duminică, iunie 30, 2024

Moartea Marelui Maestru

Purtătorul acestei porecle, prietenul meu și al tuturor foștilor săi ucenici, a murit la 53 de ani. Cred că am câte ceva de spus despre viața și moartea lui; nici una, nici alta nu au semănat câtuși de puțin cu viețile și cu morțile oamenilor obișnuiți.

Marele Maestru nu a fost un profesor în sensul curent al termenului, în primul rând pentru că n-a fost deloc profesor, ci chiar maestru; iar arta pe care a practicat-o el, ducând-o până la ultimele consecințe, se numește „libertate”. A ales să trăiască absolut liber și a plătit asta cu sănătatea și apoi cu viața, știind tot timpul ce face. Nu s-a mințit nicio clipă și n-a mințit pe nimeni. El a ales un drum pe care a mers singur, totdeauna singur, deși a fost mereu înconjurat de oameni, ca nimeni altcineva (avea o uimitoare carismă, așa ca personajele din filme, și într-un anume sens asta a și fost: un personaj de film noir, al cărui regizor, producător și scenarist a fost tot el. N-a lăsat pe nimeni să-i scrie nici măcar o replică, nici chiar pe Dumnezeu însuși. A făcut totul de unul singur); niciunul dintre noi, foștii lui ucenici, n-am îndrăznit și nu îndrăznim să mergem pe drumul lui. Da, i-am fost „puiuți”, cum spunea, dar arta lui nu s-a prea lipit de noi. El a fost liber așa cum niciunul nu suntem, nu avem curaj să fim, nu riscăm să fim… doar am văzut cum se termină.

O amintire: la unul dintre cursurile de filozofie ni s-a dat să batem câmpii pe opinia lui Spinoza, cum că „Libertatea este necesitatea înțeleasă” (dacă nu mă înșel, Spinoza nu s-a exprimat chiar așa, dar asta este forma cea mai populară a părerii lui). Nu mai știu ce-am scris la examenul ăla, dar știu ce zic acum: bullshit! Libertatea este ce ceea ce vrei să faci (și faci), iar necesitatea este ceea ce nu vrei să faci (dar faci). Din acest punct de vedere noi toți, dar absolut toți, suntem „necesitarieni”, numai Marele Maestru a fost „libertarian”. Nu și-a pus nicio limită, niciodată, de nicio natură. Când avea gust, se suia în avion și se ducea în Noua Zeelandă, să bea o bere – ba mai mult, îl lua cu el și pe unul dintre noi (unul mai sărac), ca să nu se plictisească pe drum. Altă dată s-a dus în Transnistria, echipat în șlapi, maieu și bermude, cu borseta la brâu (celebra lui borsetă, fără de care nu ni-l mai putem imagina); nu-și luase nici măcar șapcă, și-a cumpărat de acolo un chipiu sovietic, cu stea roșie în frunte, de-au stat transnistrenii cu ochii pe el ca pe butelie, neștiind ce să creadă (e nebun? E spion? E trimis să-i verifice?). Desigur, lista isprăvilor Marelui Maestru este nesfârșită, am vrut doar să dau o idee despre anvergura personajului; mi-e teamă însă că n-am reușit, pentru că e pur și simplu imposibil. Cine nu l-a cunoscut nu va crede în veci că un astfel de om chiar a existat.

După moartea lui am stat de vorbă cu o bună prietenă, în cinstea căreia am deplină încredere. Am întrebat-o ce părere are, care este – în ochii ei – raportul corect între necesitate și libertate. A fost de acord cu mine că Marele Maestru a fost singura persoană cu adevărat liberă pe care a cunoscut-o vreodată, apoi a spus: „Uite, eu… eu n-am făcut niciodată ce-am vrut. Niciodată! Întotdeauna, de când mă știu, de când mă țin minte pe lumea asta, am făcut ce trebuia să fac. Am umplut fiecare zi din viața mea cu treaba care era de făcut. Care mi se dădea de făcut, pe care o aveam de făcut. Dar niciodată, nici măcar o dată, n-am făcut ce voiam eu să fac. După o vreme, dacă stau să mă gândesc, nici n-am mai vrut nimic. Nimic pentru mine, adică. Pur și simplu. Am uitat (sau mai exact am trecut cu vederea) că există și libertate, posibilitatea libertății. Să fac ce vreau eu! De necrezut, de neimaginat! Auzi… ce vreau eu! Poate că, odată și-odată, o s-o fac și p-asta. Mai am timp”.

