luni, iulie 1, 2024

Despre armata europeană

Pe vremea Războiului Rece, principala strategie a fost cea a descurajării. Statele Unite și-au lărgit armata, au tehnologizat-o, au construit baze în întreaga lume, nu pentru a ataca Rusia, ci pentru a demonstra rușilor că orice încercare a lor de atac este sortită eșecului. Este o lecție din care putem învăța pentru că dacă atenția SUA se va întoarce spre Pacific, Europa trebuie să știe ea însăși să folosească gramatica descurajării.

A început să se vorbească despre o armată europeană, pentru că după numeroasele încercări eșuate de a construi o armată europeană încă din anii 50, a venit în sfârșit momentul pentru aceasta. Dar o armată are nevoie de arme. Iar pentru ca armata europeană să fie eficientă, avem mai întâi nevoie să construim industria de apărare care să o alimenteze. Rusia pare astăzi să aibă o poziție de superioritate în confruntarea cu ucrainenii mai ales pentru că la fiecare obuz tras de ucraineni, artileria rusă poate răspunde cu zece. Îngrijorați, europenii s-au angajat să furnizeze un milion de obuze Ucrainei. Problema este că în timpul necesar europenilor pentru a-și îndeplini promisiunea industria rusă va produce cinci milioane de obuze.

Lecția e simplă și se impune de la sine. E important să avem industria de apărare gata să facă față anilor care vin.

Pentru a câștiga orice război militar (sau, mai important, pentru a-l evita), Europa trebuie să câștige mai întâi războiul industrial. Cum poate face asta? În primul rând, trebuie să înțelegem distincția esențială dintre industriile de apărare din Rusia, China sau Iran, coordonate și întreținute în mod direct de către stat, și cele din SUA sau Europa, bazate pe logica profitului. Profiturile sunt uneori incredibile în industria de apărare, dar investițiile și termenele de derulare a acestora sunt pe măsură. Un producător de mobilă are nevoie de câteva luni de la decizia de a investi și până la momentul în care poate scoate prima masă sau primul dulap pe ușa fabricii. Un producător de blindate are nevoie de până la zece ani.

Ne întrebăm adesea de ce nu reușește Europa să sporească rapid producția. Răspunsul este simplu: un investitor nu produce doar pentru un război. Investitorii din domeniul apărării au nevoie de garanția că armatele vor cumpăra de la ei și după ce se semnează tratatele de pace. Este poate și motivul pentru care topul producătorilor de armament este dominat de americani: armata americană a fost în mod constant angajată în diferite teatre. Niciun producător european nu se află în top 10 al marilor firme de apărare – statele europene s-au ferit în permanență de război, intervenind doar marginal în operațiuni conduse de SUA. Este ideal că nu am fost implicați în conflicte majore în ultimele zeci de ani. Dar aceste conflicte urmează, iar industria europeană de apărare trebuie stimulată să recupereze decalajele într-un mod sustenabil. Cum facem asta?

Sunt câțiva pași clari:

Armament comun. Una dintre cele mai mari probleme a armatelor europene este lipsa de interoperabilitate. Anecdotic, armatele europene folosesc 17 tancuri principale de luptă, în timp ce Statele Unite folosesc unul singur. Atât timp cât militarii nu au același armament, nu vom putea vorbi despre o armată unică, ci cel mult despre mai multe armate aliate. Dar pentru a putea achiziționa același tip de armament, este nevoie de garanția că există producători pregătiți să îl furnizeze. Astăzi nu există în Europa un producător de tancuri care ar putea dota toate armatele europene sau, eventual, o armată europeană unică.

Achiziții comune. Atunci când un producător va primi cereri pentru același echipament din partea mai multor armate, reflexul automat va fi cel de a crește prețul și a vinde celui care oferă un preț mai bun. În schimb, dacă statele europene vor începe proceduri comune de achiziții, nu doar că se vor afla pe o poziție mai puternică atunci când își manifestă cererea, obținând o calitate mai bună pentru un preț mai mic, dar și industria va fi dispusă să investească în mod constant și să își extindă capacitățile de producție.

Comenzi pe termen lung. Pentru a încuraja firmele de armament să deschidă noi linii de  producție, armatele europene trebuie să asigure o cerere constantă. Pentru a retehnologiza fabrici și a contracta mii de angajați, producătorii trebuie să știe că vor avea comenzi asigurate timp de ani de zile. Nimeni nu va investi atât timp cât nu are garanția că produsul lui va fi cumpărat și după ce războiul se termină. Dacă, dimpotrivă, știe că produsul lui va fi cumpărat și peste zece ani, producătorul va fi motivat să investească nu doar în producție, ci și în cercetare, îmbunătățind în mod constant oferta.

