Profesorul Armand Goșu, unul dintre puținii analiști români cu adevărat specializați în rusologie și un veritabil bun cunoscător al actualului țar de la Kremlin, îl socotea într-o recentă carte pe Vladimir Vladimirovici Putin o ecuație complicată.
Ecuația aceasta s-a complicat însă și mai mult odată cu începerea, din ultima decadă a lunii februarie 2022, a războiului împotriva Ucrainei. Din ordinul fostului ofițer KGB, Moscova a declanșat atunci ceea ce s-a numit o operațiune specială al cărei țel proclamat ar fi denazaficarea țării. Denazificare făcută în numele pretinsei frății dintre ruși și ucrainieni. Cum bine se știe, Moscova este expertă în găsirea de explicații. în acordarea de ajutoare frățești de nimeni cerute. A făcut-o și în 1953 (RDG), și în 1956 (Ungaria), și în 1968 (Cehoslovacia) , și în 1979 (Afganistan). Era gata-gata să o facă și în 1981, înainte de proclamarea legii marțiale în Polonia.
Ceea ce s-a întâmplat la data de 24 februarie 2022 și tot ceea ce a urmat după aceea a provocat un șoc chiar și în conștiința acelor cercetători, dar și relativ puțini oameni politici în special din Occident care au avertizat asupra iminenței atacului rusesc în Ucraina. Toți buni cunoscători ai personalității lui Putin, ai ambițiilor imperiale ale acestuia, ai obsesiilor lui globaliste, anti UE și anti NATO, ai antecedentelor lui de dinainte de 1991 și ai agresiunilor comise de Rusia în Cecenia, Georgia și chiar în Ucraina. Sfidarea putinistă era de data asta mult prea mare. Desfășurarea viitoare a războiului e greu de intuit, deși rădăcinile lui totalitare ca și cele ce țin de personalitatea noului Vojd (Putin a redeschis cultul lui Lenin și al lui Stalin) sunt în bună parte cunoscute.
Cartea neagră a lui Putin, volum apărut în 2022 în Franța, la prestigioasa editură Robert Laffont, sub coordonarea Galiei Ackerman și a lui Stéphane Courtois, a însemnat concretizarea editorială a acestui șoc. 11 cercetători, unii francezi, alții născuți în Ucraina, Georgia, Rusia sau Cecenia, și-au reunit eforturile în încercarea de a spune aproape totul despre Putin. Despre formarea lui ca cetățean sovietic și ca ofițer al KGB, despre începuturile și evoluția în ceea ce indiscutabil poate părea o miraculoasă carieră (bizar e însuși faptul,observat și de Stéphane Courtois, și de Thierry Wolton, că cineva care, la un moment demisionează din KGB, ajunge peste doar câțiva ani să conducă principalul serviciu secret din Rusia), despre dorința obsesivă a acestuia de a reface gloria de odinioară a Imperiului rus, despre obsesiile lui anti-ucrainiene, despre tot ce înseamnă politica lui Putin (internă, externă, culturală, educațională), despre intenția acestuia de a controla nu doar prezentul, viitorul, ci și trecutul cu ajutorul unui nou și înspăimântător Minister al Adevărului. Grație eforturilor susținute ale editurii bucureștene Humanitas ca și ale traducătorului Iulian Comănescu, Cartea neagră a lui Putin este acum disponibilă și în limba română.
După ce am citit-o, după ce am parcurs cele 21 meticuloase analize, organizate în trei mari secvențe (Cronica unei dictaturi anunțate, O politică de destabilizare și de agresiune, Căile și mijloacele autorității absolute), acestora adăugându-li-se postfața Încotro se îndreaptă Rusia? scrisă de coordonatorii volumului și, firește, Cuvântul înainte la ediția românească conceput de Thierry Wolton (A cui e vina?) pot spune că ecuația complicată despre care vorbea Armand Goșu a dobândit în mintea mea un plus de claritate. Nu știu cât și cum au contat în formarea lui Putin cărți precum Scutul și spada ori serialul Șaptesprezece clipe ale unei primăveri, amintite ca atare într-un studiu. Știu însă că în imprevizibilul reprezentat de devenirea lui Putin, există un cuantum de previzibil, cu minuție refăcut și descris cu lux de amănunte în cele șase studii din prima parte a volumului. Tot ceea ce este relatat și comentat detaliat în următoarele capitole ale cărții nu face decât să confirme punerea în practică a premiselor. Putin și-a întocmit o foaie de parcurs pe care a urmat-o cinic, fără nici cea mai mică grijă pentru costurile ei în special umane. Crime, operațiuni secrete, tovarăși de drum inventați și abandonați când nu s-au mai dovedit utili, atacuri armate, sacrificarea până și a vieților copiilor sunt parte ale acestei foi de parcurs. Totul ajungând la apogeu odată cu războiul din Ucraina.