Atunci mi-am dat seama care este adevărata moștenire pe care ne-a lăsat-o Marele Maestru. Poate nu „moștenire”, cât „învățătură”: timpul. Raportul omului cu timpul. Prețul timpului, al duratei: „Lasă, nu fac asta azi, poate altă dată. Sigur altă dată!”. Ei bine, pentru el nu exista acest „altă dată” al nostru. Făcea totul pe loc, în secundă, în clipă. Cu alte cuvinte, el nu a trăit ca noi, într-o planificare perpetuă, permanentă („Azi spăl rufe, mâine duc copilul la dentist, poimâine mă uit pe net după oferte pentru concediul de la vară” etc), ci a trăit o singură zi eternă, pe care o umplea de fiecare dată cu cheful de moment: acum. Azi. Nu mâine, nu poimâine, nu; acum. Niciunul dintre noi n-a putut menține ritmul ăsta. Am încercat o vreme, dar era prea mult, deși eram o gașcă destul de rezistentă. Dar n-am rezistat.

Privită dinafară, dintr-un punct „civil” de vedere, s-ar putea spune că Marele Maestru n-a făcut nimic cu viața lui. Că a disprețuit tot ceea ce, pentru noi, cei banali, dă sens și valoare vieții; dar nu acesta a fost punctul lui de vedere. Nu l-a interesat nimic din ce-i interesează pe oameni: i-a fost destul să ne urmărească cum ne zbatem, cum ne stresăm cu micile noastre preocupări de omuleți, dar el unul a refuzat să ia parte la balul mascat al societății. A preferat să privească totul de dinafară – nu știu dacă de undeva de sus sau de undeva de jos (probabil că el ar râde în hohote de această distincție). Aleg să-mi imaginez că odată, cândva, în prima lui tinerețe, Marele Maestru a semnat un fel de pact faustic cu sine însuși: „Night gathers, and now my watch begins. It shall not end until my death. I shall take no wife, hold no lands, father no children. I shall wear no crowns and win no glory. I shall live and die at my post. I am the sword in the darkness. I am the watcher on the walls”. Și într-un fel, în felul lui cu totul special, chiar a fost.

Am recitit de curând „Ghepardul”, carte din care îmi permit să copiez un mic fragment (agonia Principelui, pagina 242*): „În umbra care se întindea, încercă să socotească cât timp trăise cu adevărat: creierul nu mai reușea să facă un calcul simplu: trei luni, douăzeci de zile, un total de șase luni, șase ori opt optzeci și patru… patruzeci și opt de mii… Își reveni. „Am șaptezeci și trei de ani, am trăit aproximativ, trăit cu adevărat, vreo doi ani… trei, cel mult”. Dar durerile, plictiseala, ce însemnaseră? Era inutil să se forțeze să socotească tot restul, șaptezeci de ani”. Impresionant. Principele moare la 73 de ani și consideră că a trăit cel mult trei. Marele Maestru a murit la 53 de ani. După părerea mea, a trăit cel puțin 20 de ani din acești 53. Dar de știut, nu vom ști niciodată. Încă unul dintre secretele pe care le-a luat cu el. Dar ne-a lăsat timpul, prețul timpului, valoarea timpului… numai vrednici să fim de moștenirea lui. Probabil că nu vom fi.

*Ghepardul, de Giuseppe Tomasi di Lampedusa, editura Humanitas, 2023, ISBN 978-606-097-221-1. Traducere de Gabriela Lungu.

Distribuie acest articol

57 COMENTARII

    • Domnilor , ce importanta are numele Lui comparativ cu ceea ce a reusit sa ne transmita ? !
      Oare nu ( mai ) sintem capabili sa dam greutate invataturii . Marele Maestru nu doreste nici statuie , nici pomenirea numelui Sau ci folosul exemplului sau .

