Cercetările sociologice, sondajele de opinie, discuțiile din mass-media și de pe rețelele de socializare și mai ales rezultatele de la recentele alegeri locale și europarlamentare arată că naționalismul politic și economic tinde să (re)devină un fenomen semnificativ în România.
Naționalismul este o ideologie conform căreia valoarea politică supremă este națiunea. Altfel spus, națiunea este pusă mai presus de indivizi, de unitățile teritoriale mai mici (state ale federației, departamente, provincii, landuri, cantoane, județe etc.) sau de comunitatea internațională. În acest cadru, naționalismul economic poate fi definit ca o ideologie care servește națiunea – însă nu în sensul că o face mai bogată, ci mai nesupusă unor influențe străine. Naționalismul economic este, deci, o strategie a autosuficienței naționale.
În primul rând, naționalismul economic încearcă să limiteze utilizarea de către capitalul străin a resurselor naturale și a mâinii de lucru autohtone. În al doilea rând, această politică își propune să dezvolte producția internă a tuturor genurilor de bunuri de care țara are nevoie. În trecut, atunci când aceste încercări au dat greș, naționalismul economic nu a ezitat să susțină cucerirea de noi teritorii – fie sub forma anexării statelor vecine, fie sub forma colonialismului.
Dat fiind că, în condițiile actuale, limitarea importurilor, stimularea producției autohtone și expansiunea teritorială nu mai pot face ca o națiune să fie complet autarhică, naționalismul economic încearcă, în al patrulea rând, să exporte mai mult decât importă. În această etapă, politica naționalistă devine agresivă: naționalismele economice concurente intră inevitabil în conflict unele cu altele.
Într-adevăr, pentru a realiza o balanță comercială și de plăți excedentară, un stat inspirat de ideologia naționalistă trebuie să impună altor state comportamentele față de care el însuși încearcă să se protejeze. Or, dacă toate țările încearcă să-și sporească exporturile, să limiteze importurile, să atragă capital și turiști străini, să interzică acordarea de credite străinătății, să împiedice călătoriile în străinătate, să autohtonizeze rețelele bancare și financiare etc., războaiele comerciale, valutare și militare între națiuni sunt inevitabile. Pe plan intern, consecința ineluctabilă a acestui naționalism politic și economic este supunerea necondiționată a cetățenilor față de stat.
Din fericire, lumea actuală nu mai este dominantă de naționalismul dezastruos al anilor 1930, care a fost practicat de toate statele dezvoltate din acea perioadă și care a dus, printre alte cauze, la izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, tendințe naționaliste și populiste se manifestă și în prezent în întreaga lume.
În acest context, și în România are loc o resuscitare a ideilor care promovează naționalismul economic. Ideologia naționalistă poate fi recunoscută prin modul în care sunt prezentate, în mass-media, pe rețelele de socializare, în discursurile politice etc., problemele economice interne și internaționale. Conform acestor cuvântări patriotarde, străinii „distrug” economia națională, „fură” resursele naturale, „exploatează” mâna de lucru ieftină din România, „abuzează” de deschiderea țării față de importuri, investiții străine și imigrație. Ca urmare, o mare parte a societății românești consideră și ea că „poluarea din România este provocată de companiile străine”, „tăierile ilegale ale pădurilor din România sunt produse de străini”, „construcția de autostrăzi în România este blocată de puterile străine care urmăresc să împiedice dezvoltarea țării”, „unele state europene au împiedicat aderarea României la spațiul Schengen din motive economice” ș.a.m.d.
Un exemplu de subiect discutat în modul acesta părtinitor este importul de bunuri alimentare din anumite țări, care – se spune – folosesc România ca „piață de desfacere” pentru produsele lor agricole. Aceste importuri ar trebui interzise pentru a-i proteja pe fermierii și producătorii români de mărfuri alimentare de concurența neloială a străinilor, pe consumatori, de produse contaminate sau scumpe etc. O asemenea narațiune nu constituie doar o revenire a lozincilor naționaliste din perioada interbelică („prin noi înșine”) sau din stalinismul național ceaușist („independență economică”). Concentrându-se asupra unor probleme economice particulare, „suveraniștii” trec sub tăcere faptul că deficitul comercial al României este în primul rând consecința creșterii constante a deficitului bugetar și a datoriei publice. Nici măcar planificatorii din timpul comunismului nu erau atât de analfabeți economic încât să nu știe că produsele din import de bună calitate erau mai căutate de populație decât produsele românești și, de aceea, le repartizau doar magazinelor cu circuit închis, rezervate nomenclaturii și altor privilegiați ai regimului.