Cercetare și producție comună. Chiar și atunci când există garanția unei cereri constante, dezvoltarea unei noi generații de avioane sau de fregate nu poate fi realizată doar dinspre producători. În logica firească a pieței, aceștia nu își vor asuma singuri investiții majore în cercetare. În schimb, asocieri între investitori pot susține mai bine riscurile, iar asumarea unei părți consistente a costurilor de către viitorul beneficiar, statul, va face investiția în cercetare sau producție mai sigură.

Toate propunerile anterioare sunt deja incluse în acte adoptate la nivel european în ultimii doi ani sau, cel puțin, inițiate de către Comisie și aflate încă în dezbaterea statelor membre. Problema stă mai degrabă în fondurile limitate care au fost asigurate, la nivelul sutelor de milioane de euro, insuficient fie și pentru a achiziționa un batalion de tancuri. Noul Parlament European trebuie să oblige Comisia să asigure fonduri semnificativ mai mari pentru a avea un real impact pe piața apărării.

Dincolo însă de propunerile anterioare, există un tabu care trebuie înfrânt: protejarea pieței libere, concurențiale cu orice preț și evitarea intervenției statelor. Sigur, o astfel de logică liberală funcționează atunci când cererea și oferta se află în echilibru. Trăim însă într-un moment în care oferta se află mult sub nivelul cererii, fără a da semnale că ar putea să o atingă în mod natural.

Soluția (al cărei nume adesea nici nu poate fi rostit în cercurile decizionale) este asumarea intervenționismului economic și a instrumentelor clasice ale acestuia. Da, Uniunea trebuie să accepte ajutoare de stat oferite pentru a încuraja industria de apărare. Da, Uniunea trebuie să accepte investiții directe ale statelor într-un sector strategic precum apărarea. Da, Uniunea trebuie să renunțe la a aplica regulile stricte ale concurenței atunci când vorbim despre fuziuni sau achiziții în industria de apărare – avem nevoie mai degrabă de producători puțini și puternici decât de o industrie fragmentată și lipsită de capacități. Și pentru a merge până la capăt cu idei ce nu puteau fi rostite până acum, avem nevoie de o industrie de apărare bazată pe planificare din partea statului. Sigur, nu prin impunere, ci prin finanțare constantă și angajamente pe termen lung, care să determine conduita economică a actorilor privați.

Desigur, nu există niciun stat care să își permită intervenții de astfel de proporții. Singura soluție este cea a intervenției Uniunii Europene. În mod ideal, noul cadru financiar multianual ar putea include sume speciale care să fie folosite în scopul întăririi industriei de apărare. Dar există alternative deja folosite în crize, așa cum este cazul obligațiunilor emise de Banca Centrală Europeană. Similar, așa cum se întâmplă pentru a susține dezvoltarea altor proiecte de interes european, Banca Europeană de Investiții poate acorda împrumuturi preferențiale producătorilor sau statelor care sunt gata să investească în dezvoltarea industriei de apărare.

În mod normal, astfel de soluții ar fi stârnit uimirea tuturor, reprezentanți ai statului sau ai industriei de profil. Dar nu mai suntem într-o situație normală. Așa cum am mai spus, Europa și, implicit, România sunt astăzi în război. Nu trebuie să ai un curaj deosebit, ci doar capacitatea de a asuma realitatea, pentru a înțelege că avem nevoie și de o industrie de război.