  1. Cred ca libertate inseamna sa nu muncesti. Dar nu in sensul trivial, al lenesului sau asistatului social, ci asa cum considera inteleptul chinez, care spune ca daca in viata muncesti numai ce iti place, este ca si cum nu ai munci niciodata. Pentru multi chinezi munca este o placere, si as putea spune ca si eu am reusit ca in viata mea sa muncesc aproape intotdeauna numai ce imi placea, sau macar sa imi placa ceea ce faceam. Este o arta si iti alegi domeniul (domeniile) de activitate si locul (locurile) de munca, dar si colaboratorii.
    Deci desi am muncit continuu, adesea chiar in paralel, de la majorat pana in prezent, aproape 60 de ani calendaristici (si mult mai multi oficial), imi face placere ce muncesc si voi continua „atata timp cat este nevoie”. In concluzie, as putea spune cu mandrie ca nu am muncit nicio zi din viata mea, deci am fost un om liber.

    • care spune ca daca in viata muncesti numai ce iti place, este ca si cum nu ai munci niciodata.
      Din pacate inca nu s-a inventat inca o asemenea munca. Orice munca are parti placute si parti neplacute!

    • Aaaaa ! Sa vina anaf-ul domnule . Este aici un domn care nu vrea sa se inregimenteze la plata taxelor pe munca refuzind munca . Pai si bugetele publice din ce se vor mai constitui ? Guvernantiii ce vor mai tilhari ?

    • Oricare semen al dumneavoastra trebuie sa aibe o meserie . Pentru ca pe pamint omul numai asa isi poate asigura existenta trupeasca . Practicind o meserie prin care se face util semenilor sai . Nimeni pe fata pamintului nu merita ceva doar pentru simplul fapt ca exista . Existenta duhovniceasca insa …. e alta discutie .

    • Acela pe care ( in libertatea pe care o aveti de la Dumnezeu ) il alegeti . Odata alegerea facuta suportati consecintele . Se numeste responsabilitate .

    • Portretul M M permite identificarea fara nici un dubiu: este Nicu Covaci ajuns in sapa de lemn , dupa ce si- a vandut lanturile si si-a amanetat chipiul de piele. Sic transit gloria mundi!

  2. Și totuși, cine este Marele Maestru?
    Chestiunea Libertății individuale este spinoasă, Ea poate degenera în anarhie, nebunie, chiar mortificare voluntară.
    Pentru mine, Marele Maestru este Faust. Care, cu toate păcatele lui individuale, a fost salvat de Providență….

    • E cred ca nu este important cine este Marele Maestru . Nu conteaza care este numele Lui . Poate fi insusi Dumnezeu . Cred ca nici autorul articolului nu a vrut si nu vrea sa ne faca cunsocut numele Marelui Maestru . Chiar nu e important . Importanta este invatatura , luarea aminte . Vedeti ?! Aveti libertatea sa alegeti . Pentru dumneavoastra Marele Maestru este Faust . Asa cum pentru mine Marele Maestru este Dumnezeu .

      • Domnule, ați greșit locul în care să propovăduiți. Aici este un sait progresist și este ridicol ceea ce faceți. Mergeți la biserică.

        • Pentru mine ridicol este progresismul .
          Nu propovaduiesc . Nu sint cleric . Imi exprim opina la fel ca dumneavoastra si ceilalti comentatori .
          Consider ca ceea ce fac este firesc .
          Biserica nu este o cladire ci comunitatea crestinilor .

    • Nu-i asa ca va este putin strain ?! Cititi textul de mai multe ori , fara graba , in liniste ; ma ales sufleteasca . Ca si cum ati da cu degetul peste praful care l-ati lasat sa se astearna peste suflet ….

      ,,Grija cea lumeasca sa o lepadam ” . Cind si cind ….. din cind in cind ….