Există și alte subiecte a căror discutare publică arată că multe persoane apreciază și regretă naționalismul economic din perioada ceaușistă. Ele consideră că Romania a fost dezindustrializată în mod premeditat, deoarece întreprinderile românești din „epoca de aur” (oțelarii, combinate chimice, uzine de mașini grele etc.) erau atât de performante încât companiile străine și țările lor de proveniență au acționat pentru a le desființa. De asemenea, sunt mulți „analiști” care afirmă că statul român ar trebui sa revină în economie prin naționalizări, răscumpărări de participații de la firmele străine care dețin companii „strategice”, înființarea de companii de stat etc. În fine, sunt numeroși partizani ai exploatării resurselor naturale exclusiv de către „români”, care cer să se exporte cât mai puțin lemn, gaz, cărbune, energie electrică etc., pentru a proteja pădurile și a evita epuizarea zăcămintelor respective ș.a.m.d.
Această concepție nu este însă una a libertății individuale și economice. Ea reflectă idealul colectivist a unei „măreții naționale”, definită politic și la care toți „românii” ar trebui să contribuie, dacă nu de bună voie, atunci obligați de stat prin reglementări și prin politica sa economică.
Dacă ideologia naționalismului politic și economic va fi aplicată în detrimentul libertății individuale, a proprietății private, a domniei legii și a statului minimal, o nouă perioadă sumbră se poate abate asupra României, la fel ca perioada național-comunistă.
„Articol preluat cu acordul coducerii saptamanalului timisorean TIM 7, Nr. 37/27.06.2024, https://tim7.ro/nationalismul-economic/„
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
O buna analiza istorica si teoretica. Abordarea autorului nu ne arata o delimitare si niste criterii. Dar globalizarea economica fara limite si nationalismul exacerbat nu aduc aspecte pozitive. Totusi trebuie sa existe niste limite. Amintesc ca Polonia a avut cele mai multe obiectii fata de politica agricola din UE. Si a reusit sa obtina niste avantaje. Astfel, piata din Ro a fost si este invadata de merele din Polonia. Si situatia se repeta pentru multe materii prime si produse agricole. La fel cu cerealele, fl.soarelui si ouale din Ucraina. Fara numar……….. Dac vrem deschidere comerciala, atunci fiecare tara sa se specializeze clar in ceva.
„tăierile ilegale ale pădurilor din România sunt produse de străini”
Problema asta e mai nuanțată. În România, cam 3 milioane de gospodării sunt încălzite cu lemne, iar în unele dintre ele se și gătește cu lemne. Deci e nevoie de 3-4 milioane de camioane de lemne în fiecare iarnă, plus o cantitate uriașă de muncă și o altă cantitate de uriașă de motorină. Toate cele trei (lemnele, munca și motorina) transformându-se literalmente în fum, tot în fiecare iarnă.
Din cauza consumului imens de resurse, aceste resurse vor fi alocate doar în limita necesarului. Nu va tăia nimeni încă 2-3 milioane camioane de lemne în plus, doar ”ca să fie acolo”. În timp ce o corporație care vinde mobilă sau PAL în toată Europa, poate cumpăra oricând încă 2-3 milioane camioane de lemne, fiindcă va produce miliarde din prelucrarea și vânzarea acelui lemn.
Deci consumul industrial de lemn, atât timp cât produsele se exportă pe toată planeta, nu are o limită proprie, așa cum are consumul de lemn necesar pentru încălzire. Iar prețul lemnului brut nu poate crește prea mult, ca să limiteze astfel exploatarea, fiindcă România e o țară săracă, unde sute de mii de familii chiar ar sta în frig în lipsa lemnelor și oamenii ar pune mâna pe topoare în prima iarnă petrecută fără lemne.
Tăierile ilegale au în principal alte cauze: există un sistem piramidal de ”cotizații”, fiecare pădurar contribuie anual cu câteva mii de euro, asta transformându-se în câteva milioane care ajung la vârful Romsilva. Evident că pădurarii nu pun bani din salariu pentru ”cotizațiile” astea, deci e nevoie de tăieri ilegale. De câte ori citim în presă despre pădurari atacați sau omorâți de hoții de lemne, asta înseamnă că au cerut prea mult pe mașina sau căruța de lemne. Pentru că ei sunt un fel de vechili pe moșie, care administrează pădurea în interes propriu.