Cartea nu mi-a oferit nici un moment nici cel mai mic motiv de optimism. Stéphane Courtois, Galia Ackerman și colaboratorii lor nu și-au propus să le vândă cititorilor iluzii. Ajunge să citești capitolele Stâlpii politicii externe putiniste: recrutarea, extorcarea și șantajul, îndeosebi secvența Armele Apocalipsei și proiecția terorii în străinătate, și Nimicirea popoarelor, ambele purtând pecetea expertizei lui Françoise Thom (cea căreia îi datorăm și cartea Comprendre le poutinisme) și realizezi că nu e nimic de glumit în privința lui Putin. Miră doar de câtă naivitate (orbire) au putut da dovadă cancelariile occidentale în bunăvoința lor excesivă față de Putin, a jocului său dublu. Stupefiază ceea ce a făcut pe vremea când era cancelarul Germaniei atât de lăudata Angela Markel. Și ce explicații a născocit ea pentru faptele sale. Explicații acceptate pe nemestecate de ceilalți lideri ai lumii occidentale.
Lectura cărții coordonate de Galia Ackerman și de Stéphane Courtois oferă serioase prilejuri de îngrijorare. Cele trei deliruri logice, enumerate în concluzia cărții (restabilirea grandorii politice a URSS, mitologia grandorii Imperiului țarist, unitatea fraților și a popoarelor frățești) sunt puternic imprimate în mentalitatea rusă de azi. Putin a construit, încurajat o întreagă rețea de interese, numărul fidelilor săi, fie ei de bonne volonté, fie interesați ori deveniți astfel cu de-a sila, este absolut copleșitor, Biserica și patriarhul Kiril îi sunt stăpânului de la Kremlin nu doar aliați, ci și subordonați de parcă ar fi parte dintr-o ierarhie miltară. Totul după mai vechiul model kaghebist. Păienjenișul relațiilor și a raporturilor de putere de la Kremlin rămâne totuși greu nu doar de dibuit, ci și de distrus. Așa încât o schimbare de personal la vârful politicii ruse, indiferent pe ce cale ar interveni ea, cum și din ce cauze, nu va aduce cu sine mare lucru. Răul are rădăcini temeinice. Greu de smuls. Indiferent că originea lor e în Imperiul țarist, în cel comunist, în matricea Lenin-Stalin, în brejnevista doctrină a suveranității limitate, în politica gorbaciovistă, în lecțiile lui Eltin si ale lui Jirinovski.
Galia Ackerman și Stéphane Courtois – CARTEA NEAGRĂ A LUI PUTIN; Traducere de Iulian Comănescu; Editura Humanitas, București, 2023
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Occidentul a crezut mult timp că poate face din Rusia un stat de factură europeană. Eroare monumentală, poporul rus și elitele ruse au mentalitate asiatică. Iar chestia aia occidentală cu democrația și libertatea „nu prinde” peste tot, nu este o soluție minune. S-a văzut cum Africa, Orientul mijlociu, etc au refuzat soluția Occidentului democrat.
Deci, ca părere, nu există o soluție de compromis cu Rusia. Toate compromisurile cu Rusia, chiar prin trădarea altora, au fost în final perdante și rușinoase pentru Occident. Sper ca, de data asta, Occidentul să nu mai salveze Rusia, prin trădarea altora ca Ucraina, Moldova, Polonia, România, etc.
Am sa citesc cartea, multumesc.
Un peisaj dominat de nori josi si negrii.
Daca Putin isi educa copii prin serbari de gradinita cu machete tancuri, tabere de vara militare, programe de indrumat drone, manuale masluite, pe langa multe altele, cu seva trasa din radacinile raului bine infipte in solul rusesc, atunci noi ar trebui sa ne pregatim la modul cel mai serios ca urmatorii zeci de ani sa insemne in Romania educatie de buna calitate, democratie puternica, cu lege la fel de puternica, bum economic si aparare greu de strapuns pe toate palierele. Altfel, riscam sa nu putem impiedica ca ramificatiile radacinilor sale sa se infiga si in solul nostru.
Putin mizează pe lașitatea Occidentului și predispoziția acestuia pentru trădare. Pentru Occident, doar banii contează. Iar banii cei buni și mulți sunt la Rusia, nu la Ucraina. Deci, cel mai probabil, Ucraina va fi trădată. Sper să nu fie tradate, ca altădată, Polonia, România, etc.
Dle Profeso
O excelenta recenzie. Am citit si eu aceste carti, si chiar „oferă serioase prilejuri de îngrijorare”. Intrebarea care persista cum de politicienii lumii libere nu s-au ingrijorat si ei? Au fost experti,carti care au explicat ce este regimul Putin si care sunt pericolele scrise cu ani inainte de razboiul din Ucraina.. De ce au fost orbi,desi noi cei din est le-am explicat de multe ori la cel mai inalt nivel, ce inseamna Rusia.Un simplu exemplu din multe : Marea Neagra n-a fost o prioritate pentru NATO ….acum explodeaza drone la 10 km de Galati,iar o drona americana a fost doborata in Marea Neagra,in apele internationale.
UE a fost complet nepregatita ca si cazul pandemiei. Mai tineti minte masa aia de 6m lungime de la Kremlin intre Macron si Putin? Nici atunci nu au realizat ce pericol este Putin si regiumul lui si Rusia.
@matrix .
Dar Romania nu are ce sa si reproseze daca ne amintim ca inca din 2005 (DOUAMIICINCI !!!) un politician roman a tras semnalul e alarma:
”Presedintele Traian Basescu acuza autoritatile de la Moscova ca trateaza Marea Neagra ca pe un „lac rusesc”. Intr-un discurs rostit la universitatea americana Stanford, seful statului a declarat ca refuzul Rusiei de a internationaliza problemele din zona Marii Negre ar putea provoca tensiuni similare celor din Balcanii de Vest. El a repetat ca aceasta zona este generatoare de conflicte si ca ESTE DATORIA COMUNITATII INTERNATIONALE DE A INTERVENI pana nu e prea tarziu, adica PANA NU VA FI NEVOIE DE INTERVENTIE MILITARA ”
Si tota asa ….atentie la Ukraina , atentie la Georgia, atentie la Transnistria…
https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1209713-traian-basescu-aduce-reprosuri-rusiei-problema-marii-negre.htm.
Omenirea a primit LUMINA de la poala Carpatilor inca din 2005 si noi ne calicim pentru 200 de hectare si niste Note semnate Petrov.
Corinne – prietena lui Juan Carlos a dat pe goarna o multime de povesti care il ingropau pe ex regele spaniol . Dar noi ?! Noi o tinem priponita la Targsor pe omoloaga Corinnei suparati ca , dand dovada de ceva care pare a fi CARACTER , nu a spus nici pîss despre Marele Vizionar.
Toate tarile din Est au dat semnale de alarma privind Rusia ….care au fost ignorate,rolul lor in lumea libera fiind acela de tace, cum a zis Chirac. Ei bine,au spus dar …au fost auziti abia cand in mijlocul Europei are loc un razboi de proportii.
Cat despre Traian Basescu ….a fost facut sa taca de catre adversarii sai , in special Voiculescu ,fost ofiter de Secu.
Nu credeti ca a fost un puci securist atunci?
Cine erau personajele principale de atunci?
Pe cine dintre pucisti regasim si in ziua de astazi ca politician bine-mersi si la loc de cinste?
Nu m-as mira daca si comentariul asta o sa fie cenzurat.
Toti aveti dreptate. In materie de politica externa, Occidentul sufera de o boala cronica: orbul gainilior. In conditii normale afectiunea nu ar fi foarte deranjanta insa in momentele de criza politica poate avea efecte nefaste. Boala s-a manifestat letal in anii ’38-’39 cu efectul pe casre-l stim cu totii. La fel este tratat in prezent Putin, ca si predecesorul sau – Hitler -, cu condescendenta si cu jumatati de masura. Si tare ma tem ca Ucraina astazi are rolul Poloniei din 1939.
Politica ezitanta a Occidentului va duce acest razboi intr-o fundatura transformandu-l cu acordul lui Putin, sau invers, totuna, intr-un nou conflict inghetat. Caci „ajutorarea” Ucrainei cu taraita numai la asta poate duce. Am pus ghilimele ca sa evidentiez ipocrizia Occidentului care profita de ocazie sa scape de stocurile de armament vechi, nefunctional si ruginit. Bineinteles, isi ascunde ipocrizia livrand si armament relativ nou si performant. Dar numai din acela care tine Ucraina la limita de plutire. Aaa, si profita de ocazia ca sa mai testeze cate ceva in conditii reala. Armamentul care ar fi putut determina terminarea acestui conflict si ar fi crutat viata a zeci de mii de ucrainieni, ei bine, despre acesta se vorbeste si se vorbeste si se discuta si se palavrageste si se joaca alba-neagra cu el. Caci dac-ar fi fost determinare, razboiul ar fi fost deja terminat si zeci de mii de ucrainieni – in viata. Economia Occidentului, puternica, moderna, tehnologizata, a zeci de state, unul mai puternic decat altul, in frunte cu Unchiul Sam, nambar uanul mondial, nu este in stare sa tina pasul nici cu necesarul de obuze de 155 mm, fiind ridiculizata de o Rusie, cu economie slaba, neindustrializata, care abia isi duce zilele, unica ei speranta fiind exportul de titei si gaze. Alta, Abramsurile alea ies din discutie ca sunt prea complexe si au motoare de avion, complicate care necesita un combustibil sofisticat: kerosen. Romania cumpara din astea, ca s-a descoperit ca au motoare multicombustibil. Adica, merg si cu motorina, nu doar cu kerosen. N-are rost sa mai exemplific ca ma nervez si-mi creste tensiunea.
Și eu cred că Ucraina a picat la mijloc și în final va fi impus un compromis cât o trădare.