  3. „Altă dată s-a dus în Transnistria, echipat în șlapi, maieu și bermude, cu borseta la brâu (celebra lui borsetă, fără de care nu ni-l mai putem imagina); nu-și luase nici măcar șapcă, și-a cumpărat de acolo un chipiu sovietic, cu stea roșie în frunte, de-au stat transnistrenii cu ochii pe el ca pe butelie”

    De ce sa se duca in Transnistria cand in anii ’90 la tarabele de langa Checkpoint Charlie se vindeau de astea inclusiv caciuli si ceasuri sovietice?

  4. Da de ce nu-ntreaba domnu Ghepar ce-i mai cel mai, libertatea sau fericirea? Esti fericit daca esti liber?
    Ce faci cu libertatea daca blonda cu tzitze mari pe care o pindesti dupa perdea se duce cu mertanu? Ca asa vrei tu sa faci, sa te uiti dupa perdea.
    Sau altfel, cit costa libertatea? Cita fericire, ma rog, locala, esti gata sa platesti pt a primi libertate?
    Ce faci cu libertatea de a alege cind nu stii ce vrei? Ce mincam azi? Ce vrei, o fripura sau sarmale? Ce vrei! Pai parca sarmale, ba nu friptura.
    Ai libertatea sa fii trist! Cred ca pe vremea lui Spinoza nu existau blonde cu tzitze mari!

    • Fericirea este definita in …. ,,Fericiri ”

      https://doxologia.ro/fericirile-explicate-pe-intelesul-tuturor

      Cine alearga dupa blonde cu nuri se deplaseaza in directia gresita . Iubirea este diferita de placere . Iubirea se ingemaneaza numai cu bucuria . Iar bucuria este sufleteasca nu trupeasca . Sa nu ne subjugam placerilor trupesti ci bucuriilor duhovnicesti .

      In afara de friptura si sarmale sint o gramada de alte mincaruri . Omul nu a fost creat ( inclusiv fiziologic ) ca sa manince carne . Mincatorul de carne este canivor , carnasier . Cu ce ne deosebim atunci fata de animale ? ,, Si ma izbaveste pe mine de varsarea de singe ” – Psalmul 50 al lui David . Gurmanderia si in general poftele trupesti nu aduc libertate , fericire ; dimpotriva .
      Libertatea nu costa . In sensul in care intelegem noi oamenii ,,costul ” ( financiar , economic ) Ne costa insa ( materialiceste ) tot ceea ce facem ca fapte ce ne indeparteaza de Dumnezeu . Si costul acesta il vedem inclusiv pe materia corpului nostru ; prin boli de exemplu .
      Sa ne uitam dupa perdeaua in spatele careia am aruncat sufletul nostru .

  5. „Marele maestru ”,indiferent la cine face referire autorul , fie el cel echipat în șlapi, maieu și bermude, cu borseta la brâu (celebra lui borsetă, fără de care nu ni-l mai putem imagina), este chiar libertatea in starea ei cea mai pura si cum libertatea nu prea are nimic deaface cu „slapii” ci doar cu mintea si sufletul fiecaruia a fi liber este cumva imposibil si asta doar daca , indiferent unde ai trai , in lumea larga , propria intelegere iti asigura si libertatea . A face ceea ce doresti netinind seama de nimeni si de nimic este o alta inchisoare o inchisoare a celor presupusi a fi liberi „.Iar eu in lumea mea ma simt nemuritor si rece” este singura forma de libertate existenta .In rest, cu totii ne miscam in propria noastra forma de libertate chiar daca suntem nevoiti a respecta legile scrise sau nescrise atasate momentului .chiar si cel care face zi de zi „ceea ce trebuie ” este beneficiarul libertatii de a o face .

    • Si nu numai. Nu este prea tarziu sa incercam sa il cunoastem, nu neaparat sa il si intelegem pe autorul Jurnalului „Vremuti noi- Vemuri vechi” si al studiilor :” Arta raului cel mai mic: o introducere in filosofia politica”-Ed All si :”Nationalismul si dinamica puterii”-Polis.
      De saptamana viitoare ma pun pe citit.