Sigur că niște oameni care au trăit toată viața lor la bloc înțeleg mai greu lucrurile astea, atât timp cât n-au făcut în viața lor focul cu lemne. Dar măcar vreo 2-3 săptămâni de vacanță într-un sat de munte i-ar ajuta să înțeleagă cum merg lucrurile cu lemnele, pădurarii și tăierile ilegale.
mereu m-am intrebat care e ratiunea de a exista o romsilva, in detrimentul uat-urilor;
pana sa fim nationalisti ar trebui sa fim mai intai uat-isti
@Harald _ „Din cauza consumului imens de resurse…”
Bineînțeles că economia României este excepțional, îngrozitor, de ineficientă, iar corupția este cel mai important factor al ineficienței economice, dar autorul distrage atenția publicului către altceva…Nostalgia pentru Epoca Ceaușescu. Sigur că nu poți să nu abservi că în anii 1980 viteza medie de circulație a trenurilor era 80km/h iar în 2023 a fost de 45km/h. dar de a trage de aici concluzia „nostalgiei” este un demers sofistic.
De asemenea, nu poți să nu observi că distrugerea unor active economice, precum flota de pescuit, ori uzina de autoturisme de teren ARO, sau Combinatul de Oțeluri Speciale Târgoviște, sau Fabrica de Pulberi Făgăraț șamd. au fost strategic determinate de concurenți externi.
Domeniile enumerate, la fel ca altele, au dovedit nu doar competitivitatea României la momentul distrugerii unităților de producție, ci perspectiva lor extraordinară de dezvolatre. Nu insist, presa abundă în detalii, de la Duster, la războiul din vecini, pentru care nu reușim să producem abuze, pentru că suntem dependenți de pulberile fabricare aiurea, în timp ce vecinii noștri est-europeni pot produce.
România taie pădurile ea însăși, pentru a vinde rumeguș… Știm bine că nu străinii fac asta. Iar pentru a fi „piață de desfacere” trebuie să creezi valoare adăugată, pentru a cumpăra ceea ce „desfac” alții. Textul este unul sofistic, iar autorul nu face asta din greșeală, pentru că este un economist excepțional, o face în mod evident cu intenție. Prin urmare, cred că este recomandabil ca de data aceasta să abordăm articolul profesorului S Cerna cu circumspecție.
Adevărul este la mijloc. TOATE marile puteri economice ale Lumii sunt „naționale” în sensul că își protejează prin orice mijloace piața internă. Un exemplu imediat este cel al subvențiilor pentru agricultură unde, de exemplu, Franța acordă fermierilor săi subvenții de trei ori mai mari ca în România. În aceste condiții nu poate exista o concurență loială iar efectul imediat este cel al uriașului deficit comercial al României în comerțul cu produse agricole și alimentare.
Ne place sau nu, marile puteri economice au acaparat piețele de desfacere și cele ale forței de muncă. A ieși din această situație este dificil, mai ales că în țările fost comuniste nu există o subvenționare suficientă a agriculturii din cauza lipsei capitalului.
Altfel spus, dacă nu se schimbă paradigma economică, subdezvoltarea statelor estice va dura mult. Și nu numai în domeniul produselor alimentare. Deci, cumpărați produse românești și NU mai plătiți pentru importuri chiar dacă sunt poate superioare calitativ.
Problema e alta, și anume ca economiștii și guvernul să facă un plan pentru a ieși din acest cerc vicios. Nu se mai poate continua cu un deficit comercial de 25-30 MILIARDE EURO ANUAL.
Imi aduc aminte de discutiile aprinse, cu decenii in urma, despre agricultura in UE. Era acolo un francez – Pisani daca nu ma insala memoria – foarte combativ, care a reusit pana la urma sa-si impuna punctul de vedere. Si ideea de baza era ca fara subventii agricultura europeana era amenintata, in mare parte, de disparitie. Pentru ca produsele agricole importate din tari unde mana de lucru era mult mai ieftina si conditiile naturale mai favorabile erau mai ieftine(la calitate egala) . Si atunci, subventionare agriculturii este solutia ca ea sa nu dispara !
