Apariția Ordonanței Guvernului (OG) nr.21/1992 privind protecția consumatorilor (publicată în Monitorul Oficial din 21.08.1992) a marcat o premieră absolută și un moment istoric deosebit de important pentru cei cca 23 milioane de consumatori din România (existenți în 1992) întrucât interesele economice și drepturile acestora au fost astfel afirmate, cunoscute și recunoscute la noi, pe planurile legislativ, instituțional și practic, promovarea și apărarea acestora fiind ulterior extinse, prin noi reglementări și noi organizații, în cele trei decenii care au trecut de atunci.
Conform Art.3 din OG nr.21/1992
„Principalele drepturi ale consumatorilor sunt:
a) de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea ori să le afecteze drepturile şi interesele legitime; …
b) de a fi informaţi complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum şi de a fi educaţi în calitatea lor de consumatori; …
c) de a avea acces la pieţe care le asigură o gamă variată de produse şi servicii de calitate; …
d) de a fi despăgubiţi pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevăzute de lege; …
e) de a se organiza în asociaţii de consumatori, în scopul apărării intereselor lor.”.
Reorientarea politică a României, după anul 1989, spre multipartidism, democrație, privatizare, capitalism și economie de piață liberă, renunțându-se treptat la „construirea socialismului”, la economia planificată centralizat, la abordarea pasiv-represivă a calității dar și la fosta industrie socialistă proprietate de stat – prin legislație elaborată, avizată și aprobată de „aleșii poporului” – a determinat și la noi apariția și dezvoltarea „societății de consum” și a „consumerismului”, existente de peste două secole în statele industriale (mai ales coloniale) ale lumii… Ambele concepte au mai multe semnificații, mai mult sau mai puțin cunoscute, dar neconsensualizate și parțial antagonice/ contestabile…
„Societatea de consum” a apărut, în acele state, simultan cu „clasa de mijloc” a lor – o „categorie socială care considera că tot mai multe produse oferite pe piețe (de exemplu cele impuse de modă sau produsele de lux) pot și trebuie să fie achiziționate pentru alte rațiuni decât necesitatea/ utilitatea lor imediată la cumpărători”. Un cercetător occidental considera critic pe la sfârșitul secolului al XIX-lea că „activitățile și obiceiurile de consum ale membrilor acestei noi clase sociale a oamenilor care dispun de foarte mult timp liber sunt ostentative, discreționare și risipitoare. Acestea sunt motivate în principal de nevoia de a afișa un anumit statut social, nu de funcționalitatea sau utilitatea achizițiilor”. Alți critici susțin că „societatea de consum” – incitând continuu consumatorii să achiționeze noi și noi produse, în cantități tot mai mari, indiferent de necesitatea/ utilitatea și chiar calitatea acestora – ar fi fost și ar fi rămas o necesitate politico-economică în scopul apariției și/ sau al menținerii/ dezvoltării competiției tipic capitaliste pentru noi piețe, noi consumatori, pentru segmente de piață cât mai importante și, mai ales, pentru noi, rapide și cât mai mari câștiguri și profituri, etc.
„Consumerismul” – apărut, în statele industriale, în paralel cu „societatea de consum” – a fost considerat inițial a fi o ordine social-economică ce promovează și încurajează achiziționarea de bunuri și servicii în cantități din ce în ce mai mari, indiferent de necesitatea / utilitatea sau chiar calitatea acestora. Alte semnificații ale conceptului „consumerism” (apărute în ultimii 50 de ani) sunt următoarele:
– „acumulare egoistă, fără rost și uneori nocivă de produse inutile/ nenecesare (în opoziție cu stilul de viață sănătos și traiul simplu promovate de “anti-consumerism”)”
– „forță acționând pe piețele libere care distruge individualitatea și afectează societatea,corelându-se cu globalizarea și fiind contestată tot mai insistent de mișcarea mondială anti-globalizare”
– „ideologie conform căreia consumatorii trebuie să fie/ devină decidenți bine informați și educați (în prealabil), în cadrul pieței”
– „ansamblul studiilor și practicilor având ca scop generarea încrederii consumatorilor în produsele oferite spre achiziționare, prin oferirea de date și informații relevante, fiabile și suficiente” (de ex. buletinele/ rapoartele de testare / inspectare/ certificare a produselor oferite pe piețe) – deci prin publicitate de terță parte (și nu exclusiv prin publicitate de primă parte așa cum se practică în România!)
– „ideologie conform căreia piața însăși este cea care asigură justiția socială prin practici economice echitabile, inclusiv faptul că producătorii sunt obligați să fabrice produse de calitate, prin legislația, politicile și strategiile din domeniul protecției consumatorului”
– „domeniu de reflexie, decizie și acțiune privind studierea, reglementarea și/ sau interacțiunea consumatorilor cu piețele”
Contrar unor aparențe, conceptele „societate de consum” și „consumerism” nu au doar conotații exclusiv negative (conform mass-media și unor opinii larg răspândite nu numai în România) acolo unde și atunci când consumatorii sunt decidenți bine informați și educați, în prealabil, în cadrul pieței. Fiind informați și educați de decenii, în mod continuu, eficient și adecvat (pertinent, obiectiv/ credibil, prompt, util, eficace, exhaustiv, etc.), consumatorii din statele industriale și-au dezvoltat discernământul critic și au adoptat – în mod predominant – un comportament rațional, determinat exclusiv de interesele lor economice prin stabilirea prealabilă a propriilor cerințe, nevoi și așteptări urmată de căutarea, compararea, identificarea și selecționarea spre achiziție doar a produselor/ serviciilor care au simultan CALITATE maximă (fiind deci cât mai adecvate la propriile cerințe, nevoi și așteptări) și PREȚ/ TARIF minim.
Dar, din păcate, după trei decenii de protecție legală a consumatorilor în România, consumatorii noștri tot nu vor/nu pot/ nu stiu, în general să evalueze calitatea ofertelor de produse/ servicii pe piață (ca grad de adecvare a caracteristicilor acestora la propiriile nevoi și așteptări)și cu atât mai mult să identifice calitatea lor maximă. Uneori, consumatorii noștri nu vor/ pot/ știu nici măcar să-și identifice/ stabilească propriile nevoi (la timpul prezent) și așteptări (la timpul viitor) față de produsul/ serviciul pe care ar dori să-l achiziționeze. Deci, pentru aceștia, unicul criteriu de selecție și decizie este reprezentat de PREȚ (pentru produse) sau de TARIF (pentru servicii), ambele trebuind să fie minime, având în vedere puterea de cumpărare redusă a marii majorități a consumatorilor… Există și unii consumatori înstăriți pentru care, cel puțin aparent, nu contează nici calitatea și nici prețul/ tariful, …
Cauzele acestei situații au fost explicate pe larg în studiul meu intitulat TREI DECENII DE PROTECȚIE LEGALĂ A CONSUMATORILOR IN ROMÂNIA (publicat pe platformele electronice www.contributors.ro, www.academia.edu, www.researchgate.org). Ele se referă în principal și în primul rând, la difuzarea cvasi-exclusivă prin mass-media și social-media a publicității de primă parte (provenind de la furnizori – producători, prestatori, distribuitori, importatori, etc. – toți aflați în conflict de interese deci puțin sau deloc credibili), publicitatea de terță parte (provenind de la laboratoarele de testare și organismele de inspecție sau control – toate acreditate, în cadrul Infrastructurii de evaluare a conformității existente în România de peste 25 de ani) – și informațiile provenind din alte surse decât furnizorii (toate fiind, în general, inadecvate cantitativ) dar și la absența totală a educației consumatorilor (deși există dreptul la educație introdus în OG 21/1992, deci de 31 de ani!)…
Vechea zicală românească „Reclama este sufletul comerțului” – neglijată sau discreditată în economia planificată centralizat, simultan cu întregul sector comercial al României socialiste – a dobândit, în actuala „societate de consum” din România, valențe noi și chiar inedite,tot mai multe reclame (mesaje publicitare comerciale) fiind, din păcate, prea puțin informative și utile darfiind, în schimb,enervante sau chiar nocive(de regulă, mai ales, prin irelevanță, inoportunitate, ininteligibilitate, prețiozitate, debilitate/ stupizenie, intensitate, insistență, redundanță, chiar agresivitate, etc.). Chiar dacă, în conformitate cu Legea nr. 202/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 158/2008 privind publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă (având ca scop protecţia comercianţilor – nu și a consumatorilor! – împotriva publicităţii înşelătoare şi a consecinţelor defavorabile ale acesteia, precum şi stabilirea condiţiilor în care publicitatea comparativă este permisă), publicitatea înșelătoare/ mincinoasă este interzisă iar publicitatea comparativă este legală doar dacă respectă anumite cerințe…
Toate aceste calificative realiste, dar critice, atribuite publicității noastre comerciale (irelevanță, inoportunitate, ininteligibilitate, prețiozitate, infantilism, stupizenie, insistență, redundanță, chiar agresivitate etc.) se datorează în primul rând difuzării mult prea frecvente/ insistente/ repetate, prin mass-media (inclusiv prin întreruperea inadvertentă și frecventă a unor emisiuni în curs)a mesajelor publicitare comerciale – mai ales de către televiziunile „de știri” – fără ca CNA, Consiliul Național al Audiovizualului, să intervină în scopul protejării consumatorilor, cu toate numeroasele sesizări primite de la telespectatori, întrucât legislația aferentă nu are în vedere și protecţia consumatorilor cu cerințele și criteriile lor privind calitatea! De exemplu, mulți consumatori consideră că publicitatea pentru medicamente, suplimente alimentare, băuturi alcoolice, țigări, jocuri de noroc, produse înșelătoare/ nocive, etc. nici nu ar trebui să existe, nu numai în masmedia ci și pe web…
Alt motiv pentru care această publicitate comercială este enervantă și nocivă constă în faptul că toate aceste mesaje transmit de fapt (exclusiv pe banii furnizorilor – producătorilor, prestatorilor, distribuitorilor – aflați deci în evident conflict de interese) un același mesaj penibil: „avem mare nevoie de banii voștri, cât mai mulți și mai repede!”. În consecință, mesajele publicitare comerciale difuzate pe canalele massmedia și social-media sunt întotdeauna integral și exclusiv pozitive, (super)laudative, uneori chiar exagerate la adresa produselor/ serviciilor la care se referă, a caracteristicilor și a furnizorilor lor…
În plus, mai toate instrumentele publicitare importate la noi după 1989 și incluse în mesajele și procedurile publicitare actuale („Black Friday”, „carduri de fidelitate”, “premii”, „cadouri”, „concursuri”, „lichidare de stocuri”, „reduceri de prețuri”, „preț 9,99 lei”, „stocuri limitate”, „pauza de publicitate”, etc.) sunt doar instrumente de manipulare a destinatarilor acestora – clienții mass-media și social mediadar și internauții – în scopul incitării lor la consum, deci la achiziționarea produselor/ serviciilor ce fac obiectul publicității, indiferent de necesitatea, utilitatea, calitatea, fiabilitatea, eficacitatea, eficiența lor etc. Toate acestea sunt incluse acum în conceptul „marketing înșelător”, practicat la noi pe scară tot mai largă, deși tot mai multe persoane lucide și oneste, devenite consumatori, își cultivă discernământul necesar pentru a face față acestei publicități, conștienți fiind de nocivitatea sa…
Cunoscătorii știu că, de fapt, promotorii publicității comerciale în România ca și agenții media implicați în practicarea acestui „marketing înșelător” (termen derivat din „market-in” – adică punerea pe piață a unui produs/ serviciu, mai ales prin manipularea potențialilor cumpărători – deci total diferit de vechiul concept „marketing”, interzis la noi până prin anii 70, însemnând cercetarea sistematică a unei piețe în scopul determinării cerințelor, necesităților, obiceiurilor de consum, puterii de cumpărare reale, etc. ale consumatorilor potențiali, etc.) formează împreună, de peste două decenii, un tot mai amplu și trainic cerc vicios în cadrul căruia aceștia profită din plin de credulitatea/ naivitatea unor consumatori care sunt insuficient/ deloc informați și educați, au discernământ critic insuficient/ nul și care, de multe ori, chiar nu știu ce nevoi și așteptări au, fie nu sunt interesați de calitatea achiziției preconizate întrucât, pentru ei, contează doar prețul/ tariful minim!
Comanditarii-plătitori și executanții-plătiți ai publicității comerciale în România ar putea fi foarte satisfăcuți și public de EFICIENȚA (= raportul dintre valoarea creșterii vânzărilor produsului inclus în mesajul publicitar și valoarea costului de realizare și difuzare a acestuia) publicității comerciale în România! De fapt, ei profită de credulitatea prea multor consumatori, insuficient/ deloc informați și educați în calitate de consumatori dar interesați doar de prețuri care, la primirea mesajelor publicitare, nu pun la îndoială veracitatea și veridicitatea conținutului acestora și se grăbesc să achiziționeze produsul implicat, uneori chiar indiferent de necesitatea, utilitatea, calitatea, fiabilitatea acestuia!
O definiție umoristică dar realistă, exprimând un criteriu actual de evaluare a succesului comercial de către unii manageri ai furnizorilor ne informează că, pentru aceștia, „cel mai bun vânzător este acela care reușește să …vândă congelatoare eschimoșilor!”Deci acela care este un … bun manipulator!!…De fapt caracteristica primordială a unui vânzător este EMPATIA – capacitatea acestuia de-a cunoaște/ anticipa nevoile și așteptările unui potențial client și de-a prezenta oferta sa comerciala plecând de la acestea, în scopul vânzării cu succes a produsului dar și al satisfacerii și fidelizării consumatorului cumpărător.
Ar trebui să știm că, în statele dezvoltate, mesajele publicitare comerciale nu sunt exclusiv „de primă parte” (ca la noi) – deci comandate/ plătite de furnizorii (producătorii, prestatorii, distribuitorii) produselor/ serviciilor ce constituie obiectul publicității – ci sunt majoritar „de terță parte” fiind realizate de organisme neutre (angajate de organizațiile guvernamentale și neguvernamentale de protecție a consumatorilor, pentru a proteja în mod eficace și eficient toți consumatorii publicând doar informații obiective, veridice, relevante, precise, credibile)… Aceste organisme neutre pot fi laboratoare de testare, organisme de inspecție sau de certificare – toate fiind acreditate – existând și la noi, de peste 2 decenii, în cadrul Infrastructurii pentru evaluarea conformității! Evitarea acestora (din diferite motive) și, în plus, absența testărilor comparative autorizate (cu publicarea periodică a rezultatelor aferente) au redus considerabil credibilitatea și eficiența protecției consumatorilor din Romania.
Sfatul consumatorului rațional adresat celorlalți consumatori din România este deci de-a refuza selecționarea spre achiziție a produselor și serviciilor care fie nu pot fi cunoscute/ testate în prealabil (datorită absenței accesului la produs și la datele/ informațiile credibile aferente sau a ignorării semnificațiilor corecte ale acestora sau a dezinteresului pentru acestea), fie doar fac obiectul publicității comerciale „de primă parte”, fie doar sunt cele mai ieftine găsite ocazional pe piață, etc. fără să țină cont în mod prioritar și decisiv de necesitatea, utilitatea, eficacitatea, eficiența, calitatea (ca adecvare la propriile nevoi și așteptări) produsului/ serviciului vizat.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Foarte interesant, dar cumva retro. În globalism există un cerc(vicios…) piețe (globale)-consumatori-state în care legea cererii și ofertei este violată cu acceptul tuturor părților. Consumul devine irațional, dar fiind sprijinit/promovat de stat produce o dezvoltare inechitabilă (în sensul că unii consumă din ce in ce mai mult, iar alții din ce in ce mai puțin). Aceste inegalități consumeriste produc inegalități sociale/globale, care se întorc chiar împotriva esenței capitalismului (piața liberă).
Ne-ar trebui o nouă teorie economică a piețelor globale.
După cât de (foarte-) exact, extrem de atent și fin utilizator al termenilor și conceptelor vă știu, de ce admiteți „consumerism”, și nu/nicidecum adecvat-românescul „consumism”? Căci primul (cu origine și „autoritate” asupra bieților oameni, înfierându-i) este automat și inevitabil fragil/discutabil dpdv psiho-lingvistic; în vreme ce secundul, stigmatizând actul, atitudinea, starea de spirit, „păcatul” (consumului excesiv, supranemerar, inutil), este și suficient „tehnic”, și etic. În ultimă instanță, prin americanismul consumERism moralizăm/înfierăm omul „victimă” (incapabil de reținere, nu doar needucat), în vreme ce prin consumism indicăm și criticăm lăcomia în sine, needucarea/indisciplina per se. Insist: egal istoric (rezonanță psiholingvistică) și religios vorbind, prin impecabilul (lexical/filozofic) CONSUMISM acuzăm fapta, eroarea, neștiința sau tarele sufletești/mentalitare, pardonând/sprijinind empatic insul/omul.
Regret, dar nu vad deloc ca dvs semnificatiile celor doi termeni! Si ma ocup de protectia consumatorilor de peste 30 de ani! A se vedea si articolul celebrului calitolog american de origine romana J.M.Juran (pe care l-am cunoscut personal in 1990) dedicat consumerismului, cu semnificatia sa americana originara.
Nici „CONSUMERISM” (termen in limba engleza preluat ca atare in romana), nici „CONSUMISM (termen romanesc) sau „CONSUMATORIM” (varianta neaosa) nu au fost inclusi in DEX si DOOM… Din definitiile si discutiile aferente circuland pe web de putini ani putem afla ca primul se refera la interesele si drepturile consumatorilor, legislatia si procedurile aplicabile, jurisprudenta aferenta, etc. iar al doilea se refera la atitudinile si comportamentele irationale ale unor consumatori (determinate de ignoranta, suficienta, lacomie, vanitate, frivolitate, etc.) de-a achizitiona diferite produse/ servicii, chiar fara a avea nevoie de ele, fara interes pentru a afla daca si cum corespunde produsul/ serviciul selectionat spre achizitie nevoilor si asteptarilor cumparatorului, de multe ori si in cantitati mai mari decat ar fi fost necesar, etc. Dupa decenii de privatiuni materiale multiple in „republica populara” postbelica si in „constructia socialismului” care i-a urmat, numeroasele si diversificatele oferte de produse si servicii specifice societatii de consum au devenit in fine accesibile si conationalilor nostri, dupa „momentul istoric al adevarului” relevat prin redeschiderea frontierelor noastre in decembrie 1989. Aceste atitudini si comportamente irationale – generate in principal de publicitatea comerciala agresiva si insistenta, de prima parte, pe mai toate canalele media dar si de inteligenta rationala/ emotionala a fiecarui potential consumator – sunt uneori generate si justificate prin frecventele incitari la consum despre care este vorba in acest nr.1 al SFATULUI CONSUMATORULUI RATIONAL
In articolele mele intitulate TREI DECENII DE PROTECTIE LEGALA A CONSUMATORILOR (4 parti publicate pe contributors.ro si pe grupul FB intitulat AUTOPROTECTIA CONSUMATORILOR) am prezentat pe larg atitudinile si comportamentele consumatorilor adecvat informati si educati – existenti in statele mai dezvoltate decat Romania – si cauzele pentru care ele se limiteaza in Romania la ofertele cu pret/ tarif minim, fara a se tine cont si de necesitatea calitatii maxime….Mai avem multe de facut pentru a ajunge la credibilitatea si eficienta protectiei consumatorilor din statele dezvoltate… Cititi articolele / studiile mele publicate si aici
Daca vei compara frigoderul unui neamt si al unui roman vei ramine stupefiat. In timp ce la romanii frigiderul da pe dinafara, multi au doua, sau mai multe, plus lazi frigorifice, la nemtii e gol golut. Nemtii cumpara cite doua-trei felii de salam, iar romanii iau coroane ntregi. Pt ca romanul sufera de sindromul Hamster, sa adune sa aiba. Probabil urmare aepocilor de foamete.
Romanul isi mai cumpara sa se dea mare, o romanca adevarata nu ar merge de doua ori cu aceeasi rochie.
Si eu sufar de consumism, tare mult imi plac sculele, am de toate, in mai multe exemplare. Acum vreau sa-mi iau masina de sudat, dar nu am ce suda.
Asa stau lucrurile din pacate! Oare de ce? Cumparam in nestire doar pentru a ne FALI vecinilor, dusmanilor, prietenilor, etc? Ca avem haine/ incaltaminte „de firma”, ultimul model de Smartphone (ce poate ajunge si la 9000 lei), autoturisme de peste 3000 cmc sau costand peste 100.000 euro, etc.?
Chiar si cheltuind (cu mult) mai mult decat ar fi fost rational, doar pentru a AVEA un produs si a ne FALI cu el? Am cunoscut multi conationali actuali pentru care A AVEA este mult mai important decat A FI…. Dar generatiile mai in varsta considera ca A FI (sanatos, educat, instruit, experimentat, onest, lucid, empatic, eficient, charismatic, credibil, etc.) este cu mult mai important decat A AVEA (bani, avere, relatii, proprietati, etc.) !…Dar unii studenti ai mei au cu totul alte valori decat aveam eu la varsta lor – este vorba acum de BANI, FAIMA si PILA (!!) – conflictele inter-generationale fiind posibile si chiar determinate si de aceste valori atat de diferite…
De ce va trebuie masina de sudat daca nu aveti ce suda? Doar nu ca sa va faliti cu ea la vecini si prieteni?!
Sau „pofta vine mancand” se aplica si in acest caz al dvs?
De multe ori, a cumpăra ceva este o plăcere, deci o stare psihologică. Poate psihiatrică….
Ce fatalitate dom’le! L-au împușcat pe bietul Pingelică în floarea vârstei tocmai când își desăvârșise & implementase o serie de idei foarte apropiate de cele ale domnului profesor.
Ehei, dacă trăia ‘ăl bătrânu’ domnu’ profesor era acum cu electroniștii săi pe tarlalele patriei, spărgând planul de producție în campania de recoltare a cartofilor! Munca avântată și îndârjită de împlinire a cincinalului în 4 ani l-ar fi salvat de căderea în rândul „oamenilor care dispun de foarte mult timp liber” și publică tot soiul de minunății de se sparie gândul. 😂
Pingelică avea și el mare grijă de stăvilirea risipei. Ca să-i scutească pe bieții oameni neștiutori și needucați de ispita unor cheltuieli „ostentative, discreționare și risipitoare” tot ce nu era raționalizat, nu se găsea. Scăpa omul de o grijă, nene. 🤣
Nu pot decât să-i urez din toată inima să ajungă în starea de fericire absolută în care se va îmbrăcă și se va hrăni exclusiv ceea ce decid „organizațiile guvernamentale și neguvernamentale de protecție a consumatorilor, pentru a proteja în mod eficace și eficient” „bunăstarea materială și spirituală a tuturor oamenilor muncii de la orașe și sate!” Penultimul citat e din articolul autorului, iar ultimul din nepieritoarea opera a Cizmarului: „România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate și al înaintării spre comunism”. După cum vedeți se potrivesc perfect una cu alta! Mariel idei se împletesc armonios și natural! 😂
Nu vad si nu pot intelege „subtilele” similitudini invocate de soldatul Svejk si nu am ce sa-i raspund…. Sorry!
Stimate domnule profesor nu vă faceți probleme și nu trebuie să vă simțiți vinovat. Nu mă așteptam să aveți vreun răspuns. Căci dacă aveați răspunsuri nu scriați acest interesant articol. Vă recomand însă cu căldură:
„Problemele economice ale socialismului în URSS”, Stalin I.V., Editura Cartea Rusă 1952. E o lucrare rară pusă la index imediat după moartea titanului. E sigur disponibilă la Biblioteca Centrală Universitară. Dă tătucul de pământ cu societatea de consum de ies scântei. 😁
„România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate și al înaintări spre comunism”, Ceaușescu N., Editura Politică 1975. Asta e așa mai soft, fiind din epoca de deschidere economică a Cizmarului. Cu toate astea în ea apar idei interesante legate de raționalizare. Idei ce au fost implementate strălucit în decada următoare.
„Problemele economice al construirii socialismului”, Ceaușescu N.. Editura Politică 1983. This is the real thing.🤣 E scrisă la apogeul raționalizării. Iar Capitolul 3 „Contradicții economice ale societății capitaliste de consum” pare a fi scris de dumneavoastră. Făceați cumva „ghostwriting” pentru Pingelică în vremea iepocii? 😂
Întreaga colecție a revistei „Munca de Partid”.
Veți găsi în toate astea o serie de teme zemoase & argumente beton împotriva societății de consum pentru următoarele articole din seria pe care ați inițiat-o. Convergența e idei e absolut uimitoare…
Multumesc pentru clarificari, bibliografie si recomandari! Recunosc ca nu am cunoscut publicatiile la care va referiti si nici ideile propagandistice/ manipulatoare din ele… Dar va confirm ca nu mi-am propus sa combat – in articolele mele – societatea de consum (inevitabila si binevenita in Romania de dupa 1989, in conditiile redeschiderii granitelor si noii legislatii, inclusiv legea privind protectia drepturilor consumatorilor la initierea careia, inca din 1990, am avut o contributie esentiala). Va sfatuiesc sa aveti suficienta rabdare ca sa cititi cele peste 70 pagini ale studiului meu (in 4 parti) intitulat „30 ANI DE PROTECTIE LEGALA A CONSUMATORILOR IN ROMANIA” publicat pe contributors.ro. Veti putea afla din ele de ce este nevoie de protectia consumatorilor in orice stat cu economie libera de piata si societate de consum (Fostul presedinte al SUA J.F.Kennedy a formulat primele drepturi ale consumatorilor!), de cine si de ce ar trebui sa fie protejati consumatorii, cum este determinat PIB si de consum (in Romania unii fiind convinsi ca PIB-ul ar fi determinat doar de productia industriala, agricola, etc.). Pe de alta parte, tema acestui articol se refera doar la INCITAREA LA CONSUM – o practica posibila in societatea de consum si favorizata (nu numai la noi) de predominanta publicitatii comerciale de prima parte, de absenta testarilor comparative ale produselor oferite pe piata (cu informarea corecta a clientilor potentiali asupra caracteristicilor reale ale acestora), de absenta educarii cetatenilor in calitatea lor de consumatori, etc. Legislatia actuala ar trebui sa fie mult imbunatatita pentru a spori credibilitatea, eficacitatea si eficienta acestui vast domeniu de actiune – protectia consumatorilor… Deocamdata ne laudam doar cu valoarea unor amenzi acordate unor agenti economici sanctionabili, desi cele mai multe dintre acestea sunt anulate de instante! Prea putini se ocupa cu informarea consumatorilor si nimeni nu se ocupa cu educarea consumatorilor… De ce? Doar ca sa se faciliteze efectele incitarilor la consum – pozitive pentru furnizori si negative pentru consumatori ??/?
Platim consumul unor produse cu banii pe care nu-i avem si acumulam produse de care nu avem nevoie.
„„Principalele drepturi ale consumatorilor sunt:”
De ce ce consumatori ? si nu clienti sau utilizatori , personal ceace consum este doar aerul pe care il respir si apa pe care o beau zi de zi restul fiind doar produse puse la dispozitie de altii cu scopul castigarii unor bani prin produse puse la dispozitia chiar si a celor care traiesc dintr-un dolar pe zi.
Limba romana nu face distinctie intre alimente si produse necesare vietii, alimentez o masina cu combustibil insa pt a putea trai si sustine functionarea unui corp uman sunt necesare produse pt viata, nu alimente.
Nu exista consum moral sau imoral cu toate ca acumularea de produse este de multe ori hidoasa , cele 100 de perechi de pantofi, 50 de costume si multe altele cu care multi incerca sa-si acopere frustrarile.
O viata implinita nu inseamna consum fapt care insa ni se sugereaza la fiecare pas , la fiecare aplicatie pe telefonul mobil, peste tot numai reclame care te imbie ca consumi tot mai mult, din pacate prea multi „musca” la momeala pusa cu multa iscusinta la dispozitie.
Sunt milioane de oameni cu studii universitare dintre cele mai sofistificate care nu fac altceva decat sa gandesca si gaseasca modalitati prin care iti pot manipula viata si consumul apeland la subconstient cunoscut fiind faptul ca dorinta de consum este alimentata de iratioanal si subconstient.
Cei cateva milioane care stau in spatele ecranelor mainipuleaza miliarde de indivizi din fata acestora astfel incat acestia nici macar sa-si nu dea seama.
Fara consum se prabuseste economia, nu avem crestere economica. Este mantra pe care o auzim zilnic si ne-am obsinuit, nici nu ne mai dam seama si nici nu exista cale de intoarcere decat printr-o schimbare radicala a modului de a consuma, cum va putea arata, nu stie nimeni insa multiplele conflicte sunt unul din semnalele majore in acest sens.
Va multumesc pentru exemplele relevante si consideratiile pertinente privind manipularea in scopul incitarii la consum. Conform standardelor terminologice internationale in domeniu, CONSUMATORII si cumparatorii sunt o categorie de CLIENTI care, prin definitie, primesc, achizitioneaza si/ sau utilizeaza un produs/ serviciu de la un FURNIZOR (denumit si producator, prestator, distribuitor, retailer, etc.). Este vorba de clasica RELATIE CLIENT-FURNIZOR EXTERNA, esentiala in Managementul calitatii, si foarte utila in exemplificarea drepturilor consumatorilor….Deci conceptul general CLIENT include conceptele particulare BENEFICIAR, CUMPARATOR, CONSUMATOR/ UTILIZATOR, etc. utilizabile in functie de context pentru a evidentia anumite aspecte predominante, respectiv: accesul la anumite beneficii (materiale, morale, financiare, juridice, etc.), selectia, achizitia si plata produsului/ serviciului dorit, optimizarea selectiei produsului/ serviciului si utilizarea acestuia, inclusiv prin consum, etc… Din pacate, in Romania, prin traditie, conceptul CLIENT este utilizat cvasi-exclusiv in comert fiind deci considerat ca fiind peiorativ daca este utilizat in domeniile educatiei, sanatatii, administratiei publice, centrale si locale, etc. In alte state nu exista asemena discriminari nocive! In plus, in Romania, conceptul CONSUMATOR este considerat doar in relatia cu alimentatia (mai ales publica – mancaruri, bauturi, etc.) sau cu utilitatile (energie electrica, gaze naturale, apa potabila, etc.)… Orice alta semnificatie pare sa fie ignorata chiar daca legislatia include definitii corecte…
Foarte binevenit articol! Combaterea consumului de dragul consumului (optez și eu pentru „consumism”, propus de „mmb”) se face apelând la vechile virtuți: abținerea, modestia, viață spirituală etc.
Incitare la consum fac inclusiv cei care ( au pretentia ca ) ne guverneaza . Pentru ca , nu-i asa , consumul fiind taxat intra bani cu ghiotura si in bugetele publice . Bugete pe care le fura fix guvernantii .
Cred ca ar fi interesant sa intervina in discutia asta si d-l Presura care a lucrat la Philips si care banuiesc ca este familiar cu notiunea de „uzura planificată”
https://en.wikipedia.org/wiki/Planned_obsolescence
nu sunt de acord cu echivalenta pret-calitate;
o cafea marca proprie de hipermarket e la fel de buna ca una la pret dublu; un produs electronic pe online, daca nu e de fitze si nu e sistem audio (la astea iei tzeapa si cu firme consacrate daca te zgarcesti) produsele superioare calitativ de generatie noua ies pe piata mai ieftine decat cele invechite, pentru simplul motiv ca se contracteaza cantitati mai mari cu discounturi pe masura; pretul scazut nu garanteaza popularitatea, dar popularitatea garanteaza scaderea pretului; am testat chiar si piata nereglementa si am fost surprins de seriozitatea vanzatorilor (pe NV, prin curierat): produse sensibile precum obiective foto sau mesh wi-fi sigilat, de calitate impecabila la 1/3 din pretul de magazin (nu erau furate, ca aveau accesorii de intretinere, manuale, factura); probabil am avut noroc, dar motivul pentru care am riscat, desi nu ma strangea deloc buzunarul si mi-as fi permis sa le cumpar noi, a fost ca (si de regula) la specificatii premium raportul necesitate/pret este prea mic;
cat despre reclame, cine o plateste pe aia cu Brad Pitt sigur face o investitie, pe cand ceilalti pare mai degraba ca ar investi in legalizarea unor comisioane;
in market insa e o concurenta acerba, la limita sau sub limita dumpingului; produsele alimentare romanesti de calitate au avut de infruntat importuri masive, dar se pare ca boala economiei nebune din vest, chiar daca ne scumpeste marfa, ar putea sa echilibreze sansele in favoarea producatorilor autohtoni;
De acord! Ar fi trebuit sa precizez si la ce pret ne referim…. De exemplu, pentru producatori, PRETUL de fabricatie (aferent doar costurilor materialelor, manoperei, amortizarilor, etc.) este – in anumite limite – proportional cu CALITATEA proiectata si realizata a acestuia. Producatorii din China s-au remarcat de cateva decenii prin capacitatea lor de-a realiza diferite produse, cu aceeasi functionalitate, dar cu caracteristici (deci calitate si pret de fabricatie) diferite, in functie nu numai de cerintele/ nevoile/ asteptarile clientilor lor potentiali cat si de puterea lor de cumparare pe anumite piete de comercializare. Astfel ei au castigat usor numeroase piete ale lumii, obtinand cifre de afaceri si profituri remarcabile doar prin aceasta politica inteleapta care ii obliga sa tina cont mereu de cerintele clientilor si pietelor. Un detaliu putin cunoscut: intrucat in Romania puterea de cumparare a potentialilor clienti este net inferioara celei a potentialilor clienti din statele dezvoltate, produsele chinezesti care ajung la noi sunt doar cele ieftine – care se vand repede si mult – desi au si o calitate redusa! Astfel apare impresia unor conationali ca orice produs importat din China ar fi de proasta calitate!!! Este doar o impresie limitata dar FALSA intrucat pe pietele din America de nord si Europa occidentala (de exemplu) sunt oferite produse made in China de calitate excelenta dar si mult mai scumpe! Pe de alta parte, pretul de comercializare/ distributie al unui produs este intotdeauna (mult) superior pretului sau de fabricatie avand in vedere numeroasele noi costuri ce trebuie sa fie acoperite din vanzari (de exemplu – impozite si taxe, transport, manipulare, depozitare, conditionare, ambalare, distribuire, etc.). Acestea sporesc prin eventuala repetare posibila a acestor operatii, datorita implicarii mai multor intermediari succesivi dornici de castiguri si profituri…..Asa se explica succesul magazinelor „de producator” – in care aceste noi costuri sunt minimizate sau eliminate… In plus, pretul de comercializare – singurul care intereseaza clientul – poate fi uneori redus prin cateva bine cunoscute tehnici/ instrumente de marketing (soldari, reduceri promotionale, Black Friday, publicitate comerciala de prima parte, etc.)… Asa se explica si constatarea dvs privind cafeaua de aceeasi calitate la preturi variind de la simplu la dublu (si chiar plus)… Astfel ati adoptat comportamentul clientului informat si educat care alege spre achizitie doar produsul cu calitate MAXIMA si pret MINIM… Nu pe cel mai ieftin, ca la noi, de multe ori…Felicitari!
„de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea” – cum a fost treaba cu vaccinul anti-Covid, ca nu mai tin minte?
In toate statele lumii dezvoltate, exista agentii guvernamentale/ nationale pentru „controlul” medicamentelor (inclusiv al vaccinurilor) si al dispozitivelor medicale care au rolul de-a testa RIGUROS si transparent – mai mult sau mai putin indelungat si relevant statistic – aceste produse fata de standardele producatorilor lor (dar si fata de unele cerinte locale), inainte de-a se permite intrarea si comercializarea acestora pe pietele locale… De mentionat ca aceste testari vizeaza mai ales efectele secundare si contraindicatiile medicamentelor, pe durate si esantioane de pacienti reprezentative .. Si ca asa-numitele „suplimente alimentare” sunt similare medicamentelor dar nu sunt supuse acestor testari riguroase (din diferite motive, costurile testarilor si al produselor fiind esential), riscurile aferente fiind in general reduse. In cazul vaccinurilor anti-Covid au aparut numeroase distorsionari informationale (MAI ALES PUBLICITARE) determinate initial chiar de urgenta – presupusa sau reala – a unor actiuni eficiente de limitare a circulatiei SARS-COV 2 si deci a imbolnavirilor de Covid. In SUA, agentia nationala Food and Drug Administration (FDA) a avizat favorabil comercializarea unor vaccinuri anti-Covid (concurenta producatorilor pe piata mondiala fiind acerba, datorita sumelor imense tranzactionabile), informand insa ca, testarile aferente nu s-au putut efectua – avand in vedere urgenta – nici pe esantioane reprezentative de pacienti si nici pe durate suficient de indelungate…Deci sunt necesare precautii si supraveghere continue in si dupa administrarea vaccinurilor… In consecinta aceste informatii au fost preluate ca atare de agentiile nationale ale medicamentului, inclusiv cea din Romania, fara a se mai efectua si testarile locale uzuale/ necesare. Publicitatea noastra comerciala prin massmedia (mai ales TV) a amplificat unele caracteristici favorabile ale vaccinurilor, dar ocultand complet detaliile, avertismentele si recomandarile furnizate de FDA… In plus, autoritatile statului s-au limitat doar la anumite date si informatii de interes public…Dar la televiziunile noastre „de stiri” au fost invitati/ acceptati si au aparut – in numele sacrosanctului „drept la libera exprimare” – diferiti conationali, de diferite profesii (inclusiv medici), care difuzau nelimitat date si informatii prea putin sau deloc credibile dar care au fost receptionate ca fiind 100% adevarate de telespectatorii dornici de informare. Iar atunci cand numarul cazurilor de deces sau de imbolnaviri (patologii) suplimentare – datorate evident acestor vaccinuri repetate – a crescut substantial. in multe state au fost create baze online de date accesibile oricui dorea sa inregistreze un caz sau sa cunoasca ce au patit alti, precum si statisticile aferente. Nu am auzit de o initiativa similara in Romania, iar massmedia TV din Romania transmite cu prioritate doar stiri senzationale, scandaloase, publicitate comerciala de prima parte (intensiva si agresiva, nu doar lipsita de credibilitate), breaking news, etc. datele obiective, stiintifice, credibile fiind prea putin prezente… Deci, pe durata pandemiei, Statul roman a esuat partial in ceea ce priveste comunicarea cu consumatorii si dreptul mentionat de dvs… Pana si ANPC a anuntat in pandemie ca 95% din mastile textile prezente pe piata ar fi …neconforme, fara sa precizeze cine si cum a testat cantitatile imense intrate pe piata, fata de ce standard, cu ce rezultate (pe tipuri/ modele, etc.).. Pana si functionalitatea si utilitatea mastilor de protectie a fost prezentata distorsionat la noi, in sensul ca, in REALITATE, acestea doar apara pe cei din jurul purtatorului de aerosolii infectati ce pot fi raspanditi de acesta prin tuse, stranut, vorbire, etc. Dar la noi s-a anuntat continuu in pandemie – repetat dar ERONAT – ca masca de protectie ar proteja purtatorul de posibila contaminare de la cei din jurul sau! Ca sa fi fost asa ar fi trebuit sa fie protejati si ochii purtatorului – o alta cale prin care puteau patrunde in corpul sau aerosolii infectati – cu ajutorul unor vizete speciale… Putini au stiut acest detaliu si si mai putini s-au conformat…Ignoranta, suficienta, aroganta? Din toate cate ceva..
Felicitări pentru articol și pentru curaj. Nu este ușor să mergeți împotriva curentului și să nu vă alegeți cu scatoalce, o știu din proprie experiență. Problema mare pe care o văd eu în legătură cu aceste explicații pertinente asupra consumismului/consumerismul este cui ne adresăm? În teoria deciziei există o teorie a raționalității care are ca fundament presupunerea că alegerile pe care le facem sunt raționale. Alți cercetători, de exemplu J. Haidt, cu a sa contribuție la psihologia morală, spun că, în mod preponderent, alegerile pe care le facem sunt emoționale și în foarte mică măsură raționale. Tocmai pe asta se bazează puzderia de forme de manipulare din ce în ce mai sofisticate ale cumpărătorului. Există chiar o specialitate foarte căutată în prezent care se cheamă „experiența utilizatorului”, prescurtată UX (de la „user experience”), care operează în lumea virtuală în care trăim din ce în ce mai mult. Tocmai faptul că marea majoritate a deciziilor sun emoționale și nu raționale deschide bulevardul manipulărilor prin reclame mai mult sau mai puțin explicite/ascunse. Consumul excesiv este o povară din ce în ce mai mare la nivel global care contribuie în mod decisiv la epuizarea resurselor naturale și înlocuirea lor cu deșeuri: în curând vom deveni o planetă de deșeuri.
Va multumesc pentru aprecieri, precizari, completari, etc. Toate sunt binevenite! Ca inginer, educat si instruit in Stiinte exacte, implicand evaluari cat mai relevante si obiective pentru a construi ceva durabil si a imbunatati continuu, prefer caracteristicile si avantajele inteligentei rationale. Dar apreciez ca noile orizonturi deschise dupa 1989 catre inteligenta emotionala pot fi utile si in protectia consumatorilor, in masura in care exista vointa, putinta, stiinta si silinta de-a actiona in interes propriu, fara sa acceptam invitatiile – devenite tot mai numeroase in ultimul deceniu – de-a actiona in interesul/ interesele altora, tot mai numerosi. O asemenea atitudine nu inseamna o manifestare de egoism ci doar de rationalitate… Dupa 1990, la noi, manipularea informationala – care poate avea si unele efecte pozitive (de exemplu reducerea rezistentei la schimbare) – a fost tot mai larg promovata si aplicata si in Romania, prin disciplina Stiinta comunicarii (de fapt a manipularii, conform unor principii ale comunicarii de masa, evidentiate de Scoala de la Palo Alto, California, prin anii 60) in scolile de jurnalisti si prin traducerea in limba romana a multor zeci de carti despre manipulare publicate in strainatate. Dintre toate formele, instrumentele si tehnicile de manipulare aplicate in si de massmedia noastra se remarca prea abundenta publicitate comerciala, un element de baza al mai multor cercuri vicioase daca este exclusiv „de prima parte” adica platita de cei interesati in cresterea vanzarilor si profiturilor (deci in evident conflict de interese!)….Inteligenta rationala determina „receptorii”/ clientii unor astfel de reclame sa le acorde atentie si credibilitate minime, in cautarea si asteptarea publicitatii „de terta parte”, integral credibila, intrucat este platita de organisme neutre/ terte in relatia furnizor-client…Din pacate, desi avem in Romania multe sute de asemenea organisme acreditate – infiintate in anii 90, pe baza unor proiecte finantate de CE/ UE, si facand parte din „Sistemul national de evaluare a conformitatii” si „Infrastructura calitatii” – decidentii din Executiv si Legislativ nu au dorit, in peste 30 de ani, sa organizeze TESTAREA COMPARATIVA A PRODUSELOR si nici EDUCATIA CONSUMATORISTA a populatiei… Doar suntem o tara „a drepturilor si libertatilor”, iar responsabilitatile aferente fiecarui drept (conform unui esential principiu juridic ocultat frecvent, la noi) sunt fie insuficiente, fie inexistente, fie imposibile, fie neasumate, fie ineficiente, etc… Este deci loc de mult mai bine pe plan juridic si in domeniul protectiei consumatorilor…A amenda agentii economici si a te lauda cu valorile amenzilor aplicate nu inseamna protectia consumatorilor daca agentii economici in culpa continua practicile pentru care au fost amendati…De fapt, in plus, aceste amenzi sunt doar o sperietoare caci in prea multe situatii ele sunt anulate de instantele noastre prea „binevoitoare”, ca urmare a contestatiilor depuse de amendati! A descoperit si dezvaluit public aceasta situatie incredibila chiar Curtea de conturi a Romaniei!…
Nu inteleg de ce ar trebui sa argumentez refuzul de a consuma/cumpara ceva.E de ajuns sa spun NU si atat.Cine nu imi respecta refuzul si ma incita sa consum dupa ce am spus NU, nu merita explicatii/argumente.
NIMENI NU VA OBLIGA SA PROCEDATI ASTFEL!… Doar constiinta dvs va poate, eventual, obliga sa va bazati propria decizie de-a refuza sa achizitionati un produs/ serviciu de la un anumit furnizor (deci, in general, de-a spune NU) pe argumente cat mai pertinente, realiste, numeroase…Un refuz NU neargumentat pentru dvs va poate genera ulterior unele mici probleme… In statele dezvoltate – nu si la noi (inca?) – unii furnizori sunt interesati sa cunoasca motivatiile potentialului consumator si ii solicita (atunci cand se confrunta cu refuzuri) sa prezinte detaliat motivele/ cauzele refuzului. Depinde insa de acest client potential/ „ratat” daca el va dori sa consume timp pentru a-i comunica furnizorului – cu sinceritate si in detaliu – aceste cauze… O intrebare frecventa pusa de funizorii care au obiective si politici de fidelizare a clientilor poate fi „Ce am putea face pentru dvs. astfel incat sa (re)deveniti clientul nostru?” In functie de raspunsurile primite si de numarul acestora, furnizorul isi va putea modifica unele procese, proceduri, tehnologii, caracteristici, atitudini, comportamente, etc. doar pentru a raspunde cat mai adecvat cerintelor, nevoilor si asteptarilor consumatorului. In consecinta, acestia vor (re)deveni clienti ai acestor furnizori – si uneori chiar vor aduce alti clienti – sporind astfel cifra de afaceri si profitul furnizorului care respecta cerintele clientului…Acest comportament este insa, din pacate, rarissim in Romania (din multiple cauze – mai ales ignoranta, suficienta, aroganta, etc.). In plus, orice angajat al furnizorului care vine in contact cu clientul ar trebui sa aiba un nivel suficient de ridicat al EMPATIEI proprii… In statele dezvoltate, acest nivel se evalueaza obiectiv iar rezultatul evaluarii determina decizia de angajare/ refuzare/ demitere. La noi nu numai ca nu exista asa ceva dar nici macar chestionarele de evaluare a satisfactiei clientului nu au popularitatea si frecventa din statele dezvoltate, desi ar fi putut fi foarte utile…Cunosc furnizori din Romania pentru care singura lor intrebare adresata clientilor existenti este „Cat de mult intentionati sa ne recomandati unor posibili clienti?”… Este doar un simulacru si o aiureala determinata de legea „efortului minim” (sau a „comoditatii maxime”) – prezentata pe web! … Mai avem multe de imbunatatit in relatia furnizor-client dominata la noi, de multi ani din pacate, doar de interesul pentru castig si profit al furnizorului, inca nu si de interesul clientului pentru adecvarea prin calitate si pret/ tarif ale produsului/ serviciului ofertat la propriile sale cerinte (uneori nici macar pre-identificate!)..
Nu exista o obligatie morala ( probabil nu exista vreuna legala pe lumea asta ) care sa ma determine sa raspund la intrebari de genul „Ce am putea face pentru dvs. astfel incat sa (re)deveniti clientul nostru?” . Sint suveran pe rodul trudei mele ( aflat in buzunarul hainelor si nu in conturile unor institutii tilharesti ) . Nu pot sa concep sa il ajut pe antreprenor in lupta lui de a dobindi banii din buzunarul hainei mele . Vrei sa ajungi la economiile mele ?! Perfect . De la mine nu obtii nici un indiciu . Din pacate oamenii sint needucati financiar . Comerciantii stiu cum sa speculeze aceasta stare a popoarelor .