    • Ati distrus tot misterul!
      Cum ar fi fost daca Nea Marin ar fi aflat la iesirea de la cinematograf a cui e mandretea de porumb pe care cow-boy l-au calcat in picioarele cailor o ora si jumatate fara mila?!

  6. Libertatea e tot ce avem.E tot ce nu ne poate fi luat.
    Păcat e că, majoritatea consideram libertatea o stare de a alege altceva de făcut, ca pe o obligație, nu ca pe o stare de o imensă bucurie.
    Foarte bine punctat, această stare de a fi în acum, în clipă

  7. Va invit sa recitiți Micul Print pentru a realiza ca responsabilitatea pentru un anumit lucru ne forțează sa punem limite libertăților noastre. Însă acolo este vorba și de multa iubire, nu doar răspundere pentru ceva anume. Atunci când ai copii, timpul tău este limitat, iar prioritatile sunt ceilalți. In final, Micul Print alege sa facă sacrificiul suprem pentru a putea reveni în lumea lui. Am un bun prieten care trăiește „liber”, care se duce în Australia dacă vrea sau in Ushuaya dacă are chef, însă între călătorii exotice viata lui este caracterizata de singurătate.

  8. Intotdeauna cind filozofeaza omul bate cimpii . Este cel putin pacat de Dumnezeu pentru ca timpul trebuie folosit pentru mintuire / induhovnicire / indumnezeire .

    Într-un cuvant, primește această scurtă poruncă: iubește și fă ce vrei! Dacă păstrezi tăcerea, să fie din iubire; dacă strigi, să fie din iubire; dacă îndrepți, îndreaptă din iubire; dacă ierți, iartă din iubire. Rădăcina interioară să fie cea a iubirii, din această radacină nu poate ieși decât bine. (Fericitul Augustin)

    ,,Ziua eterna” este ….vesnicia

    A trai ,,in Hristos ” este starea fireasca a omului .
    https://doxologia.ro/nu-mai-traiesc-eu-ci-hristos-traieste-mine-0

    • Domnule Popescu, daca fiintele umane ar folosi timpul doar pentru „mintuire / induhovnicire / indumnezeire”, atunci garantat am fi o planeta populata cu idioti lesinati de foame, traind intr-o stare de mizerie crunta! Asta ne dorim?

      Fiinta umana este inzestrata de la natura( daca ati spune ca Dumnezeu inseamna natura, universul si fenomenele care au avut, au si vor avea loc in univers, independent de actiunea unor fiinte inteligente de oriunde, atunci as fi intr-u totul de acord cu asta….si cum nu ar avea niciun sens sa ma rog pentru „mantuire” Naturii si Universului, as trai linistit si impacat, cu dorinta permanenta de a cunoaste cat mai mult din ceea ce ma inconjopara in Univers) cu curiozitate, dorinta de cunoastere si ingeniozitate, calitati pe care credinta oarba le limiteaza, le reduce la zero!

      Religiile monoteiste sunt exclusiv definite prin chestiuni care provin din frustrari umane acumulate de-a lungul timpurilor, frustrari care au fost inoculate celor mai slabi la minte de catre cei care, frustrati fiind( dar mai puternici si mai inteligenti decat ceilalti), au vrut sa-si impuna frustarile ca reguli sociale generale!

      C’est tout!

  9. Pentru toti cei care intreaba ,, cine este Marele Maestru ” ….
    Nu intrati in panica . Marele Maestru nu a murit . Traieste in toti cei care ii urmeaza exemplul . Sa Il facem Nemuritor in acest fel .

  10. Este scriitorul !
    Un personaj prin care scriitorul ne transmite o filozofie despre cum am dori să fim fiecare dacă AM FI cu adevărat!

  11. Titlul insemnarii ma transpune in varii vecinatati (Mare Inchizitor, Magister Ludi, Margareta, Florin Gheorghiu etc…), ceea ce ar putea fi oarescum flatant pentru cineva. Adjectivul nu ne fereste de o posibila contaminare megalomana, dar asta, ca si absolutul Libertatii decartat pe masa, ar putea fi discutat mai pe indelete -si in opozitie cu mai putin pretioase libertati- intr-un cadru mai relaxat. La urma urmelor, de ce ar avea doar Kolloneii privilegiul/monopolul unor casual invitations?

  12. „Marele maestru” e tinut la secret sa nu afle nimeni cat de mare era. Ca de altfel nu auzea nimeni de el. Dar na, autorul mai scoate o fumigena, se crede interesant, face trafic platformei acesteia, si da celor care se plictisesc subiecte de discutie. Abureala maxima, domnilor!

  13. As îndrăzni sa zic „Odihnească-se in pace”, sperând ca voi fi bine înțeles…
    Deși nu l-am cunoscut personal, mă duce gândul la acel: „The flame that burns twice as bright, burns half as long”, cu admirație pentru geniu, curaj si asumare. In contrapartida, însă, mi-aduc aminte despre ce mi-a spus cineva, mai de curând: „Decât sa fiu un geniu, prefer sa fiu vindecat si împăcat”, cu referire la traumele ce deseori împing oamenii spre destine grandioase, dar tragice. Mai greu e cu noi aiștialalți, care nu suntem nici vindecați dar nici liberi pe deplin… căci timpul tot la fel de repede trece.

    • Asperger??
      Este un syndrom cu manifestari diferite, propriu persoanelor cu un coeficient intelectual foarte mare. Elon Musk este un exemplu. Avantajul acestuia a fost ca fabuloasa mostenire paterna si iubirea materna i-au permis sa beneficieze de un acompaniament permanent si evident, exceptional.
      In cazul acestui syndrom nu se poate da vina pe pesticide . Cauzele genetice au origini paterne .
      Pentru societate, autismul de tip Asperger este un mod a fi pusi la incercare de Divinitate.
      Ce face ea Societatea cu un astfel de Dar?

  14. Citind postările, am remarcat surprins faptul că dl. Adrian Popescu, nu dialoghează, deși mulți dintre cei care postează i se adresează, ci pare să țină o slujbă la biserică. Cred că nici măcar textul dlui Buzea nu a fost decât un pretext, pentru că nimic din ceea ce a scris acesta din urmă – se pare că n-a citit un rând – nu conduce către ideea că MM este dumnezeu. Gândul m-a dus către Cezar Mititelu (numele este real, Sartre i-a dedicat un articol în ”Les Temps Modernes” în anii 70), dar dl. Buzea este mult prea tânăr ca să-l fi cunoscut, așa că, cu siguranță, mă înșel. Avem nevoie de ”idoli”, fie și pentru a trăi altfel decât ei. Libertatea nu înseamnă, din nefericire, și adevăr și/sau certitudine: suntem liberi să alegem, dar uneori credem că am ales bine, dar alteori credem că am greșit, fără să știm vreodată când am ”avut dreptate”, atunci când am văzut binele sau atunci când am văzut răul din alegerea făcută.

    • Nu-i musai ca domnul Popescu sa dialogheze.
      Cititorul este incitat la reflectie si deci autorul si-a atins scopul.
      Faptul ca personajul real, Maestrul ne provoaca indirect sa ” batem campii 1 ” (clin d’oeil JKJ) despre Fericire, da farmec si profunzime articolului.
      Cuvantul tinde sa devina un arhaism…Cine mai are capacitatea de a cauta si a trai fericirea, starea de gratie absoluta , privilegiu acordat sufletelor exceptionale, nu doar simpla stare de euforie ?
      Sper ca Maestrul domnului Buzea a avut fericirea de a fi insotit in cautarile sale de o inefabila Margareta .

  15. Marele Maestru o fi fost vreun Oscar Wilde ceva, cu o moștenire bună, mult timp liber si dorinta de a mai corupe tineretul, eventual de a-i mai arde un pic pe cei mai aratosi. Că așa fac toti marii maestri, te inițiază și în alte locuri, nu doar intelectualiceste.

  16. die zwei tablagiien au facut treaba buna. Au produs Pricopie. Si va mai mirati ca tara asta e in pragul colapsului.