Si de ce sa nu dispara ? In primul rand pentru ca milioane de oameni indragesc aceasta profesie si nu isi imagineaza ca ar putea face altceva (nu-i vorba, unde ai putea sa-i angajezi pe toti ?) . Si apoi, nu poti lasa Europa descoperita, in pericol de a fi flamanzita de o forta straina…
Sigur, punerea in practica a ideii nu este simpla, solutiile trebuiec cautate cu rabdare si intelegere pentru toti !
„TOATE marile puteri economice ale Lumii sunt „naționale” în sensul că își protejează prin orice mijloace piața internă. ”
Nu doar toate marile puterile economice sunt „naționale” dar si toate marile companii care activează pe multiple piețe sunt naționale. Asta se reflecta in politica de personal la nivel superior plus in repatrierea profitului si „price transfer” care sunt prioritatea numărul unu a oricărei companii mari care investește in alte piețe.
Din pacte articolul domnului Cerna nu reflecta de loc lumea reala.
@Lucifer _ „…mai ales că în țările fost comuniste nu există o subvenționare suficientă a agriculturii ”
Dar nici nu avem nevoie… DE ce nu se orientează România spre turism, spre exemplu? De ce nu identifică avantajele comparative, pe care să le transforme în avantaje competitive?
Ucrainenii au cernoziom și domină piața cerealelor?! Foarte bine! România poate oferi produse agricole pentru piața internă și să exporte bunuri și servicii pentru care alte state sunt mai puțin competitive!
Am văzut ambiția unora, cu totul ridicolă, de a realiza produse textile similare cu cele asiatice, la prețuri comparabile. Este absurd! Costurile nu pot fi similare cu cele ale producătorilor asiatici. Lasă-i pe ei să facă tricouri simple, în România fă-le cu o broderie specială, pentru a le putea vinde mai scump, sau construiește mașinile de brodat!
N-avem nevoie de o subvenționare mai mare a agriculturii. Cît de mare este subvenția în agricultura Luxemburgului, spre exemplu, statul cu al doilea cel mai mare PIB per capita din lume?
Si totusi, un anumit grad de nationalism economic e, nu numai de dorit, ci chiar necesar.
1. Exista domenii strategice, de la energie, la armament, si chiar parti din sanatate, care trebuie sa ramina in mina natiunii. E suficient sa vedem ce s-a intimplat cu Europa cind s-a pierdut energia ruseasca.
2. Ca se vorbeste de mincare, e regretabil ca agricultura romaneasca s-a predat, ajungind sa produca chestii fara gust, fara nici un fel de valoare nutritiva, doar din dorinta de a se alinia la niste directive idioate.
3. Nici un cioban istet nu-si vinde vaca care da lapte pt a-si cumpara panouri solare.
4. China exceleaza prin a-si forma colonii economice, vezi Africa.
Concluzie, totul trebuie facut cu masura!
@neamtu tiganu _ „Exista domenii strategice, de la energie, la armament..”
Exact aceste domenii, atât de strategice, au fost lăsate domnilor Becali și Pițurcă, investitori strategici.
România este o cleptocrație. Obiectivul fundamental al cleptocrațiilor este transferarea în kod fraudulos a unei cantități cât mai mari din resursele publice în proprietatea privată a cleptocraților și a apropiaților acestora fără a răspunde în vreun fel în fața justiției.
Strategiile românești urmăresc exclusiv atingerea obiectivului politic fundamental al cleptocrației.
Da, e o linie de demarcatie subtire intre nationalism economic si apararea interesului economic al cetatenilor; de exemplu, la banci: daca dobinda la imprumuturi este „suverana”, in sensul ca bancile dau imprumuturile cu ce dobinda vor ele, tinind cont de riscul afacerii, ramane de discutat de ce bancile straine dau dobinda la depozitele de economii ale populatiei sub dobinda pe care o practica la ele acasa; la aceleasi sume de bani; cetatenii lor au supradrepturi? Sau cum?
Dupa ce UE a reglementat calitatea produselor pentru toata UE, salariile minime in toata UE, tarifele telefonice in toata UE, poate ar trebui sa vada si serviciile bancare egale in toata UE. Si nu cred ca asta e nationalism.
De altfel, tot la banci, daca vedem statisticile publicate, o familie de americani are o datorie de 15-17.000USD. In medie. La noi… sunt cam 10-20% de familii cu credite. Restul sunt tinuti departe de creditele bancare.
Pe linga limitarea varstei de creditare la 70 ani. (In realitate mult mai putin. Caci daca ei un credit, trebuie sa-l returnezi pina la 70 de ani. Ceea ce este destul de greu, datorita ratelor mari, daca esti trecut de 60 de ani. Trebuie sa ai venit mare sa faci acest efort. Dar daca ai venit mare, la ce iti mai trebuie credit?)
Nu uitam ca azi, in Romania, capitalul privat autohton se ridica la ceva mai mult de 20%, capitalul de stat la 13%(?!!!- parca trebuia sa fie tot privat) si restul, capital strain. (Nu intotdeauna privat.) Practic, suntem bransati la masina plamin inima. Oxigenarea economiei este in afara organismului (tarii) si ni se da cat se vrea sau ce-a ramas. Este si vina noastra, pentru ca am pus multe obstacole in calea dezvoltarii institutiilor bancare autohtone. Prea multe obstacole si prea mari. De altfel, neocomunistii care ne conduc de mai bine de 30 de ani, au ca dusman existential „capitalistul”. Patron de fabrica si mai ales de banca. (Daca veti vedea actele oficiale, nu apare nicaieri termenul „patron”. „Adminstrator”, „actionar unic” etc. Doar o „asociatie patronala”, cine stie cum aparuta.) Sunt constienti ca vor fi trimisi la pensie, daca tara va fi condusa de patroni. De asta lupta sa devina ei patroni si politruci, simultan. Altii nu au voie.
Productia de dragul productiei este o nebunie. Dar nu trebuie uitat ca productia industriala este mult mai bine platita. (Si muncitorul si produl final.) O tara care este „eminamente agrara” ramine o tara bananiera. Cu multiple probleme economice si politice (saracia maselor, dictaturi, mai mult sau mai putin camuflate, personala sau de grup). Si monocultura cerealiera concureaza serios monocultura bananiera, in acest caz.
Nu trebuie uitat ca istoria nu s-a sfarsit. A reinceput. Un razboi sangeros, care ameninta sa se transforme in vapaie mondiala este la portile noastre. Ba chiar ne-a atins teritoriul, ocazional. In aceste conditii, este nevoie de o armata puternica, bine inarmata, cu arme de ultima ora. Pentru asa ceva ai nevoie de o industrie de varf, la tine acasa. Pentru ca daca incepe nebunia, transporturile vor fi serios perturbate. Pina aici, in extremul est al NATO, e cale lunga. Armele, munitia(proiectile, rachete etc.) ajung greu si cu posibile pierderi pe drum. Plus mentenanta armelor de pe front, care trebuie revizuite, eventual reparate. Plus efortul financiar mai mic, daca produci aici. Nu sustin productia „nationala” de arme, dar statul trebuie sa aiba o strategie in domeniu, impreuna cu firmele de armament cele mai performante din cadrul aliantei, care sa-si deschida sucursale locale. Este si o disipare a tintelor strategice. Daca ai toate tintele (fabricile de armamanet) intr-o mica zona, pot fi rapid distruse de bombardamentele inamice. Mai ales de o bomba atomica. Azi, Ruhrul ar fi distrus de singura racheta nucleara. Si nu doar el, tinind cont ca o racheta are mai multe incarcaturi nucleare (nu „focoase”, cum zic neinitiatii). Dar daca mici fabricute ar fi raspindite pe toata suprafara UE (Germania, Franta, Italia, Romania, Polonia etc.) distrugerea lor totala va fi mult mai grea.
(De curiozitate: cat ne-au costat obuzierele din Coreea de Sud? Stiti ca am proiectat si noi un obuzier -150 sau 155mm- usor blindat, autopropulsat, automatizat, cu tirul condus de computer? O firma privata din Romania, impreuna cu Israel si SUA. Cat am fi economisit la buget, daca le dadeam lor comanda? Ce venituri se generau -la buget- prin fabricile noastre? Deci? Puteti face socoteala?)
(Priviti istoria celor 2 razboaie mondiale: lasati singuri, am capitulat de doua ori. Buftea-Bucuresti si acceptarea Dicktatului de la Viena si intrarea in sfera Germaniei. Pentru ca nu am avut o armata bine dotata si o industrie care sa sustina efortul de razboi. Istoria se va repeta, daca suntem lasati la fel. Dezindustrializati. Mai ales in privinta industriei de armament.)
Nu puteti spune ca distrugerea industriei aeronautice nu este arbitrara. Abia fusese ridicata, cu tehnologii de ultima ora. (Ne-au curtat si Bombardier, si Fokker, si ATR. Politrucii nostri -or fi ai nostri sau ai vecinilor, fosta mare putere?- i-au refuzat pe toti, punind pe butuci Bucurestiul. ) Nu puteti spune ca ARO nu a fost distrusa intentionat. Nu puteti spune ca aluminiul romanesc nu a fost inghitit premeditat. ETC.
Dar sigur, padurile ni le-am defrisat singuri. Doar ca o mare fabrica straina cumpara bustenii, fara sa verifice actele de provenienta.
Este bine venit articolul dvs.
Dar trebuie marcat si subliniat Rubiconul nationalismului daunator, care ne separa de caracterul national benefic. In domeniu economic.
Caci: daca acceptam distrugerea industriei romanesti, ce diferenta este intre UE si planul Valev?
De ce am ramine aici?
Ne internationalizam noi, dar… ce castigam? In afara de conturile secrete ale politrucilor ce ne conduc, prin Elvetia, Cipru etc.
@mongolul _ „… bancile dau imprumuturile cu ce dobinda vor ele…”
În principiu, este concurență. Dacă formează înțelegeri, carteluri etc. Consiliul Concurenței ar trebui să intervină. Și chiar a intervenit, din câte îmi amintesc.
De ce românii privesc creditarea altfel decât americanii? Nici culturile, nici economiile nu seamănă.
Haideți să ne dorim ca România să adopte moneda unică EURO, pentru mai multă stabilitate. Apoi, putem vorbi despre dobânzi mai mici, mai multă predictibilitate economică, o inflație mai redusă șamd.
… Că tot vorbea domnul profesor S Cerna despre relațiile dintre deficite, rata șomajului și inflație. …Sau nu vorbea, dar cu siguranță știe foarte bine despre ele.
Mulțumesc, Silviu Cerna, pentru această reflecție – semnal. Uităm – asta dacă am avut vreodată preocuparea de a ști – ce dezastru au adus în societate nationalismele mistice antisemite din interbelic, bolșevismul sub ocupația sovietică și apoi național-comunismul ceaușist.
Mulțumesc și eu pentru apreciere și pentru articolele pe care le publicați pe contributors.ro
Excelent!
Un popor needucat poate duce o economie nationala in sapa de lemn . Termenul ,,natiune ” pute multora .
Libertatea mea de actiune imi spune sa nu cumpar produse chinezesti , turcesti , unguresti , austriece , rusesti , grecesti , bulgaresti , ….. Libertatea mea de actiune imi spune ca un mare lant de magazine isi bate joc de mine atunci cind imi scrie pe o eticheta de pret ca un anume fruct provine din Romania si Spania . De ce le amesteca ?! Libertatea mea de actiune ma determina sa nu contribui la plata salariilor cetatenilor altei natiuni . Ba chiar ma determina sa imi duc viata in asa fel incit sa platesc cit mai putine taxe si impozite la bugetele publice romanesti tilharite de guvernanti .
Despre ce domnie a legii e vorba in Romania atita timp cit politia , procuratura si judecatorii inchid ochii la ilegalitatile comise de functionarii bugetari si demnitari ?
Un articol manipulator ca multe altele de pe plat-forma asta ….
@Adrian Popescu _ „Un articol…”
Așa este, este de așteptat ca într-un an cu atâtea alegeri să fie numeroase articole care conduc spre concluzia că „ne merge rău pentru că așa a vrut Dumenzeu, să fim săraci”, ori „nu s-au aliniat planetele”. În niciun caz politicienii nu au vreo vină pentru că România este un stat eșuat, după cum însuși Președintele său a spus, cu cei mai săraci cetățeni din Uniunea Europeană.
Dar, aceste articole sunt departe de a fi majoritare, sau măcar „multe” pe această platformă, cu bucurie și onestitate trebuie să recunoaștem.
„Într-adevăr, pentru a realiza o balanță comercială și de plăți excedentară…”
Sunt pe deplin convins că domnul profesor Silviu Cerna are vaste cunoștințe în domeniul Științelor economice, prin urmare, nu este o greșeală neintenționată, ci un sofism voit.
Este tendențios să amesteci dorința firească de însănătoșire a economiei inclusiv prin echilibrarea balanței comerciale și de plăți [a României] cu politica autarhică a economiei aberante ceaușiste.
Sigur că România poate și este de dorit să-și sporească exporturile și să devină mai competitivă pe piața internațională. Niciun stat nu poate, așa cum în mod corect este prezentat în text, să producă toate bunurile și serviciile de care are nevoie, nici măcar izolata Coree de Nord. Prin urmare, statele își fructifică avantajele comparative transformându-le în avantaje competitive în cadrul schimburilor comerciale.
Doar că România nu reușește de decenii să identifice domeniile de maximă competitivitate pentru economia sa și să stimuleze dezvoltarea lor. Politicile economice românești sunt dezastruoase, fondurile alocate pentru dezvoltare sunt furate cu nerușinare și acoperirea Justiției. Banii destinați investițiilor ajung la cheltuieli an de an.
Economiștii care ar trebui să semnaleze aberațiile din politicile economice caută mai degrabă să acopere în intervențiile lor publice scopurile populiste ale politicienilor decât să le ofere consiliere.
Două lucruri aș vrea să spun în încheiere…
Suntem statul Uniunii Europene cu cei mai săraci cetățeni. Este clar că ceva merge extrem de prost în economia României, în pofida știrilor aberante care spun că România a depășit PIB-ul Poloniei pa cap de locuitor.
Al doilea… Când vor cere imperativ economiștii români cu trecere la politicieni stabilirea unui calendar clar, adică, clar, pentru adoptarea monedei comune europene? Când adoptă România moneda EURO?
Intrarea în Zona Euro cu o economie slabă înseamnă sinucidere. Vedeți ce au pățit Grecia, Letonia, chiar Spania și Italia. Oare de ce economii puternice ca Suedia și Danemarca NU VOR să intre în Eurozona? Și nici Polonia, Cehia, Hungaria, țări cu economii mai solide ca România?
Moneda euro in Ro la Pastele Cailor! A avea moneda euro inseamna a respecta cerintele fiscale ale UE! Ceea ce guvernantii nu vor pt ca nu mai pot fura cum si cat vor ei!!!
Cat despre moneda „unica” ioropeanca
Cand ai PIB-ul „cladit” pe fiscalitate*
ar fi sinucigasa adoptarea „ieuro”
______________________________________________________________
* peste doua treimi din taxe si impozite indirecte (TVA si accize)
… deoarece nu are astfel de domenii de maxima competitivitate*
De ce nu are?… pai… sunt cateva cauze fundamentale:
energia? foarte scumpa, sunt cateva unitati de productie ieftine, dar… distributia a fost… „externalizata**”;
mijloace de productie? foarte scumpe, importuri, iar creditarea este de asemenea extrem de scumpa;
resursa umana? calitate mediocra***, peste care se suprapune fiscalizarea excesiva;
materii prime si materiale? importuri, deci foarte scumpe
________________________________________________________________________
* asta-nseamna valoare adaugata mare si foarte mare
** mai traieste matusa tamara?
*** „invatamant” cu „filosofie” de tip stocare/reproducere, „cadelnitat” inca din clasa pregatitoare
Dom’ profesor, imi pare tare rau, dar va dati cu parerea ca un Senior Political Analyst din fata blocului, dela Scara C. Ma limitez doar la a va spune sa ii intrebati pe seicii din Golf ce parere au asupra suveranitatii lor asupra petrolului dela ei din desert. Sau si mai bine, pe Larry Ellison (Larry Ellison, dom’ profesor !) despre AI si suveranism.
Suveranism, evident nu cel al lui George Simion si Șoșoacă, ci ala aparat de alte Trump si Biden atunci cand vine vorba de Data. Si daca tot am pomenit de Data, dati-mi voie va rog sa va spun ca aceste Data sunt resursa nationala cea mai pretioasa in momentul de fata. Nu in Romania, Doamne fereste, ci in America, unde nu mai ramane nicio urma de comert liber, economie de piata libera, si alte vrajeli, cand vine vorba sa fie oprit accesul chinezilor la Data. Nu va dau exemple in acest sens, Google va paote furniza o lista nesfarsita. Dar nu va mai ametiti studentii cu lozinci ca din anii 1960, doar cu semn schimbat.
Pentru a va distra serios, sunt convins ca americanii isi apara hemoroizii cu convingere, spre deosebire de romanii care nu isi apara nimic pentru ca nu suint nationalisti:
https://hotnews.ro/apti-statul-nu-are-nevoie-sa-stie-daca-ai-cumparat-online-crema-de-hemoroizi-big-brother-ul-facturilor-reclamat-la-avocatul-poporului-1529393