Distribuie acest articol

33 COMENTARII

  1. Solutii sunt: 1. fuzionarea producatorilor de armament din UE; 2. deschiderea de linii de productie/ansamblare in toata Europa, in functie de marimea tarii si proximitatea viitorului front (adica accent special pe Polonia, Romania, Ucraina); 3. comenzi unice, la Bruxelles, pentru toate tarile UE (ministerele nationale dau liste cu necesitati si linii de finantare, comandamentul unic alege modelul, fabricantul si da comanda); 4. birouri de proiectare in diferite tari, care sa concureze liber, pe bani UE, pentru diferite prototipuri (se va alege un singur tip, pentru toata Europa, dar si celelalte birouri vor fi finantate; productia va fi incredintata liniilor de montaj „nationale”; interzis „exportul” in interiorul UE).5. Finantarea din fondurile UE pentru prototipuri si nivel minim de dotare in fiecare armata. 6. Pornirea imediata a productiei de munitie (rachete, obuze, gloante) pe baza unei comenzi unice, a Bruxelles-ului, in depozitele UE. (Vaccinuri s-au putut face si da comenzi masive, munitie nu?). Lasam, deocamdata, alte prostii, imigranti etc.
    Nu uitati ca Rusia are si importuri masive din Iran, Coreea de Nord si China.
    In viitor, trebuie si o armata europeana unica. Dar teza este combatuta de cei care cred ca aceasta armata ar fi una impotriva NATO… In fapt, agenti GRU mascati.

    • Este exact ce ar vrea Puțin, GRU și Xi Jinping: o armată europeană independentă de SUA și o Europa la fel de decuplată militar de SUA. Matale se pare ca ți-ai dori la fel și chiar faci lobby pentru asta. Cum mai e vremea în Mongolia?

  2. Chestia asta cu armata europeană trebuie făcută, dar cum? Autorul spune că politica de apărare trebuie făcută centralizat, eventual prin Comisia Europeană. Numai că o politică de securitate comună ar știrbi din suveranitatea statelor naționale și aici este marea disensiune. Deci, CINE va face armele și pe banii cui? Apoi, vor avea statele încredere unele în altele, mai ales luând în considerare istoria violenta a Europei? Mira-m-as!
    Și mai este o problemă spinoasă: CINE va conduce teribila Armată Europeană?
    Vreau să spun că această problemă va duce automat la forțarea creării Federației Europene. Iar la ultimele alegeri cetățenii europeni au spus nu, votând partide eurosceptice, suveraniste sau naționaliste.
    Da, Europa este într-o situație imposibilă. Blestemul Istoriei…

    • La ultimele alegeri, cetatenii nu au respins integrarea si federalizarea, ci au spus nu islamizarii si africanizarii, precum si politicilor utopice de mediu prin care Europa, desi genereaza in prezent sub 10% din poluarea globala, isi sacrifica propria industrie si isi impovareaza cetatenii cu costuri ridicole degeaba – tinand cont ca impactul la nivel global al celor 10% este aproape nul.
      De remarcat ca in ultimele luni inaintea alegerilor, majoritatea partidelor nationaliste si-au redus mult sau eliminat complet limbajul anti-Bruxelles si anti-integrare europeana, pastrand in schimb retorica impotriva imigratiei ilegale.

    • Nu ar trebui să fie nicio disensiune, doar cei finanțați de Putin încearcă să o creeze. Aderarea la o asociație , fie ea comunitate, uniune, alianța, federație sau club presupune renunțarea la anumite drepturi la schimb cu avantaje care rezultă din asociere. Exact ca la semnarea unui contract de muncă, angajatul renunță la o parte din drepturile sale garantate de stat, dar primește în schimb dreptul de a participa la procesele interne ale angajatorului și la împărțirea profitului. Cei care vor și una și alta sunt în cel mai fericit caz naivi sau idealiști. Le rămâne oricând opțiunea de a părăsi asociația la care au aderat voluntar.
      Apoi, chiar așa de votate n-au fost partidele suveraniste. Au crescut spectaculos de la 20% la aproape 25% în ultimii cinci ani, dar până la majoritate mai este mult. Franța conduce cu RN, care oferă cea mai numeroasă delegație populistă în PE, dar dacă ținem cont ca în Hexagon participarea la vot a fost mult sub media europeană, nu se întrevede un curent suveranist chiar așa de puternic la nivel unional. În toate țările unde populismul a crescut (Franța, Olanda, Italia), participarea la vot a fost semnificativ sub 50%.
      Despre încrederea între state, îmi aduc aminte de pilda lui Scorillo. În fața unui pericol, crește coeziunea între aliații aflați în eventuale conflicte de interese minore. Polonia a ajutat Ucraina mult, deși există conflicte semnificative între cele două state.
      Se poate crea un comandament unional la care participă toate statele membre, probabil cu paritate de vot. Atâta vreme cât finanțarea s-ar face din fondurile europene, criteriul “unde” ar căpăta relevanță în sensul reducerii costurilor de producție și transport. Salariile mai mici în unele țări și infrastructura modernă ar fi atuurile principale.