    De-a lungul timpului, Remus Pricopie s-a făcut de râs cu mai multe ocazii. Mai întâi, la nominalizarea sa în funcția de ministru al Educației, Remus Pricopie s-a lăudat cu o diplomă inventată. În CV-ul său, el spunea că a făcut studii de Politici publice în învățământul superior, la Universitatea George Washington, în perioada 2003-2004. O invenție demontată de reprezentanții acelei universități care au declarat că numele lui Remus Pricopie nu apare în baza lor de date ca având cursuri finalizate la instituția în cauză în perioada menționată. Apoi s-a dovedit agramat, declarând ca ministru: „Nu a existat subiecte pe pagina de internet, a existat decât un mesaj care nu a fost postat la 8.34…”. După un timp a explicat într-o emisiune de televiziune că Remus și Romulus au fost alăptați de o vulpe.

    Desigur că toate astea nu l-au împiedicat să ajungă rector al SNSPA, poziție din care astăzi a transmis un comunicat către Parlament și către țară: „Rectorul SNSPA, prof. univ. dr. Remus Pricopie, apel către parlamentarii români: “Parlamentul României are obligația să clarifice acuzațiile la adresa lui George Simion privind colaborarea cu fostul KGB”.

    KGB s-a desființat în 3 Decembrie 1991, moment în care George Simion, născut în 1986, avea 5 ani.

    Desigur că Pricopie nu a cerut vreodată să fie verificată colaborarea lui Ion Iliescu cu fostul KGB.

  17. Narativul “Hackerii au spart sistemul informatic al Camerei Deputaților și au furat buletinul premierului Ciolacu, precum și o serie de cărți de identitate ale parlamentarilor,” rostogolit de întreaga autobază de presă a sistemului, e de porc și Lemn Tănase. Colegul Mihai Belu, mai instruit în softurile instituțiilor și în bug-urile guvernamentale, susține că vânzarea lor pe Dark Web (un fel de talcioc online) nu are sens. Cine ar cumpăra buletinul lui Marcel Ciolacu și ce ar putea face cu acesta pentru a câștiga ceva? La ce sunt bune datele, oricum publice? Nu cumva inspectoratele Fratelui cel Mare caută să obțină mai multe drepturi de control și mai mulți bani pentru supravegherea noastră?

    Chestiunea aia cu hackerul care cere un Bitcoin (vreo 40.000 de dolari) pentru a șterge datele e altă balivernă de regiment.

    Băieții ăștia mint și când oftează. Când râd, li se văd protezele cu microfoane. Zâmbetul lor e sărutul viperei pe picior. Când îi mângâi pe umeri, dai de epoleți. Pe ăștia nu-i crezi, nici când zic că fac bine.

    • Aveti perfecta dreptate dar manarii s-au facut si se vor face cu sau fara hackeri.
      Caz concret cu martori si scandal.
      Un cetatean roman stabilit in Occident s-a deplasat personal la primaria sector 1 pentru eliberarea certificatelor internationale de nastere ale copiilor . Primar cred ca era la acel moment istoric un romano-olandez si Presedinte, o viitoare victima a ” serviciilor”. Fapta administrativa trebuia efectuata in 3 zile de la depunere, facandu-se copie dupa actul original care urma sa fie restituit apartinatorului. Cand sa recupereze documentele, surpriza! Functionara nu restituie originalele afirmand pe şoptite ca ” nu are sens, odata ce a fost eliberat certificatul international”. De la acest moment cetateanul refugiat politic s-a rezvratit si punand stop cadru pe situatie, a solicitat prezența unui organ competent care a constatat ca in primarie se practica traficarea acestui tip de documente pe filierele N, N-E.
      Au situatiile de acest tip legatura cu Schengenul?
      Posibil ca actualmente tarasenia sa fie o facatura a Serviciilor pentru a dovedi cat de vigilente sunt dumnealor si cat de pretiosi sunt ciolacienii dambovițeni.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Buzea
Mihai Buzea
Mihai Buzea este arborist și scriitor. Cea mai recentă carte publicată: „Tarot”, editura Polirom, 2023.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro