Excelent articol! Traim un moment de mare cumpana la nivel mondial, iar supravietuirea spatiului occidental impreuna cu valorile sale democratice depinde de reactia coerenta si simultana a tuturor statelor occidentale, nu doar a Americii. „Va fi fără îndoială greu a duce o confruntare decisivă cu Hamas pe frontul de luptă dar va fi infinit mai greu a elimina finanţarea din exterior a acestei grupări teroriste.” O mare parte din finantarea externa pentru Hamas, provine de la Uniunea Europeana, respectiv 1.1 miliarde de euro alocati pentru diferite „cauze nobile”. Nu stiam de asa ceva, iar socul meu a fost mare. Este limpede ca Hamas, care controleaza toata Gaza, „administreaza” aceste sume enorme in folosul propriu si in detrimentul populatiei amarate din Fasia Gaza. Deci, eu n-as avea prea mare incredere ca UE ar putea sa lupte cu axa raului, avand in vedere toate ezitarile si politicile mediocre adoptate in relatiile internationale. UE are acum cel mai bun partener si aliat in SUA, iar daca astazi, cand are tot sprijinul american, nu poate sa fie 100% alaturi de aliatii Americii, o va face atunci cand va veni la Casa Alba unul ca Trump? Ma indoiesc. Ezitarile Europei pun in pericol lumea occidentala.
A inceput ca un razboi Rusia-Ucraina pe model WW1, WW2, ceva mai pe steroizi cu drone, sateliti, etc. Acum Israel este aruncat intr-un conflict cu intreaga lume musulmana. In opinia mea singura tara care mai poate salva Israel din situatia asta este China. Din pacate pare ca SUA a evaluat ca are infrastructura globala necesara pentru a lupta cu practic toata lumea. Ar fi bine sa nu testam asta dar pas cu pas in fazele razboiului deja s-a ajuns la implicarea portavioanelor. Mi-e frica sa ma gandesc ce mai ramane.
Ce se prefigureaza acum sunt testele nucleare. SUA a dat tonul dar atentie caci statele cu focoase nucleare pot merge mai departe. Ma intreb, chiar nimeni nu mai vrea pace?!! Atat de rea si neincapatoare a ajuns viata pe planeta?!!! Dam bani cati mai mult pentru inarmare?!!! Statele dictatoriale dar si democratice nu pot intelege ca viata pe Terra este numai una?!!!
Nu exista nici o axa a raului atata timp cat exista relatii economice dintre cele mai stranse, mai ales cu China iar firmele nemtesti fac in continuare afaceri banoase cu Iranul.
Avem confruntari politice care dupa Clausewitz acum sunt continuate prin razboi partea economica fiind mascata, ignorata sau cum vreti sa-i spuneti.
Ultimele convulsii politice din Israelul au fost date intre partea liberala, lumeasca a diferitele grupari ortodox- religioase pt care nu exista statul Israel, ei s-au doar aranjat cu acesta.
Statul Israel nu are dupa cum stim o constitutie, curtea suprema de justitie fiind ce care vegheza asupra democratiei evreiesti, democratie in care fiecare cetatean israelian este egal in fata legii idifierent ca este arab, evreu, crestin etc.etc.
Au renutat de buna voie la constituie datorita pericolelor cu care s-au confruntat o data cu aparitia statului, constitutia fiind considerata o frana in cazul in care precum cel de fata statul si armata trebuie sa reactioneze rapid fara proceduri instututionale/politice greioae.
Nu stim cum va arata Israelul peste 20 – 30 de ani, natalitatea in randul ultraordocsilor fiind mult mai mare decat in randul populatiei mai putin religioase, seculare si daca acest stat nu ca alunca catre un stat teocrat pe modelul Iranului
Acest conflict purtat pe strazile Israelului a redus la minim vigilenta institutiilor respectiv putem pune intrebarea daca nu s-a dorit si se doreste in continuarea drumului catre teocratie in care Tora va fi constitutia Israelului.
Sub acest aspect care poate fi scopul unei axe a raului ? impingerea Israelului intr-o teocratie mai usor de controalata ? ortodocsii nepunand mana pe arme.
Axa este in acceasi masura un pericol pt restul lumii, ma rog pt cei care nu sunt de partea lor, ma repet, este o confruntare politica intre sisteme si inca ceva, solutia dorita de occident, un stat evreu si unul palestinian de ce nu s-a putut implementa ? iar statului Ierusalimului ceva de genul Vaticanului, un stat bisericesc de sine statator, probabil reticienta Vaticanului fiind extrem de mare la o asemnea solutie.
Dupa acest conflict Netanyahu va dispare de pe scena politica si probabil fortele liberale vor prelua iar conducerea politica din Israel.
Israelul nu poate asigura singur blocada fâșiei Gaza. Fâșia se învecinează la sud cu Republica Arabă Egipt. Problema găzarilor e că frontiera egipteană e de fapt ferecată și mai și ca cea israeliană. De ce oare? Nu în ultimul rând, Israelul le asigură găzarilor electricitate, apă curentă, gaze naturale și canalizare găzarilor de peste 55 de ani.
În 1948 arabii palestinieni puteau aveau conform partiției ONU din 1947 a teritoriului mandatului britanic al Palestinei 50% din el. Adică 50% din teritoriul de azi al Israelului + Cisiordania + Gaza + jumătate din ierusalim. Nu le-a plăcut varianta asta și au plecat la război pentru că voiau totul. Au pierdut războiul și Israelul s-a format pe 75% din teritoriul mandatului britanic. Astea sunt frontierele recunoscute internațional ale Israelului. Statul arab n-a mai fost proclmat niciodată și terioriile pe care armata israeliană nu a reuști să le ocupe până la încetarea focului au fost anexate de Iordania (Cisiordania + Iersualimul de est) și Egipt (Gaza).
În 1967 după ce Egiptul a blocat accesul la Marea Roșie al Israelului, a masat peste 130000 de soldați 1000 de tancuri și peste 250 de avioane de luptă la frontiera de sud a Isrealului a izbucnit un nou război peirdut din nou de Egipt, Siria, Iordania și Irak. Israelul a ocupat Gaza, peninsula Sinai, Cisiorania, Ierusalimul de Est și înălțimile Golan din Siria. Teritorii cu o suprafață de 5 ori mai mare ca a Israelului. Israelul a ofeit imediat după victorie restituirea tuturor teritoriilor, inclusiv jumătate din Ierusalim în schimbul tratatelor de pace cu țările arabe vecine. Arabii au refuzat. Au lansat după o reuniune pan arabă de la Khartoum principiul „celor 3 nu”: „Nu negocierilor cu Israelului. Nu păcii cu Isrealul, Nu recunoașterii dreptului la existență al Israelului.”
În 1973 arabi au atacat prin surprindere pe 6 Octombrie și au pierut din nou, chiar rmai rău ca-n 1967. De data aia Egiptul a renunțat și în 1978 a semnat un tratat de pace cu Israelul. A fost exlus din liga arabă pentru „trădare” . În 1981 au primit Sinaiul înapoi dar egiptenii au refuzat Gaza. 😊 Asta a fost prima oară când arabii lui Arafat s-au înmuiat și s-au arătat „dispuși” să accepte pacea, dar asta numai dacă primeau jumătate teritoriul israelului. Bătuiți măr mai erau și cu coada pe sus. E ca și cum Hitler ar fi spus în 1945 că acceptaă pacea doar dacă primește jumătate din Europa. 😂
În 1991 după ce Saddam a pierdut primul război din Golf Iordania (ce-l susținuse) a aruncat propsopul, A intrat în negocieri de pace și a semnat pacea cu Israelul îân 1994. A refuzat însă Cisiordabna de teamă că arabii palestinieni deveniți cetățeni iordanieni vor prelua controlul țării așa cum încercaseră în 1970.
Arabii palestinieni de teamă să nu rămână în offside și mai ales fără fonduri (Iordania ieșită din joc, Irakul distrus și emiratele din Golf furioase că Arafat fusese de partea lui Saddam, egiptenii puseseră premiu pe capul lui Arafat, URSS părbușit) au început și ei negocieri de pace. După negocieri secrete s-a ajuns la un acord în 1993. Cu toate că Israelul s-a ofeit să se retragă în frontierele din 1967, arabii palestinieni au refuzat atât proclamarea unui stat palestinian arab cât și semnarea unui tratat de pace.
În 2000 după nenumărate tocmeli Arafat a semnat un acord care echivala cu un tratat de pace la Camp David. Urma să-și proclame statul arab palestinian. Primea toată Cisiordania, Gaza și chiar și o parte din Ierusalim. După ce a semnat și s-a pupat cu toată lumea, a dat-o la întors cum că semnătura sa nu e de fapt valabilă fără un vot în consiliul OEP. Vot care n-a mai venit niciodată.
În schimbul votului arabii au lansat o camapnie de atacuri teroriste fără precedent. Au înjunghiat oameni la întâmplare pe străzile din Israel. Au strivit oameni la întâmplare cu utliaje de consturcții, au aruncat autobuze în aer orașele israeliene. Au pierdut astfel accesul liber în Israel. S-au consturit garduri de securitate.
În 2005 armata israelinaă s-a retras complet din Gaza (ce n-are pentru ei importanmță strategică) în speranța că asta îi va calma pe arabi și maim ales că le va arăta cât de inmcompetenți, ticăloși și corupți sunt conducătorii lor. Hamas a lansat imediat o campăani de atacuri cu rachete în Israel. Restruicțiile s-au înăsprit. Economia Gazei s-a părbușit. Deci găzarii au ales apoi Hamas cu peste 80% în Gaza la alegerile din 2006.
Concluzia sunt destul de clare:
– Netaniahi a avut dreptate: Orice concesie făcută arabilor e văzută de ei ca un act de slăbiciune. Sigura soluție e să-I zdrobești și atunci există o șansă să aduci pacea.
– Negocierile de pace sunt inutile. Arabii nu vor pacea. Le priește cel mai mult starea de nici pace și nici război. Preferă să trăiască din finanțări externe care vin doar atâta vreme cât nu e pace.
– Singura soluție realistă de obținere a păcii e să-I închizi pe arabi mai ermetic în țarcurile lor. Egiptenii au adoptat o politică de toleanță 0 față de găzari, iar aceștia și-au concetrat atunci atacurile teroriste împotriva Israelului care menținuse o frontieră parțial deschisă.
Oi Dom Iosif, ma ungeti la suflet. Rar am citit ceva atat de concis.
Ce pace ar mai fi aia ? Si pentru cat timp ? Si cati oameni nevinovati vor mai muri ?
Palestinienii nu vor pace, vor disparitia statului Israel, Pot supravietui 2 state unul langa altul daca vecinul tau doreste disparitia ta ? nu.
La Cairo a avut loc zilele astea o conferinta de pace fara ca Israelul sa fie invitat, nici un comunicat in care sa fie condamnate actiunile teroriste palestiniene, de spre ce vorbim ? in schimb duplicitatea occidentala de o „sinceritate” fara comentariu. SUA si Europa fac presiuni enorme asupra lui Bibi ca invazia in gaza sa fie amanata sau chiar renuntarea la ea, de ce ? nu-i mai tin muschii ? sau recunosc ca nu mai pot lupta impotriva restului lumii.
Planurile Occidentului se suprapun. Fiecare pas este facut cu stiinta acumulata timp de secole .Luînd in considerare doar faptele ,deja existente si ceea ce aceste fapte ofera deja intregului Occident unit nu poate ramine si nici nu poate fi facut invizibil .Fiecare „ intimplare” are rolul ei ”.Razboiul din Ucraina este factorul declansator a tot ceea ce urmeaza sa se intimple la nivel politic si la nivel militar .In SUA J.R.Biden avea nevoie de o formula magica formula ce ii va permite sa cistige alegerile viitoare daca totul se petrece in aceiasi parametrii de pina acum .Crizele politicilor din SUA, ultimilor zile ,par a fi create artificial .Acum J.R.Biden ataseaza razboiului din Ucraina pe cel aparut in Israel cu Hamas si Hezbollah .Nimeni nu mai poate trata cu masuri diferite cele doua razboaie .Intreaga America este nevoita sa se ataseze acestor nevoi imediate .America nu poate rata sansa care ii ofera spargerea in zeci de bucatele a Federatiei Rusie si care ii permite , o data cu aparitia noului NATO 2 in Pacific inchiderea Chinei aflata in expansiune .In paralel, UE joaca si ea cartea unificarii totale obtinuta prin aducerea aproape a tuturor natiunilor europene non UE .Totodata UE isi creste partea europeana de forta NATO si creeaza structuri complementare NATO aflate sub steagul UE . Toate Enclavele de forma Nogorno si Gaza vedem cum se elibereaza de influenta sovietelor .Urmeaza si altele asemenea . In Israel se intimpla ceva si mai interesant
Razboiul din Ucraina si riposta ucrainienilor, ce tine Rusia in transee de aproape un an , ofera Israel sansa de a-si mari teritoriul si de a elimina structurile teroriste numite Hamas si Hezbollah actiune ce la rindul ei ofera conducatorilor din Iordania si Egipt recapatarea puterii ce pentru o vreme era in mina celor doua organizatii teroriste de sorginte sovietica si persana .In acelasi timp atacarea de catre Hamas a natiunii Israel ofera si Europei posibilitatea de a-si reface legislatia si de a elimina(deporta) usor cetatenii care sunt identificati drept teroristi sau simpatizanti ai acestora .In Israel Armatele lui Netanyahu (cit o mai fi premier ) nu vor ataca cu trupe de linie Gaza .Netanyahu nu isi permite , dupa recentele crime si dupa ceea ce s-a intimplat (doar nu o crede cineva ca au lasat portita deschisa de nebuni ) sa aduca in fata natiunii sute sau poate mii (functie de cine spune )de soldati morti .Deocamdata ceea ce este extrem de important pentru Israel este ca Israel sa forteze predarea trupelor Hamas, ramase fara conducatori (zilinic mai moare cite unul)si sa arate intregii lumi cine sunt acesti teroristi ,moment in care Israel va solicita lumii libere aparitia unui Tribunal de forma celui de odiniora aflat la Nürnberg .Va imaginati cum ar arata trupele Hamas(cele care vor ramine ) cu miinile sus si cu armele le picioare .Israel are nevoie ca de aer de aceasta imagine si de declaratiile ,ulterioare ,facute de catre unii membri Hamas. Pina atunci Israel doar loveste partile cunoscute de tuneluri si toate tintele Hamas identificate iar prin folosirea unor mijloace nu neaparat foarte „ortodoxe” (va cam imaginati cu ce . nu trebuie sa va zic eu . va fi o actiune combinata)vor scoate din subteran teroristii ramasi .Problema o reprezinta cei 100 de mii de cetateni care nu au fugit si care inca nu stie ,in totalitate ,ce hram poarta .Abia cind fiecare dintre acestia va fi identificat si atentionat vom putea vorbi de predarea trupelor Hamas facuta la TV cu tot dichisul stiut . Israel va arata lumii intregi hidosenia terorismului Hamas asa cum a aratat si cu ceva vreme in urma hidosenia Hitlerismului .SUA si noi toti, europeni fiind ,vom pune umarul spre a ajuta populatia palestiniana aflata sub teroarea Hamas. Fiecare natiune europeana va deveni „binefacatorul” (deja Romania o face) pentru acesti oameni aflati in suferinta .In final palestinienilor le va fi oferita o tara cu mult mai mica decit ceea ce reprezinta azi Gaza acolo unde sub un control strict si urmare a unui angajament total vor fi ajutati sa isi refaca habitatul .Pe scurt .Enclavele vor disparea , celulele si organizatiile teroriste vor disparea si ele , Israel isi va securiza pentru 100 de ani habitatul , Influenta Iran si cea a Rusiei va deveni volatila ,Federatia Rusa va fi facuta bucati si o parte se va atasa UE . UE isi va integra toate natiunile europene non UE ,NATO se va mari si isi va muta o parte dintre competente in Pacific pe masura ce Europa unita le va prelua iar cei care sunt , cetateni ai Europei unite si care s-au radicalizat vor fi deportati rapid .Dupa ce toate acestea se opresc vom veni ,ca si buni europeni in frunte cu Germania si vom reface de la zero Ucraina ,Gaza si partile ce vor fi distruse din Liban si Siria pe masura ce rusii vor fi nevoiti sa se retraga .Avem de treaba zeci de ani de acum inainte .Cuvintele lui J.R.Biden inca ne rasuna in ureche :„ nici nu stie ce il asteapta”
Actualul conflictul se situeaza doar in zona Israel- Hamas si la care se poate aduga doar Hezbollah .Hamas trebuie distrus iar Hezbollah trebuie scos din zona de granita cu Israel .Iran sau alt stat din Orientul Mijlociu nu poate interveni direct .In fapt chiar conducatorii actuali ai statelor aflate in proximitatea Israel le convine distrugerea Hamas si Hezbollah spre a-si putea reface prerogativele si spre a putea conduce aceste natiuni devenite captive .Palestinienii vor avea o tara si asta va devini imediat o dovada certa de maxima bunavointa a Occidentului spre a reaseza intreaga zona si spre a se elimina infleunta Rusiei din Orientul Mijlociu .Plecarea SUA din Afganistan ne arata intregul .
Domnule Carp, actualul conflict este unul care durează de cel puțin trei sferturi de veac și a avut etape mai intense decât aceasta și unele mai puțin intense. Cu siguranța, dumneavoastră, politolog, cunoașteți foarte bine istoria acestui conflict.
De asemenea, previziuni asupra lui au fost făcute nu doar de egiptenii care l-au avertizat pe prim-ministrul israelian, ci și cetățenii israelieni înșiși care stau de aproape trei luni in strada.
Cetățenii Israelului nu aveau nevoie de acest conflict, politicienii care se afla vremelnic la guvernare, da.
´Axa Raului´, ´Claritatea Morala´, ´Civilizatia impotriva Barbariei´, etc., etc. , etc. O noua propaganda de razboi, cu nimic mai breaza decat aceea din Al doilea razboi mondial, decat aceea din Primul razboi mondial, decat acelea din razboaiele religioase, dintotdeauna, vizand dezumanizarea si demonizarea inamicilor. Reciproca, desigur. O demonizare a musulmanilor, a culturii si religiei lor ( asimilate, in pur stil american, hollywoodian, agresiv, cu ´nazismul´ si ´comunismul´, ´totalitarismul´, ´Imperiul raului´ … ) , in masa, ce a inceput din vremea neo-conservatorilor, – ´Vestul si restul´, mai bine zis ´anglo-sfera si restul´. ´Barbari´, desi Orientul e ´leaganul civilizatiilor´. Fundamentalismul, terorismul, au aparut in lumea islamica, ca si in aceea crestina si oriunde, din ciocnirea violenta a lumii traditionale cu modernitatea accelerata, Fratiile musulmane, aparute pe la inc. sec 20 si de influente clar occidentale, formate dupa modelul francmasoneriilor – sunt analogul Sutelor, Falangelor, Legionarilor, Ustasa, Klanului sau ´Identitatii crestine albe´. Evreii au convietuit mai mult de o mie de ani cu musulmanii, mult mai pasnic si mai fructuos cultural decat cu crestinii care, pt. a-si spala consttinta si i-a insusit prin prefixul recent ´iudeo-´, – pana la invaziile colonialiste occidentele in Orientul mijlociu. Nu ne place sa ni se aminteasca ce nu ne convine, colonialismul a fost modalitatea istorica prin care ´rasa superioara´ si dominanta a ajutat ´rasele inferioare´ si inapoiate sa evolueze.
Un limbaj sinistru, de tip twitter, nu de lemn, ci de plumb si otel. Rasismul, oricat de eufemizat si culturalizat, e de la inceput pana la sfarsit ideologie de transee. Sunt lozinci, urlete de lupta, adresate irationalului, bestiei din om. Pt. iluminatii si clericii moral(i) de azi, care inflameaza poporul, o lucrare fundamentala despre nebunia dinaintea Marelui Razboi, ´ultimul razboi´, vazut ca o ´regenerare´ colectiva : M. Eksteins, ´Rites of Spring´, foarte actuala.
´Raul pur´, asa se zice acum, de unde se deduce ca minunata Democratie – pictata pe vechile catedrale ca Frau Welte, ´Cumatra lume´, galanta, vopsita, vazuta din fata, colcaind de serpi si viermi, vazuta din spate – ar fi ´Binele pur´. ´Claritate morala´, lupta apocaliptica, maniheica, dintre ´Binele pur´ si ´Raul pur´, dintre Democratie si Despotism ( ´oriental´ ), dintre Civilizatia occidentala, ´Iudeo-crestina´ si oceanul nesfarsit de necredinciosi, pagani, idolatri, involuati, canibali, chinocefali etc. ´Claritatea morala´ se doreste, ca intentie, o discriminare intre calai si victime. Realitatea nu este insa atat de clara, in alb-negru, ca in filmele propagandiste din epoca Razboiului rece. ´In razboi totul e permis´, in razboiul total. Daca nu tintesti deliberat civilii – si cum s-ar putea masura bunele intentii ?, le luam pe credit – esti absolvit ´moral´, legal nici nu mai conteaza – , pierderile civile se pot numara in sute, mii sau milioane, chiar si cu arme nucleare, ghilotina nucleara, argumentul punitiv si ´moral´ suprem. ´Claritate morala´, deviza unui noi intransigente moraliste, un nou iacobinism, un moralism fara Dzeu : ´vom merge pana la capat´, bineinteles, in numele ´Civilizatiei´, noul idol fara chip. Intelectualii au inceput sa se alinieze, de voie sau de nevoie, printre care si mari ierarhi, in numele unui Hristos judecator si razbunator si al unui nou Crestinism belicos, ´conservator´, ´geopolitic´. E bine sa te pui de partea celor puternici si invingatori, adica a stapanilor si a ´dzeului acestei lumi´, Mamona sau cum s-o mai chema el. Dar mai e si altceva : toate aceste dihotomii absolute pleaca de ´sus´, din exclusivismul religios, sectar, de aceea aceste conflicte sunt atat de violente, intre monisme si monoteisme : diviziunea ´ontologica´ dintre credincios si necredincios, eretic, barbar, deja condamnat, exterminat teologic. Fiecare religie e pt. cealalta contrazicerea vie, e o ura teologica fata de alteritate, radacina particularismelor, nationalismelor si rasismelor, mai direct, o ura inter-confesionala si/sau inter-religioasa, o ura crestineasca fata de Islam ( si viceversa), trebuie adaugata ´dimensiunea´ religioasa ca razboiul dintre lumi – si nebunia – sa fie totale, absolute, fara intoarcere. Alianta religiei institutionale cu nationalismul, imperialismul – in numele evanghelizarii, nivelarii religioase – e nu doar fireasca, ci fatala. Insusi E. Voegelin remarcase originile ´eclasiastice´ ale nationalismului, de la comunitatea eclasiastica, foarte utopica, omogena ( Sobornost) la unitatea organica a ´neamului´ si ´mantuirea prin neam´, la gramada, prin grija pastorilor si ierarhilor, institutionalizat, birocratic. Idolii se hranesc cu sangele martirilor. Democratia liberala, prin originile ei puritane si milenariste, e un evanghelism secularizat, fara D-zeu, dar cu ´principii´ universale, ´Religia umanitatii´. De la exterminationismul teologic la cel practic nu sunt foarte multi pasi, indiferent daca e infaptuit ´deliberat´ sau nu, cu toporul sau cu bomba, rezultatele sunt acelasi, ba chiar mult mai rele, cu cat mijloacele sunt mai ´curate´ si mai rafinate. Din aceste incuviintari ne putem da seama ca nu ne-am schimbat deloc de la ultimul razboi si suntem in continuare in stare, cu toata retorica noastra pacifista si umanitarista, in abstract, sa justificam cele mai mari crime si distrugeri, mereu, in numele ´Culturii´ si al ´Civilizatiei´, ´de poeti si fliozofi´.
Democratiei nu-i place varsarea de sange, e delicata, trebuie mai intai sa se asigure ca ucide cu constiinta curata, cu acte, are nevoie de adeziune, de binecuvantari, are nevoie de sufletele, de ´inimile´ oamenilor, ba chiar vrea sa-L castige pe Dzeu sau macar pe ´ministrii´ Lui pamantesti. Democratia poate tolera orice, este regimul ´celei mai totale libertati´, doar sa nu-i contesti dreptul si valoarea absolute, divinitatea, de ´cea mai buna dintre lumile posibile´, de fapt unica, ´cea mai frumoasa din tara´. Atunci devine nemiloasa, implacabilia, letala, assemenea ´Calugaritei´ ( mantis religiosa).
Dar raului, ´Diavolului´, ii place sa se imbrace in ´straie luminoase´, ´Binele pur´ si imaculat, ba chiar in Dzeu. Acum, mai mult ca niciodata, e strident, dezgustator, contrastul dintre masca ´Claritatii morale´ – intransigenta unui moralism pur nihilist – si ipocrizia, meschinaria, prostitutia sau pur si simplu prostia ´moralistilor´ traseisti din presa ´libera´ si democratica. Inainte de a vedea problemele altora, bine ar fi sa le vedem pe cele din propria ograda, unde Democratia s-a transformat usor in demagogie populista si oricum avem de ales intre carti deja facute, tricksteri si jokeri, noii despoti nu au facut decat sa duca la ultimele consecinte logica sistemului oligarhico-demagogic. Distanta dintre ´raul mai mare´ si ´raul mai mic´, caci binele nu e de gasit in aceasta dezolare apocaliptica, – binele nu face raul, nu distruge, ci trebuie cautate alte cauze, raul da tarcoale, de nevoie, lucrurilor omenesti – distanta s-a micsorat tot mai mult, pana la indistinctie. Imprumutam mereu multe de la fostii inamici, intre care si nazistii, ii metabolizam, in lupta evolutiva pt. supravietuirea celui mai adaptat, ce rafineaza cruzimea. Inamicul real sau imaginar e reflectia noastra in oglinda, suntem in lupta cu proprii demoni. Ca in profeticul Apocalypse now : inca o data, scena in care elicopterele, pe Walhalla wagneriana, aruncau cu napalm peste bastinasi, dupa care soldatii coborau si strigau disperati dupa Crucea rosie : aceasta e ´constiinta´ divizata a Democratiei, asemenea tanguirilor convulsive ale lui Grendel ( cainitul ), nevoit sa-i ucida pe toti cei care-i tulburau (cyber)geometria viselor …
Probabil ca partea a doua a ecranizarii ´Dunelor´ va fi din nou amanata, e prea subversiv, un lucru ramane cert : niciunul dintre oamenii civilizati, bine hraniti ( ma rog, … ) si bine spalati nu-si va varsa sangele pt. Democratie, cu toti steroizii unei media vizibil disperate … Sau poate ii vom vedea pe vajnicii telemoralisti in prima linie, cu armele in dinti ?! …
L.A. – „Evreii au convietuit mai mult de o mie de ani cu musulmanii”
Da’ tot mai bine era în Europa, corect? 😀
”Conviețuirea” cu musulmanii era reciproc avantajoasă: musulmanii nu aveau voie să dea bani cu camătă, preceptele lor religioase le interzic asta. Dar au și ei nevoie de bani.
Presupusa ”conviețuire” e una dintre temele favorite ale marxismului european. Care e pro-palestinian și proiectează propriul antisemitism ca acuzație împotriva adversarilor politici.
Din Evul mediu timpuriu evreii au fost supusi in Europa asimilarii si convertirii fortate, unei serii nesfarsite de persecutii, arderi pe rug, pogromuri, in Franta, in Spania (ex. Toledo ), in timpul Cruciadelor au foast primii masacrati, culminand cu pogromurile din timpul ciumei negre, cand erau acuzati ca otraveau fantanile. Dupa ce au fost sub protectorat regal, au fost expulzati din Anglia, pe la 1290, apoi marile expulzari din Spania, la 1492, convertirile fortate sub Inchizitie, cand a si luat nastere o forma de antisemitism ´de sange´ sau rasist ( ideea ca un evreu nu isi poate schimba natura de evreu ). Apoi, dupa exodul spre Est, pogromurile din Rusia si Europa de est, pana in sec. 20 ( inclusiv in Polonia). ´Iudeo-Crestinismul´ e un mit modern, protestant, formula nu are sens decat daca ´iudeo-´ inseamna radacina (pre)-istorica a Crestinismului, asa cum e ´V. Test.´ ( corpus nerecunoscut ca atare in Iudaism, unde Revelatia e Pentateuhul, Cartile lui Moise, ´Legea´, Tora scrisa ) termenul insusi de ´Iudaism´ fiind contestat. Altfel, intre Iudaismul propriu-zis, medieval, si Crestinism, relatiile nu au fost deloc de pace si dragoste, nu a existat si nu exista niciun ´Iudeo-Crestinism´, altfel decat un hibrid fundamentalist precum ´Sionismul crestin´. Cultura evreiasca medievala in Europa a avut foarte putine legaturi cu intelectualitatea crestina, era izolata. Abia la Renastere s-au deschis comunicarile, mediate de filozofia si rafinata cultura islamica – fara de care inaltul Ev mediu scolastic, Renasterea si chiar Revolutia stiintifica ar fi fost de neconceput – , evreii fiind traducatori. Spiritualitatea evreiasca si spiritualitatea islamica erau in schimb strans legate, suficient sa-l mentionam pe Maimonide. In mod ironic, Leo Strauss era un admirator al filozofiei medievale islamice, un fel de ´everroist´ modern ( inspirandu-se de fapt f. mult din platonismul politic al lui Al Farabi ), antipatic in schimb fata de aceea crestina, tomista. Morfologic, Iudaismul e mult mai asemanator cu Islamul, prin monoteismul sau sever, profetism, iconoclasm, caracterul juridico-politic, etc. Nu mai e nevoie de mentionat intrudirea etnica si lingvistica, araba si ebraica sunt limbi surori, asa cum sunt limbile latine sau slave. De aceea termenul ´antisemitism´ e absurd pt. lumea islamica traditionala. Situatia e extraordinar de complicata acolo, de neinteles pt. un european cu cunostinte istorice medii, ma refer la perceptii : perceptia occidentala a lumii islamice in general, imbibata de prejudecati si stereotipii ´orientaliste´, ramane in matca antisemitismului traditional, ´islamofobia´ e efectiv o speta de antisemitism, aceeasi frica si ura fata de ´straini´, xenofobie si mixofobie, ideea ca ne altereaza puritatea ´civilizatiei europene´ si crestine, de o esenta pur mitologica sau ideologica.
Dar cultura si ´civilizatia´ europeana moderna nu ar fi fost ce este fara aportul esential al culturilor orientale, ´renasterea orientalista´ in cultura, filozofia, arta occidentala, de la Idealismul german, Romantism, Transcendentalism si pana la voga postbelica a ´japonismului´, Zen, Haiku, artele martiale, religiile Indiei, etc. Occidentul a avut dintotdeauna o nostalgie a Orientului, a originilor, ex Oriente lux. Au fost descoperite treptat si comorile culturii, artei si spiritualitatii islamice – un adevarat univers, extraordinar de divers – dar nu a venit inca timpul unei ´renasteri´ culturale. Nu e niciun conflict al ´civilizatiilor´, ci unul al unor religii anchilozate, furioase, decazute in forme de fundamentalism si rigorism, dar cu atat mai misionariste si expansioniste – pe masura golirii de intensitate sau continut spiritual, – fie si in forme mai insidioase, aparent pasnice, un conflict politic si economic cu interese foarte pamantesti, intre ´demoni´ care incearca sa traga sufletele.
Ce marxism ?! Sustin peste tot ca cei ce isi zic ´conservatori´ sunt la fel de ´moderni´ ca progresistii, sunt niste progresisti reticenti iar ´traditia´ lor e un traditionalism amorf, istoricist si ideologic fara niciun fel de legaturi cu vreo traditie premoderna si autentica, sunt doar romantici …