  3. https://cepa.org/article/europes-next-generation-main-battle-tank-new-hope/
    Pana la urma exista un grad mai mare de interoperabilitate între mbt-urile din EU, destul de multe derivate din Leopard.
    Interoperabilitatea armatelor este testata și îmbunătățită în cadrul NATO iar munițiile sunt standardizate.
    Eu consider ca înainte de a ne arunca la construcții de forme fără fond – aka centralizării de achiziții și strategii la Bruxelles, e mai sănătos pur și simplu sa creștem nivelul de alerta la nivel NATO- asta însemnând automat trecerea tarilor membre spre o atitudine mult mai activa pe partea militara, cu tot ce înseamnă- pregătire/crestere forte armate, antrenamente, alocări bugetare mărite și nu în ultimul rand -determinarea UE de a accepta ajutoarele de stat în domeniu.
    Centralizarea spre Bru, în mana politicului de acolo, în mod sigur nu are capacitatea de a servi interesele particulare ale fiecăruia, foarte diferite de la vest la est, nord și sud.
    De asemenea, ar duce, ca de obicei, la concentrarea industriei de armament în mâinile De și Fr – no thanks!
    Dacă vrei sa produci de ex. mai multe obuze standardizate e nevoie doar de mai multe locații nu de mai multa concentrare a productiei in mainile unuia sau catorva producatori.
    US sunt federație de 250 de ani. UE nu. Sa acceptam aceasta realitate și ca realitatea obiectiva nu ne va duce niciodată înspre ceva similar lor.
    NaTo are in jur de 70 de ani. Sunt decade de integrare strategica și militara pe care iarăși, o noua construcție în cadrul UE nu le va putea egala în viziune și performante prea curând.
    Achizițiile comune si-ar avea rostul la nivel de muniții și de armament relativ ușor, mai puțin la sisteme – acestea țin destul de mult de specificul și tipul de amenințare proprii fiecărei tari în funcție de locația eu geografica. Și mai țin și de gradele diferite de înzestrare de la care se pornește.
    Iar sub aspect uman, sincer nu as avea încredere ca trupe pestrițe, din diverse tari ar da maximul în cazul unui conflict la granița noastră. Vrem nu vrem războaiele sunt duse de națiuni, pentru națiuni. Pana și în coaliții succesul tine de implicarea hegemonului.

  4. naivitate vs realitate, aviatia militara:
    1. In Europa pur si simplu nu mai exista competenta in proiectarea avioanelor militare, Actuala generatie de ing nu a proiectat nici un avion militar.
    2. Exista de multi ani un proiect european FCAS care se tiriie. Daca vine Le Pen la putere acest program va muri. Chiar Ursula si-a bagat degetele in el.
    3. Programele de aviatie comune Eurofighter, sau catastrofa A 400 nu sunt deloc exemple pt colaborare.
    4. Germania a bagat deja 100 de miliarde in armament si a cumparat, ghiciti ce, F 35.
    5. Brexitul a dat o mare lovitura aviatiei militare europene
    6. Si colac peste pupaza, noua directoare a INCAS, inst de aviatie Roman ne comunica plina de mindrie ca institutul se va ocupa de green deal!

    PS USA nu va permite niciodata armament european comun, cistiga prea bine din vinzarea armamentului lor.

    • Oarecum contradictoriu comentariul: dacă din punctele succint listate s-ar deduce că nu are rost să mai începem ceva în Europa căci suntem deja în urmă, din post scriptum reiese că potențial ar fi, dar nu ne vor lăsa americanii.

  5. O armata europeana are zero sanse de succes daca nu se lucreaza putin mai mult la identitatea europeana. European inainte de german spaniol francez sau roman.

    Pana acum trebuia sa existe deja pasaport unic european si cetatenie explicit „europeana”. De asemenea trebuia lucrat mult mai agresiv la integrare, inca nu e clar pentru multi functionari publici ca Romania sau Bulgaria sunt parte din uniune. Ma indoiesc ca foarte multi europeni („obisnuiti”) pot raspunde corect la intrebari de genul: E Suedia parte a uniunii europene? Este moneda oficiala in Letonia Euro?…

    Haideti sa nu ne mai mintim si ametim cu discutii de salon si sa admitem ca realitatea uniunii este ingrijoratoare, ca sunt probleme si ca actualii „leaderi” pur si simplu sunt depasiti de situatie. Pe langa faptul ca au zero carisma…. Sa deschidem ochii si sa privim problemele grave in fata, sau in citiva ani e posibil sa nu mai avem o uniune.

    Ignorarea problemelor interne da apa la moara suveranistilor si scepticilor iar asta este exact ceea ce vor dictatori de moda veche gen putin & xi. E nevoie de patrioti europeni adevarati, o politica Europe first si o europa pentru europeni, nu pentru globalisti iresponsabili.

  6. ”Europa și, implicit, România sunt astăzi în război.”

    Așa o fi, numai că războaiele se câștigă cu tancuri americane și cu avioane americane.

    Nici M1 Abrams și nici F-16 / F-22 / F-35 nu sunt fabricate de companii de stat și n-ar fi ajuns la performanțele de azi, dacă ar fi fost fabricate de companii de stat. Pentru comparație, T-72 și derivatele lui sunt produse de companii de stat și a văzut toată lumea cum le sar turelele, în condiții reale de luptă. Chiar crede cineva că un TR-85M Bizon are vreo șansă în fața lui M1 Abrams sau în fața elicopterelor AH-64 Apache?

    Un singur exemplu edificator: grupul moto-propulsor Lycoming de pe M1 Abrams era destinat inițial pentru elicoptere. Numai că a pierdut mai multe competiții pentru motorizarea de elicoptere, în favoarea unui model realizat de General Electric, așa a ajuns să fie utilizat pentru motorizarea tancurilor. Fiind, evident, mult superior oricărui motor diesel destinat de la început pentru tancuri.

    Nu există performanță tehnică reală în absența concurenței, reflexele europene de a naționaliza totul își au rădăcinile în feudalism. Și da, marxismul este o formă de feudalism, în care totul aparține statului, la fel cum se întâmpla înainte de epoca industrială. Statele Unite au ajuns la performanțele economice și militare de azi tocmai în lipsa unui trecut feudal, în timp ce Europa visează în permanență să se întoarcă la acel trecut feudal, în care totul aparține statului.

    • „Nu există performanță tehnică reală în absența concurenței, reflexele europene de a naționaliza totul își au rădăcinile în feudalism.”

      Marii consultanti si membri in diferite comisii se bazeaza pe marele succesuri pe care le-a avut colectivizarea. Ne amintim, era atit de eficient ca disparusera si vacile care produceau metan.

      Eu as merge si mai departe, as institui chiloti unici, unisex, sunt sigur ca vor deveni mult mai ieftini. Acestia vor fi finantati din fonduri europene si vor fi produsi la o singura fabrica Europeana de chiloti.

      Cit de draguti erau chinezii cind purtau uniforme!

    • abrams a fost retras din ucraina

      in 1:1 poate castiga abrams, dar daca e 1:10? si mai sunt si soldati de 10 ori mai multi? da sunt mai primitivi dar multi, mine, chestii, nu te poti baza doar pe abrams

    • (…) reflexele europene de a naționaliza totul își au rădăcinile în feudalism (…) Europa visează în permanență să se întoarcă la acel trecut feudal, în care totul aparține statului.

      Astea sunt de pus in ramă. Uniunea Europeană promovează privatizarea, inclusiv a unor sectoare și servicii rezervate „tradițional” statului, de exemplu poșta, transportul feroviar, sectorul energetic. Singurele partide care militează pentru renationalizare sunt cele eurosceptice. După teoria lui Harald, respectivele formațiuni sunt marxiste și își au rădăcinile în feudalism.

  7. „…Europa și, implicit, România sunt astăzi în război”

    Ei, da, dar indirect.

    Să vorbim, însă, despre Europa și România cu privire la implicarea directă.

    Nu mi-e clar care este politica PLUS pentru această situație, dar vă rog să împărtășim câteva idei legate de modul în care sunt adoptate deciziile în Europa [Unită] și integrarea europeană a României.

    Ce se întâmplă dacă România chiar este atacată și se află în mod real, nemijlocit, în război (cu Federația Rusă, să zicem)?

    Statele Uniunii Europene vor fi în situația de a adopta cu unanimitate o decizie de a interveni cu armata europeană în apărarrea României.

    Austria, un apropiat al Federației Ruse ar putea avea argumente cu mult mai convingătoare decât opoziția la admiterea României în Schengen ca armata europeană să NU intervină în apărarea României și să nu se realizeze niciodată unanimitatea pentru adoptarea unei asemenea decizii.

    Armată europeană?! Fără NATO și Parteneriatul strategic cu SUA România s-ar afla în bătaia vântului!

    România este un stat cu totul irelevant pe scena politică internațională, neputând determina/convinge/negocia în vreun fel nici măcar admiterea în Schengen, la 17 ani de la aderarea la Uniunea Europeană. Politicienii noștri nu pot convinge pe nimeni de nimic! Tocmai am văzut cum președintele Iohannis s-a pus [și ne-a pus] într-o situație penibilă. Despre ce vorbim, de fapt?

    • ”Ce se întâmplă dacă România chiar este atacată și se află în mod real, nemijlocit, în război (cu Federația Rusă, să zicem)?”

      Ne bazăm pe trupele americane deja aflate în țară, asta se întâmplă. Statele Unite au deja câteva mii de militari și câteva zeci de avioane proprii de luptă în România, spre deosebire de situația din 2022 din Ucraina.

      Statele Unite pot aduce literalmente ”peste noapte” în România alte sute de avioane de luptă și alte mii de militari, fără să aibă nevoie de nicio aprobare de la Berlin sau de la Paris.

      ”România este un stat cu totul irelevant pe scena politică internațională”

      România este cât se poate de relevantă pentru amplasarea unor baze militare americane în Europa de Est. Statele Unite nu sunt interesate de cucerirea de teritorii, Statele Unite sunt interesate de libertatea comerțului mondial și de libertatea navigației maritime și aeriene la nivel mondial. Pe asta se bazează modelul lor economic și prosperitatea lor.

      Dintre modelele politico-economice disponibile în zilele noastre, Statele Unite îl oferă de departe pe cel mai performant. Deci pentru România nu sunt multe alegeri de făcut. România are neapărată nevoie de un ”frate mai mare”, iar Statele Unite reprezintă de departe soluția cea mai bună.

  8. Europa trebuie sa inceapa prin ce stie ea cel mai bine: sa scrie reglementari, evident conform normelor democratice, pentru industria de aparare. Pe urma, adica peste vreo 6-7 ani, va trece la fabricarea de armament stat-of-the art, in cantitati farmaceutice, Just In Time. Ca doar nu suntem niste mitocani ca rușii. Pe urma, om mai vedea. Daca vom mai putea.

  9. Geniul numit Obama si savanta sa sotie Michelle si-au pus amprenta nu numai asupra toaletelor publice unisex, ci si asupra fortelor armate americane si ale aliatilor. Cu exceptia Turciei, tot NATO in frunte cu America si-au distrus fortele armate de masa si au trecut la forte asa zise ‘expeditionare’. Adica le dai liber fostilor militari sa se dedice manifestarilor elgebetiste si infrunti dujmanu’ de preferinta descult si flamand, cu treizeci de asa zisi Rambo transportati cu elicopterele in prime time sa se distreze si alegatorii.
    In paralel, transferi tone de bani dela contribuabilii proprii dar obligatoriu si dela aliati, in buzunarele baietilor destepti care nu pot fabrica mai mult de 10 tancuri in 10 ani. Dar ce tancuri… Le dai ucrainienilor sa le testeze si cand sunt gaurite de rusi asta se va intampla pentru ca saracii ucrainieni nu au urmat programul de training entry level obligatoriu cu durata de 4 ani. So much bang for the buck ….

  10. Personal, nu cred în noțiunea de armată europeană, care nu poate fi constituită din cauza fragmentării foarte mari a Europei. Dacă în unele domenii toți (aproape) susținem principii ca libertatea de circulație, democrație, pluralism, etc, în restul domeniilor fiecare țară trage una cea, cealaltă hăis. Nu ne putem pune de acord pe teme de agricultură, subvenții, ecologie, migrație. Chiar crede cineva că toate țările vor accepta un comandat militar unic, oricine va fi acesta?
    Crede cineva că, în cadrul unei ipotetice armate europene, trupele române (de exemplu) vor asculta, pe câmpul de luptă, ordinele unui ofițer maghiar (și invers)? Că soldații greci vor porni la atac când le ordonă un comandant superior turc (și invers)? Că soldații germani vor accepta un comandant francez (și vițăvercea) ?

    O armată europeană este o himeră, la fel cum Uniunea Europeană nu va putea forma niciodată Statele Unite ale Europei. Suntem zeci de națiuni diferite, cu istorii întrepătrunse dar diferite, limbi, religii și mai ales simpatii și antipatii istorice de zeci sau sute de ani, care au intrat în ADN-ul fiecărui popor.
    Cum credeți că o ”armată europeană” ar putea, cu astfel de diferențe inerente, să acționeze unitar, decisiv și să fie ca un monolit în fața orcilor??
    O ipotetică armată europeană NU poate fi mai puternică decât suma armatelor aliate. Nu are mai multi soldați, armament sau logistică decât cele disponibile armatelor naționale. Achiziții comune de armament? Da, ar fi bine. Dar ăsta e un aspect pur organizatoric.

    Recentele alegeri europene au demonstrat că ceea ce e prea mult strică. Prea multă imigrație din cauza bunătății noastre sufletești, prea multă ecologie tâmpită care îsi propune să ne întoarcem la lumânare și bicicletă, în fine, prea multă Uniune a Republicilor Sovietice Europene.
    Iar acum, în ciuda tuturor eșecurilor posibile de unificare și supra-centralizare, unii visează la crearea unei alte mărețe Armate Roșii de Eliberare.

    • SUA au fost cladite de imigranti europeni pe cadavrele milioanelor de bastinasi si inrobirea supravietuitorilor, dupa care s-a dat drumul la imigratie benevola (albi si galbeni) sau fortata (negri) care s-au conformat realitatilor din momentul respectiv. Dupa ce s-au luptat cu puterea suzerana coloniala, cu vecinii si intre ei, albii supravietuitori s-au democratizat si au pus bazele celei mai puternice uniuni de state din lume.
      Europa nu poate parcurge acelasi traseu istoric, ea trebuie sa alieze toate natiunile existente pentru unitate in diversitate (suveranistii), dar conducerea germanica a UE se pare ca prefera varianta americana de distrugere a civilizatiei anterioare (politic, religios, social etc.) si inlocuirea cu migranti din exteriorul si din interiorul Europei.
      In curand vom vedea si preferintele alegatorilor europeni.

    • @zenex _ „Suntem zeci de națiuni diferite, cu istorii întrepătrunse dar diferite, limbi, religii și mai ales simpatii și antipatii istorice de zeci sau sute de ani”

      Aproape la fel cum s-au format și Statele Unite ale Americii… Engleza este astăzi lingua franca. Fără vreo politică supranațională în acest sens, va deveni probabil în mod natural limba vorbită în întreaga Europă. Religii?! Să fim serioși, cultura iudeo-creștină este cea căreia îi aparținem (deși ne place să credem că ea ne aparține nouă). Antipatii europene?…Războiul civil american poate oricând constitui un exemplu de cruzime pentru întreaga istorie a umanității.

    • Civilii au pareri fanteziste despre „armata comuna”. Nici nu este nevoie sa fie o Uniune sau o Federatie, ci doar un interes militar comun (daca exista!). Indiferent ce spun politicienii, istoria arata ca armata poate avea actiuni comune de succes, prin colaborare si cooperare.
      In Razboiul ruso-turc din 1877 armata romana, condusa personal de Domnitor (care era militar de meserie si avea experienta de front!) a luptat alaturi de rusi fara a fi nici macar aliati si a contribuit decisiv la infrangerea turcilor.
      In RM1 ca aliat al Frantei a luptat separat (condusa de regele Ferdinand care era militar de meserie), tinand uneori singura frontul de Est (pe care englezii de la Salonic nu indrazneau sa intervina).
      In RM2 armata romana, fara a fi aliata cu Germania, s-a integrat in dispozitivul de lupta german, sub comanda germana si a luptat cu succes (un timp) contra rusilor.
      In Razboiul Rece din armata romana intrau in fortele Tratatului de la Varsovia numai 2 Divizii de infanterie, Apararea antiaeriana si Flota maritima (adica sub 20% din efective).
      Iar acum nu toate unitatile ramase pot sa participe la actiunile NATO, ci numai cele interoperabile.
      Sper sa nu fie nevoie, dar armatele UE ar constitui o forta unita formidabila, luptand fiecare pentru tara sa si nu pentru vreun functionar „european” oarecare. Armata europeana poate sa existe dar cu unitate in diversitate, care este si pricipiul de organizare si functionare al armatelor moderne.

    • Brigada mixtă franco-germană are un batalion german de panzergrenaders (infanterie mecanizată, pe mașini de luptă, pentru profani) dislocat în inima Alsaciei (și știm ce casus belli a fost această provincie în ultimele sute de ani). Batalionul mixă româno-maghiar de la Arad în aceeași logică a cooperării umăr la umăr a fost înființat, by the way. Io zic să lăsăm retorica ieftină pentru alte chestii la care ne pricepem…

  11. Daca presiunea (Rusiei) va continua, veti fi uimiti de ce va putea UE.
    In prima faza cu armate nationale si in faza a doua cu armata unica, externe/finante/justitie/energie unice. (Plus serviciul secret!)
    Totul depinde de cat de inteligenti sunt putleristii. Si se stie ca la Kremlin e lipsa de inteligenta. Unii spun ca din cauza votcii. Ma rog, treaba lor.
    Asa cum a reusit sa intareasca si mareasca NATO care (va reaminstesc) era in „moarte cerebrala”. Rusia va reusi si ceea ce acum pare de nereusit: mai multa Europa si armata unica.
    Caci ce-si face omul cu Putlerul lui………..
    Stati linistiti, chiar dreapta va face asa ceva. Sau va sustine demersul.

  12. Un articol coerent despre o posibila armata europeana, pornind insa, in opinia mea, de la doua ipoteze ce ocolesc realitatea:
    1. ” Dar o armată are nevoie de arme. Iar pentru ca armata europeană să fie eficientă, avem mai întâi nevoie să construim industria de apărare care să o alimenteze.”
    Avem in fata ochilor razboiul – in plina desfasurare- din Ucraina, la care si autorul face trimitere. E adevarat ca informatiile ce vin de pe front vorbesc de nevoia acesteia de armament. Dar, chiar daca se vorbeste mai putin, adevarata lipsa o reprezinta resursa umana. Oricat armament occidental se va livra in Ucraina, fara oameni ( si instruiti corespunzator), acesta nu va castiga singur razboiul.
    2. ” Este ideal că nu am fost implicați în conflicte majore în ultimele zeci de ani. Dar aceste conflicte urmează,…”
    E o ipoteza, da’ putin probabila. Spre deloc. Ce logica ar conduce Rusia ca, dupa un conflict major cu Ucraina- in care a avut interese clar exprimate – dar care i-a afectat economia, armata, relatiile internationale, etc., sa porneasca un razboi contra NATO? Ca sa ce? Iar de partea cealalta, cam cati cetateni europeni s-ar inrola voluntari intr-un astfel de conflict? Ca, in occident, nu doar productia de armament e privata, ci si viata persoanei. Spre deosebire de Rusia, unde ambele sunt, mai mult sau mai putin, „de stat”

  13. A început să se vorbească despre o armată europeană, pentru că după numeroasele încercări eșuate de a construi o armată europeană încă din anii 50, a venit în sfârșit momentul pentru aceasta.

    O fi venit momentul, dar americanii ce zic? Sint de acord? Ca daca nu sint de acord… s-ar putea sa se constate o furtuna si sa se declanseze o extorsiune al unui degajament al unei constructii intr-o apa. Pe scurt: sa se rupa vreun burlan.

    Iar daca sint de acord, probabil ca stilul de leadership va fi „Leading from behind” (empowering team members to take ownership and make decisions, while the leader provides guidance and support from behind the scenes). Pe scurt: americanii vor lupta cu rusii prin reprezentanti.

    Pe vremea lui Jean Marais, la Buftea se faceau filme de razboi cu actorii lor si caii nostri. Uite ca a venit vremea sa mai deschidem si noi gura: vom facem razboi pe bune cu caii lor si actorii nostri.

  14. Asa cum a existat socialismul utopic francez de acum doua secole asa a aparut acum ideea unei armate comune. Dar nimeni nu se uita la baza Europei. Un amalgam de state cu diferente de teritoriu, resurse, economice, sociale, culturale majore. Economia de tip capitalist de azi vede doar profitul maxim si de aici UE nu a gasit un numitor comun pentru politica economica, agricola, infrastructura, educatie, etc. A avea o armata bine instruita si dotata inseamna sa exista acelasi nivel de dezvoltare si progres. Toata istoria omenirii ne arata ca cei puternicii ii domina pe cei mici si slabi prin diferite mijloace. Pana acum, UE a fost dominata de nucleul franco – german care pana la conflictul din Ua si a vazut de propriile interese cu F. Rusa. Celelalte tari nu au contat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Andrei-Razvan Lupu
Andrei-Razvan Lupu
Deputat în cadrul Comisiei de apărare, ordine publică și siguranță națională. Cadru didactic la Facultatea de Drept a Universității din București.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro