Începând cu momentul 7 octombrie, data atacurilor teroriste ale Hamas pe teritoriul Israelului, asistăm la cel mai complex război din epoca posterioară Războiului Rece. Nu este vorba doar de o confruntare regională între Israel şi o organizaţie teroristă – asemenea episoade au mai avut loc în trecut. Amploarea operaţiunilor, de o parte şi de alta, precum şi poziţionarea terţilor în acest război nu seamănă cu nimic din ceea ce a existat până acum în Orientul Mijlociu. Un aspect negativ este că deocamdată nu toate plăcile tectonice s-au mişcat dar au oferit semne în acest sens. Într-un asemenea război complex, este greu de a anticipa fie şi doar evoluţiile imediat următoare.
Care este motivul pentru care acest război este atât de complicat de descifrat?
În primul rând, nu ştim exact motivaţia Hamas pentru o acţiune de o asemenea amploare şi de ce a fost ales momentul 7 octombrie. Desigur, ştim că Israelul era pe cale să-şi normalizeze relaţiile cu Arabia Saudită, iar Iranul nu doreşte acest lucru. Ştim că Hamas este parte a Axei Rezistenţei, formată din proxy care sunt sateliţi ai Teheranului. Nu ştim însă cât de mare a fost implicarea Iranului în pregătirea acestei operaţiuni şi cum a fost livrat arsenalul enorm al Hamas. Din datele existente, vom încerca să oferim câteva explicaţii, deşi acestea sunt, din păcate, incomplete.
Înainte de a face această incursiune, este indicat să trecem în revistă tipurile de conflicte care au ieşit la suprafaţă după 7 octombrie. Prima ipoteză pe care o enunţăm este că, spre deosebire de războaiele precedente în care a fost implicat, Israelul nu mai poate învinge acum singur: are nevoie de o alianţă solidă cu SUA, pe plan politic şi militar. Este ceea ce ambele ţări au realizat din primele momente ale războiului Israel – Hamas, prin vizitele lui Biden şi ale lui Blinken în Israel, urmate de vizitele constante ale lui Blinken în capitalele statelor arabe din regiune, de prezenţa a două portavioane americane în Mediterana şi de transferul de tehnologie americană în Israel. Alianţa politică şi militară între Israel şi SUA este şi rămâne strategică. Întrebarea este dacă această alianţă îşi poate proiecta scopurile militare în aşa fel încât să fie conturat un scop politic – ceea ce deocamdată rămâne o întrebare deschisă. Israel şi SUA au nevoie de un partener în regiune şi acesta nu poate fi decât Autoritatea Palestiniană din Cisiordania. Este nevoie de o auto-guvernare palestiniană în Gaza post-Hamas şi, deocamdată, nu există un alt partener credibil. Pentru aceasta însă, Israel trebuie să ia decizia de a opri, măcar temporar, aşezarea coloniştilor în Cisiordania. Soluţia a “două state” s-a dovedit a fi neviabilă, neputând fi pusă în aplicare, oricât ar fi de tentantă. Poate fi conceput un singur stat, cu un grad ridicat de autonomie pentru palestinieni, cel puţin ca soluţie temporară, aşa cum argumentează Michael Barnett, Nathan Brown, Marc Lynch în The One State Reality: What is Israel/Palestine (Cornell State University Press, 2023). Iranul nu va accepta această soluţie dar există modalităţi prin care se poate trata din perspectivă neutră încercarea de a negocia un acord post-conflict exclusiv între israelieni şi palestinieni, având drept garanţi SUA, pe de o parte, Iranul, pe de altă parte. Scopul Hamas nu este oricum acela de a crea un stat palestinian, ci un stat islamic pe întregul teritoriu al Orientului Mijlociu. Israelul ar trebui să se abţină de la orice interferenţă în Ierusalimul de Est, în special în privinţa Moscheii Aqsa, considerată un loc sfânt al Islamului. Anexarea Cisiordaniei face parte din programul de guvernare al coaliţiei aflată la putere la Tel Aviv. Renunţarea la acest deziderat şi înglobarea problemei Cisiordaniei în cea a creării unui stat cu mai multe regimuri de autonomie – chiar şi asimetrică – ar fi un prim pas pentru a convinge Autoritatea Palestiniană să se implice în administrarea Gaza. Un asemenea demers ar facilita şi reluarea discuţiilor între Israel şi Arabia Saudită, întrerupte brusc pe 7 octombrie. De fapt, Cisiordania este un al doilea front al Israelului în prezent. Tensiunile între coloniştii israelieni şi palestinieni au crescut de la 7 octombrie, fiind oricum la un nivel ridicat şi mai înainte.
Războiul în desfăşurare Israel – Hamas este doar o parte a mai multor conflicte latente care ies la suprafaţă. Un al treilea front pe care luptă Israelul este cel purtat la distanţă cu ceilalţi membri ai Axei Rezistenţei: Hezbollah în Liban, gruparea houthi din Yemen şi miliţiile islamiste din Siria, apropiate de Iran. Israelul a fost nevoit să îşi evacueze cetăţenii aflaţi la graniţa cu Liban, să atace aeroporturile din Alep şi Damasc pentru ca armele să nu mai poată fi transportate din direcţia Iran şi să intercepteze rachetele houthi deasupra Mării Roşii. Desigur, nu putem vorbi momentan de un război pe scară largă pe aceste trei dimensiuni dar fără îndoială acesta este al treilea front în care Israelul este angajat, după cel din Gaza şi cel din Cisiordania.
Ulterior momentului 7 octombrie, s-a vorbit despre coordonarea prealabilă dintre Hamas, Hezbollah şi Iran, cu ocazia unei reuniuni desfăşurate la Beirut. Liderul Hezbollah, Nasrallah, a negat prin discursul său din 3 noiembrie orice astfel de coordonare dar lucrurile nu stau deloc aşa.
În decembrie 2016, generalul iranian Soleimani a organizat o întâlnire între Hamas, Fatah şi Hezbollah tot la Beirut. Brandon Weichert în cartea The shadow war: Iran s quest for supremacy (Republic Book Publishers, 2022) a oferit în premieră informaţii despre această întâlnire, prima încercare de coordonare a acestor facţiuni împotriva Israelului, sub tutela Iranului. Planul din 2016 era iniţierea unei a treia intifada, cea finală, prin care Israelul urma să dispară ca stat, împreună cu toate bazele militare SUA din Orientul Mijlociu. Generalul Soleimani a afirmat cu acea ocazie că planul a fost agreat în prealabil de Iran cu China şi Federaţia Rusă. După decembrie 2016, Iranul a început ceea ce se numeşte “Precision Project” în Liban: au fost aduse arme şi au fost dizlocaţi oameni de ştiinţă din Iran pentru a întări înarmarea Hezbollah, fiind folosite materiale cumpărate de pe piaţa neagră (Iranul fiind supus sancţiunilor internaţionale). Nu este exclus ca şi Hamas să fi profitat de pe urma “Precision Project”. Generalul Soleimani a fost asasinat în ianuarie 2020, iar în vara aceluiaşi an a avut loc puternica explozie din portul Beirut în urma căreia oraşul a fost parţial distrus. Ulterior s-a constatat că explozia a fost provocată de HMX, explozibil folosit la rachetele cu rază lungă de acţiune – exact tipul de rachete folosit în prezent de Hezbollah şi Hamas.
Probabil că, dacă generalul Soleimani nu ar fi ieşit din scenă şi nu ar fi avut loc explozia din Beirut, momentul 7 octombrie ar fi avut loc mai devreme.
Acest moment a fost amânat şi de iniţierea Acordurilor Abraham de către administraţia Trump, prin care SUA a dorit crearea unei coaliţii între Israel şi ţările arabe împotriva Iranului. Administraţia Biden a avut o altă perspectivă, încercând să normalizeze relaţiile cu Iranul, inclusiv prin revenirea la acordul nuclear iniţiat de administraţia Obama. Momentul 7 octombrie a pus capăt iluziei că acest lucru este posibil. Ulterior atacului terorist al Hamas, Iranul a iniţiat atacuri, prin miliţiile şiite afiliate, asupra bazelor SUA din regiune. Însumând, este vorba de 24 de atacuri cu drone şi rachete, un număr considerabil. Strategia este deocamdată de succes, din moment ce SUA a fost nevoită să riposteze cu ocazia unui atac la un depozit de muniţii din Siria, atacul miliţiilor pro-iraniene fiind soldat cu 21 de răniţi. Liderul suprem Ali Khamenei nu a acţionat singur, ci în strânsă legătură cu Federaţia Rusă care a desfăşurat sisteme anti-rachetă în Liban, în eventualitatea unei riposte a Israelului mai puternică la provocările Hezbollah. Miliţiile şiite pro-iraniene atunci când atacă bazele SUA şi Hezbollah atunci când atacă Israel folosesc rachete şi drone fabricate în Iran.
Întâlnirea de la Beirut din 2023 care a pregătit momentul 7 octombrie a avut loc, după modelul celei din 2016, şi cu implicarea sau cu acordul Federaţiei Ruse? Mometan nu avem un răspuns la această întrebare.
Un al patrulea front pe care Israelul este nevoit să poarte confruntări decisive cu adversarii săi este cel al propagandei online. Prezentarea lovirii spitalului Al-Ahli, gestionat de Biserica Anglicană în Gaza, a demonstrat că o ştire falsă (Israelul fiind considerat la originea acestui incident, deşi nu a avut niciun amestec) s-a răspândit pe întreg mapamondul cu viteza fulgerului şi a generat reacţii virulente din partea susţinătorilor cauzei palestiniene, Atunci când Israelul a prezentat dovezile dezincriminatoare, era deja prea târziu: condamnarea avusese deja loc. Au urmat şi alte astfel de incidente, precum bombardarea taberei Jabalia din Gaza, în care civili fără vină şi-au pierdut viaţa, fiind folosiţi în mod cinic ca scuturi umane de către liderii Hamas. Israel este implicat în acest război al informaţiilor. Uneori câştigă, alteori pierde.
Al cincilea front în care este angrenat Israelul în acest moment este strâns legat de cel de-al patrulea: manifestarea în creştere a unui antisemitism în Occident care deformează felul în care opinia publică percepe războiul Israel – Hamas.
Mobilizarea anti-Israel în numele antisemitismului este realizată de o parte a mişcării de stânga, întotdeauna favorabilă cauzei palestiniene dar şi radicalismului islamic, văzut ca o formă revoluţionară din care lupta de clasă împotriva capitalismului ar trebui să se inspire. În acest moment, stânga occidentală este extrem de divizată legat de poziţionarea în războiul Israel – Hamas. Există de fapt două tradiţii ale stângii europene care se suprapun: una este cea a combaterii antisemitismului, o tradiţie care datează din perioada confruntării cu regimurile fasciste aflate la putere până în 1945, alta este cea impregnată de migraţia preponderant islamică din Occident. Din acest motiv, socialiştii spanioli se situează mai degrabă de partea mişcării palestiniene, stânga franceză este divizată, cea germană este ferm pro – Israel, laburiştii britanici sunt mai degrabă pro – Israel dar tensiunile din interior pe această temă sunt evidente. Încă din anii 1970, mişcările de extremă stânga occidentale au lucrat îndeaproape cu teroriştii palestinieni, legăturile Rote Armee Fraktion cu Carlos fiind binecunoscute. Ulterior, în Franţa avea să apară “islamo-stângismul” teoretizat de Mohamed Sifaoui (Les fossoyeurs de la République, Islamo-gauchisme: l´enquête inêdite, L´Observatoire, 2021), pentru ca în prezent să existe o atmosferă general favorabilă radicalismul islamic – ceea ce Gilles Kepel numeşte “jihadism de atmosferă” (Prophète en son pays, L´Observatoire, 2023). Jihadismul este la modă, implicit antisemitismul. Antisemitismul a evoluat în ultimele decenii foarte mult: dacă în 1990 profanarea cimitirului evreiesc din Carpentras scotea în stradă peste 200.000 de oameni, în 2023 moartea a câtorva zeci de europeni în atacurile teroriste din 7 octombrie sau luarea de ostatici din rândul europenilor de către Hamas aveau să fie întâmpinate mai degrabă cu indiferenţă. Desigur, nu toţi cei care manifestează pentru cauza palestiniană în prezent au convingeri antisemite dar soarta musulmanilor din Sudan, China, Yemen, Siria, etc. i-a lăsat indiferenţi în trecut pe cei care protestează astăzi – această obliterare a trecutului fiind inspirat numită de Bernard – Henri Lévy “hamasismul imbecililor” (Le Point, 26 octombrie) – aşa cum antisemitismul era considerat iniţial “socialismul imbecililor”. Nu există proteste la adresa Iranului în Occident – puterea cea mai oprimatoare din Orientul Mijlociu în prezent.
Paradoxul remarcat de Thomas Friedman în New York Times (1 noiembrie) este că Iranul care controlează încă patru ţări arabe – Liban, Siria, Yemen şi Irak – acuză Israelul că poartă în Gaza “un război colonial” şi numeşte Israelul “putere ocupantă”, fiind omis faptul că Hamas guvernează pe deplin în acest teritoriu.
Un ultim front, al şaselea, este cel mai puţin vizibil şi cel mai puţin activ: tensiunile politice din Israel. Netanyahu a inclus pe şeful opoziţiei, Benny Gantz, în cabinetul de război şi încearcă să evite orice tulburare în cadrul guvernului pe care îl conduce. Pe timp de război acţionează ceea ce Edward Luttwak numeşte “logica paradoxală a strategiei”: ce era un dezavantaj în timp de pace (un guvern în dezacord cu societatea), în timp de război se transformă într-un avantaj (opinia publică susţine un guvern care acţionează, diviziunile din timp de pace se estompează rapid).
Va face faţă Israelul pe toate aceste fronturi? Cea mai importantă condiţie este să clădească în jurul său o coaliţie de state foarte puternică, unită de credinţa în valorile democratice. Preşedintele Biden poate ajuta la crearea acestei coaliţii, fără de care războiul cu radicalismul islamic şi cu terorismul nu poate fi câştigat. Pentru procesul de pace post – conflict, Biden este cel mai important avantaj al israelienilor şi palestinienilor deopotrivă. Este foarte posibil ca un preşedinte care să dorească o soluţie durabilă a problemei israelo – palestiniene pe baze democratice să nu mai apară foarte curând în SUA. Este o ironie a istoriei sau mai degrabă o demonstraţie a logicii paradoxale a strategiei în timp de război faptul că actuala administraţie de la Washington care iniţial a dorit normalizarea relaţiilor cu Iranul, punând în plan secund problema Israelului în regiune şi ignorând implicit problema palestiniană, a devenit speranţa realizării unui echilibru în Orientul Mijlociu care înseamnă, până la urmă, reducerea influenţei Iranului.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Domnule Radu Carp, sunteți o persoană care are cunoștințele și competența pentru a înțelege istoria conflictului și evenimentele actuale în mod aprofundat.
Un război complex este cel din Ucraina. Și nu doar prin numărul de sute de mii de victime de fiecare parte, ori doar din perspectiva mijloacelor, sau a strategiei de luptă, adică a amplorii sale. El este complex din perspectiva consecințelor pe plan global. Aici se simte cu adevărat mișcarea plăcilor tectonice, conturarea sferelor de putere și proiecția acestora pe termen lung, inclusiv în ceea ce privește armamentul nuclear și însuși viitorul Planetei.
În Orientul apropiat, etapa actuală a conflictului [de cel puțin 75 de ani] dintre cei doi frați semiți, popoarele arab și israelian, a fost câștigată înainte de a începe. Palestinienii au trecut de la pietrele din Intifade la câteva rachete și dispozitive rudimentare. Cum era de așteptat, numărul de victime este (conform diferitelor agenții de presă) de câteva sute de partea israelienilor și câteva zeci de mii de partea arabilor.
În mod evident, deturnarea atenției internaționale de la războiul Rusiei în Ucraina este în folosul Rusiei invadatoare, care desfășoară un amplu război hibrid. Inclusiv prin influențarea rezultatului alegerilor în state Occidentale, actori importanți pe plan global.
Românii au cunoscut bine efectele apropierii Uniunii Sovietice, recte, a Rusiei, de-a lungul istoriei comune. Ori, în acest context, este dificil de înțeles pentru cetățeanul român obișnuit (nu mă refer la agenții de influență AUR) de ce ar putea fi sprijinită Rusia în acest moment crucial prin deturnarea atenției de la acțiunile sale criminale din vecinătatea noastră imediată.
Cred că adevărata cauză este alta. Și anume, crearea unei alte/noi Ordini Mondiale, alta decât cea actuală IMPUSĂ DE. CÂȘTIGĂTORII DIN WW2. Privită din acest punct de vedere, situația din Ucraina, din Israel, încercarea de Federalizare a Europei, agresivitatea Chinei, Rusiei și Turciei, etc capătă sens. Respectiv, CINE să fie noii lideri ai Lumii? Deocamdată sunt trei „mari”: SUA, China și India. Ar urma UE(dar care nu este obiect de drept internațional), Commonwealth-ul(UK, Canada, Australia toate aflate sub sceptrul coroanei engleze). Deci, ar fi 5, câți sunt acum în Consiliul de Securitate ONU. Ar urma Japonia, Rusia, Brazilia, Turcia, etc. Deci, prima întrebare: CÂȚI MEMBRI AR TREBUI SĂ AIBĂ NOUL CONSILIU DE SECURITATE? ACEASTA ESTE INTREBAREA! FIINDCĂ MULȚI VOR SĂ FIE LA MASA DECIDENTILOR GLOBALI.
CUM se va face asta, prin diplomație sau război? Aceasta este a doua întrebare…
Pacea pe care Israelul a incercat s-o obtina cu vecinii arabi, bazata pe faptul implinit si „n-aveti ce ne face” e prea superficiala ca sa dureze. E nevoie de o pace durabila cu palestinienii, una care sa le confere atatea beneficii palestinienilor incat sa refuze cantecul de sirena al Iranului. Solutia cu doua state, pe granitele recunoscute international, asa cum aproape fusese reusita in 1993. Insist, pe granitele recunoscute, singura varianta care nubpoate fi contestata dpdv al dreptului international.
In lipsa unei paci durabile bazate pe beneficii reciproce, prevad ca in maxim 15-20 ani demografia regiunii va fi total in defavoarea Israelului, tarile vecine vor recupera decalajul militar, Iranul si Arabia Saudita vor avea arme nucleare. Va mai fi nevoie de asteptarea unui moment prielnic, adica SUA sa fie prinse intr-un conflict proxy cu China si Rusia, sa zicem. Un atac simultan al vecinilor asupra Israelului ar putea reusi.
Parerea mea e ca Israelul ar trebui sa gaseasca o solutie de compromis, o pace durabila. Acum, pentru ca mai tarziu ar putea fi nevoit sa accepte solutii a la razboiul din Ucraina, pierderi teritoriale, sau chiar pierderea statalitatii, vorba lui Putin.
Nimeni nu va mai putea sta împotriva moștenirii lui Israel. Israel este stânca de poticnire a popoarelor care nu văd cu ochi buni renașterea Israelului din cenușa istoriei. Mai este doar un pas până la sfârșitul lumii,și anume, momentul în care biserica Mozaică recunoaște pe Isus că este Mesia Stânca lui Israel
„Prima ipoteză pe care o enunţăm este că, spre deosebire de războaiele precedente în care a fost implicat, Israelul nu mai poate învinge acum singur: are nevoie de o alianţă solidă cu SUA, pe plan politic şi militar. ”
Pe termen lung (zeci de ani), timpul lucreaza din pacate impotriva Israelului. Diaspora israeliana in Occident este stationara ca dimensiune si putere de influenta, pe cand populatia de imigranti musulmani creste exponential. Din momentul in care ei vor depasi 20-25%, vor incepe sa influenteze semnificativ strategiile si deciziile partidelor si coalitiilor la putere in tarile mai intai din Europa de Vest, apoi si din SUA. Practic, nu se va mai putea ajunge la conducere decat cu ajutorul voturilor lor, ceea ce inseamna ca toate partidele (nu neaparat numai cele exclusiv musulmane) vor trebui sa le faca multe concesii, sa se alinieze dorintelor si agendei lor.
Istoria se poate repeta. In timpul cruciadelor, statele crestine nou intemeiate in Levant (regatul Ierusalimului, Accra, principatul Antiohiei) au rezistat numai atata vreme cat au fost sprijinite activ si constant de puterile din Occident: regatele Frantei si Angliei, plus asa-numitul Sfant Imperiu (precursorul Germaniei). In momentul in care acest sprijin a slabit, adversarii musulmani care inconjurau din toate partile regatul Ierusalimului s-au coalizat (coordonati de Saladin) si in urma unei singure batalii decisive (Hattin) in care beneficiau de o larga superioritate numerica, au reusit sa cucereasca rapid intraga Palestina si sa arunce cruciatii in mare.
https://www.msn.com/en-us/news/world/israel-must-strike-first-as-hezbollah-readies-for-war/ar-AA1jko06
Asta ca sursa pentru articolul dlui profesor …
Nu stiu de ce dl profesor afirma ca „s-a constatat că explozia a fost provocată de HMX, explozibil folosit la rachetele cu rază lungă de acţiune – exact tipul de rachete folosit în prezent de Hezbollah şi Hamas” fara a clarifica ca e vorba doar de o teorie a autorului articolului de mai sus. Teorii exista de toate felurile, care mai de care mai nastrusnice (https://washingtonspectator.org/beirut-ritter/) dar asta nu inseamna ca nitratul de amoniu nu ar fi fost acolo si nu ar fi explodat. Si Robert Baer zice ca ar fi putut fi un accident in care ar fi fost implicat si material exploziv pastrat in port dar si ca ar fi foarte putin probabil ca adevarul sa fie aflat vreodata (https://edition.cnn.com/middleeast/live-news/lebanon-beirut-explosion-live-updates-dle-intl/h_0f646d1827f2f246b9c48701b5c8eac5).
Personal cred ca ar fi fost foarte usor de detectat sursa exploziei din mostrele prelevate la fata locului dupa explozie.
Dupa articolele categorice precum Axa raului si altele pe acelasi calapod, iata ca domnul Carp reuseste sa scrie si ceva, cit de cit, mai nuantat. E un mare pas inainte, nu stiu daca suficient pt a-si cistiga credibilitate.
Un lucru sa fie clar, lumea libera si SUA nu pot accepta – din varii motive pe care nu le insir aici – disparitia Statului Israel ! Fapt pe care tarile arabe cu conduceri rationale l-au inteles , il accepta si au aratat prin fapte acest lucru. Fara sprijinul Lumii Arabe extremistii jihadisti nu pot face nimic pe viitor chiar daca Iranul, Rusia sau China ar mai incerca sa tulbure apele. Totusi, aceasta certitudine este, in Israel, perceputa diferit in sanul populatiei. Daca marea majoritate doresc sa traiasca si sa coexiste pasnic cu arabii exista si printre israelieni fanatici, extremisti si irationali. Pe care aceasta certitudine ii incurajeaza si stimuleaza . Daca actualul guvern si Netanyahu – un lider politic cu o activitate meritorie timp de decenii si respectat de toti – nu pot/nu vor sa inteleaga….
Sa speram ca ratiunea va invinge si solutia celor doua state va fi adoptata !
Considerati ca Netanyahu este un lider respectat si merituos, iar pe de alta parte va exprimati speranta ca solutia cu doua state „va fi adoptata”. Si, evident, nu gasiti nicio contradictie intre aceste doua teze!! Noroc ca v-ati abtinut sa „insirati” motivele pentru care „lumea libera si SUA” nu pot accepta disparitia statului Israel. Cine stie ce mai aflam :)
Sfirsitul conflictului dintre Israel intre Hamas are o singura solutie ce elimina pentru sute de ani raparitia conflictului .Sa ne imaginam noinexistenta fisiei Gaza ca un teritoriu al statului Israel aparut o data cu plecarea cetatenilor etnici palestinieni ,dupa ce Hamas dispare , in Peninsula Sinai .Tot ceea ce se intimpla creeza aparitia posibilitatii mai sus amintita .Solutia identificata de Occident ce ar putea creea o pace de durata tine de eliminarea tuturor entitatilor teroriste si a locatiilor acestora ce au devenit masa de manevra a unor Entitati Statale(Rusia ,Iran) care sunt mari provocatoare de conflicte .Nogorno a fost prima tinta .Gaza este a doua .Posibil sa urmeze Transnistria si plecarea sirbilor din Kosovo .Israel nu se va opri pina cind aceste structuri asimilate terorismului nu vor f distruse .Pacea costa dar atunci cind aceste structuri dispar statele nu mai pot sa atace alte state prin Proxi.Vrei razboi va trebui sa il declari sa iti asumi ceea ce te transforma automat in invadator .Greu de riscat a face asta .In Ucraina noile granite vor redefini statul ucrainean si va determina integrarea tuturor natiunilor europene nonUE in UE .Aceasta este miza finala la care poate fi adaugata si desfiintarea Federatiei Rusia .Totul este facut doar in favoarea UE.
Genocidul nu este o soluție acceptabilă, indiferent cine îl înfăptuiește și împotriva cui.
Un articol bine documentat care punctează o situație extrem de complexă. A discuta despre trecutul apropiat cu inflexiuni în prezent ca apoi să îți pui întrebări pentru viitor este prea mult pentru un spatiu editorial așa de mic. Atât de mulți bani s-au cheltuit pentru rezolvarea acestui conflict că probabil orice altă soluție era mai ieftină. Ceea ce nu s a spus în articol și în mare parte nu se știe este că instigarea și ura care este promovată încă din copilărie, în școli și în media modernă în societatea arabă. Oameni care s au născut cu ură profundă împotriva occidentului și în particular a Israelului nu pot fi făcuți într o generație capabil să accepte pacea și colaborarea. Extremiștii au partea lor dar masa mare a societății arabe nu are încă deschiderea necesară. Ceea ce îngrijorează cel mai mult este faptul că aceste conflicte ajung la o violență atât de mare încât tentația de a folosi arme nucleare nu va mai fi o surpriză. Ceea ce nu poți să realizeze cu armamentul clasic va fi încercat cu un armament superior. Societatea umană are nevoie de pace. Dezvoltarea umanității nu este compatibilă cu războiul. Se pare că numai violența extremă aduce o oază de liniște și de umanitate. Nu ne trebuie așa ceva. Ne trebuie o mișcare pentru pace, împotriva războiului . Împotriva distrugerilor. Războiul nu este o acțiune demnă de timpurile pe care le trăim. Și atunci cum gândim descurajarea? Cum putem asigura pacea fără o cursa a înarmărilor?
As aduce cateva completari si observatii.
Conflictele ´geopolitice´ ascund tensiuni mai profunde, intre ´axe´, paralaxe, daca preferati, ideologice si ´existentiale´. Resurgenta conservatorismului anti-liberal si ´reactionar´, sub mascarada populista. Likud-ul lui Natanyahu a fost printre primele miscari ultraconservatoare populiste, probabil ca a avut o f. mare influenta in revolutia (´conservatoare´) trumpista in Statele Unite – implicarea fatisa in campania abjecta impotriva lui Obama – si in populismele europene ( v. doar contactele recente, la noi, cu AUR ) – o politica anti-europeana, de divizare, destul de cunoscuta. ´Printii´ Likud sunt urmasii lui Jabotinski. In context, e o binecuvantare totusi ca la putere sunt democratii, mult mai moderati, si nu republicanii. Dupa cum merg evenimentele s-ar parea ca liderii israelieni fac tot ce pot pt. a atata conflictul iar americanii fac naveta mai mult pt. a-i potoli, cu prea putin succes.
Nu e un conflict intre Democratie ( ´binele´) si regimuri despotice si autoritare ( ´raul´). Oricum, nu foarte subtil, ´barbaria´ e extinsa de la regimul politic la alta cultura si religie, Islamul fiind sistematic asimilat cu ´totalitarismul´ de retorica neo-conservatoare, e o demonizare a unei culturi si mari parti a populatiei de pe glob ( nu numai musulmanii, ci si chinezii – sinofobia – , rusii, orice inamic, e un obicei de-al americanilor, transpus in productiile hollywoodiene, din cand in cad apar antihristii si revin la moda catrenele lui Nostradamus ), o jonglerie periculoasa – si aceasta e f. asemanatoare antisemitismului ´clasic´, gaz pe foc. Este, evident, tot fundamentalism si care isi instrumentalizeaza ´antisemitismul´ ca mijloc de presiune ( caz recent, Guterres ). Sau poate Pappe, Flapan, Shaim, Migdal, Zertam, Segev, ( caci B. Morris s-a conformat oportunist, ca multi altii, desi el insusi a scris despre ´purificare etnica´, cu care, recent, tot el a spus ca ´e de acord´ … ) etc., si insusi E. Barak, or fi antisemiti ?! Poate chiar H. Arendt, care are in celebra ei capodopera cuvinte foarte grele la adresa unor co-religionari ?! Antisemitismul in sens propriu a fost intotdeauna de dreapta iar acum Dreapta, americanizata ( anti-semitismul nu are traditie in America, dar rasismul, oh! , are ) – ´liberala´, conservatoare sau populista – e pro-israeliana si islamofoba, sutele de mii de demonstranti nu sunt antisemiti, nu sunt violenti, sunt aceiasi care au manifestat impotriva razboiului din Irak, demonstratii similare cu acelea impotriva razboiului din Vietnam, etc. – si sunt impotriva bombardarii civililor in Gaza, nu neaparat pro-palestiniene si cu atat mai putin ´pro-Hamas´, cum perfid se tot insinueaza ! – , acesta e alt ex. de manipulare si instrumentalizare ideologica a ´antisemitismului´, tipic neo-conservatoare, de intimidare. Ma uit pe paginile unor intelectuali, personalitati, multi se abtin, nu comenteaza nimic, in pofida unor presiuni evidente de a se alinia sub steagul ´claritatii morale´, aceasta reticenta ( sau nu ) e in sine foarte elocventa !
Turcia , Ungaria, India etc. sunt regimuri democratice si totusi autoritare, ca si Israel de altfel, copil rasfatat al Americii. Ca democratia nu e imuna la acest pericol al populismului demagogic o demonstr. chiar situatia din Statele Unite ! Deci ´axele´ sunt nitel mai incurcate, in plus, paralela dintre Ucraina si razboiul din Gaza e fortata, daca nu chiar total neinspirata ! Dar, intr-adevar, pare a se fi lucrat la un fel de ´axa´ dura si dizidenta pe flancul estic, din Polonia pana in Israel, destul de capricioasa.
´Binele´ si ´raul´, in numele carora – o stia Platon – oamenii se cearta si se ucid dintotdeauna – nu sunt in niciun caz concepte politice, ´politicul´ fiind notoriu amoral si ´realist´ – presupun un fundal religios, spiritual, capitol la care democratia liberala, prin originile si presupozitiile ei, iluministe, scientiste si materialiste, sta foarte prost. Originile ei ´iudeo-crestine´ sunt o inventie propagandistica recenta, din Razboiul rece, al carui dualism si maniheism au fost recalibrate in penibilul si obscenul virtuism – twitterizat – al ´claritatii morale´, pe buzele unor ´realisti´ machiavelieni – doar alt ex. de ´teologie politica´ nihilista, cu manipularea unor termeni kantieni ( raul radical), etc., o demonologie politica. Se incearca re-inclazirea, la foc rapid, a unui ´conflict al civilizatiilor´, din motive demagogice si populiste dar fara prea mult succes la public, imaginile fiind mult mai senzitive.
Cu cateva simple mutari electoarale tabloul va arata cu totul altfel, de fapt mult mai rau, singurul licar de speranta venind din Polonia. Victoria previzibila a republicanilor si – fapt cu consecinte greu de calculat, cu adevarat ´cosmice´ – revenirea lui Trump, poate ascensiunea extremistilor in Europa, va face harcea-parcea toate ´axele´ si vectorii geopolitici si ideologici, va arunca lumea in haos. Altfel spus, azi, ca si altadata, pericolele par a veni nu de undeva din afara ´civilizatiei occidentale´, asediata din Orient sau din spatiu – iar China, India, si-au invatat lectiile de la occidentali – si de ce sa intervina cand pot sa asiste la implozia Occidentului ? -, sunt regimuri occidentalizate din punct de vedere politic si nu numai – neoliberalismul (pseudo)marxist chinez ( singurul loc de pe glob unde neoliberalismul hayekian a reusit ! ) etc. – ci din Democratia insasi, ´cel mai frumos dintre toate regimurile´. Cu ´largul concurs´ al clericilor ei si altor papagali mecanici. Conflictele reale, de adancime, sunt pretutindeni interne, un ´razboi civil´ global, intre moderati si radicali, izbucnind violent ici si colo. Simpla ´democratie´ e un cuvant gol, poate fi liberala, populara, etc., e o tarfa pudica si fudula, nu refuza pe nimeni. In plus de asta, in ´relatiile internationale´ nu exista decat competitia pura si dura, lupta pt. putere, fiecare cu mijloacele pe care le are, e un no man´s land in care totul e permis.
Conservatorii sunt duri, se stie, adepti ai masurilor de forta, chiar si cand bunul simt spune ca pot fi sinucigase. Armele nu sunt suficiente pt. a castiga razboaie, mai e nevoie de ceva, imponderabil, esential, la care occidentul sta iar foarte prost, cu toate injectarile de steroizi mediatici, – ´credinta´, elanul, de aceea aminteam despre epopeea ´Dune´, cine a citit cartile intelege ( nu e vb de vreo apologie a insurgentelor milenariste, de tip siit , F. Herbert nu era un extremist, ci ecologist etc. , e ciudat totusi ca cele mai multe carti, filme etc. cu mesaje ´subversive´ vin chiar din cultura noastra, de varf, de ex., intr-un interviu, A.Huxley spusese ca minunata lume noua era o metafora, o ´alegorie´ a lumii noastre, libere si democratice, cu tendintele ei spre un totalitarism soft, ´statul vrajitor´, cum ii spunea Culianu ). Te uiti la conservatori, – in fata imaginilor sfasietoare, infernale, nu se clinteste nimic pe chipurile lor ( si cum sa-i mai crezi despre compasiunea pt. victimele teroristilor?, cand evident nu prea le pasa acum nici de prizonieri, parca au si uitat de ei – par sa fi fost doar pretextul ), sunt in stare sa justifice orice distrugere, chiar si folosirea armelor nucleare – si exista precedente cand era gata, gata sa le dea drumul. Ar fi oportun sa privim la ce se intampla si in echipa noastra …
p.s. ex. de propaganda. Episodul bombardamentul (parcarii) spitalului a fost intors propagandistic, totusi, acest episod repr. 0,- % din cele, acum, peste 10 000 de victime sau cate or fi ( ´raportarile nu sunt de incredere´, de parca nu s-ar vedea cu ochii dezastrul ), intre timp s-au bombardat scoli, biserici, moschee, ba chiar si o cladire ONU, probabil ca raspuns ( cine isi aminteste, americanii gresisera si ei nimerind ambasada Chinei in Belgrad ) si multe altele.
Sau ca principala cauza a miilor de oameni morti e folosirea lor drept scuturi umane ! – o absurditate monumentala – teoria e valabila doar pt. atacurile la sol, cum ii tin, in sus, deasupra capetelor, ca scuturi ?! ,oamenii nu au pur si simplu unde sa fuga si nimeni nu mai controleaza nimic, rachetele lovesc pretutindeni iar pe cei care au plecat in sud nu ii asteapta o soarta mult mai buna ! Se va vedea la sfarsit, dar probabil ca expertii vor gasi multe alte explicatii, tehnice, asta e meseria lor.
Detalii abia amintite, sa zicem, la Digi ( care, parca pregatindu-se – de fapt pt. alegeri – s-a innoit cu deontologi si obiceiuri de la RTV, Antena parand acuma echilibrata ! ), de parca ar fi cine stie ce interese strategice pe la noi, sa fie convinsi Vasile si Ioana, – in vreme ce CNN e foarte decent, ca de obicei. Alt mijloc de manipulare e montajul si colajul, tipic pt. era post-adevar, decuparea din orice context istoric si politic, intimidarea oricarei interogari prin inventarea unor sintagme ridicole, ca ´dadarismul´, ´stangismul´ a ajuns un epitet infamant pana si pe ultracorporatista Digi, mai lipsesc ´neo-marxistii´ si probabil reptilienii !, etc. Ai nostri o fac benevol si slugarnic, asta e realitatea, se propun, desi nu-i baga nimeni in seama, in afara de unii aventurieri dubiosi, ex-Rambo ( – 3) din armata israeliana, care fac in direct teoria supersoldatului, cyborgului …
O analiză bună , am doar o observație : Nu Yair Lapid a fost cooptat în cabinetul de război , ci Benny Gantz . Acesta a intrat în coaliția de guvernământ ( el ca ministru fără portofoliu ) împreună cu partidul lui ( Mahane Hamamlahti ) cu cei 12 parlamentari ai acestuia .
Aveti dreptate, este o scapare neintentionata, se va corecta.
Paradoxul societatii occidentale
2015: Je suis Charlie
2023: Je suis les terroristes
Dar sa mergem putin la surse.
B. Weichert e un ´geopolitician´ conservator , ´former Congressional staff member who holds a Master of Arts in Statecraft & National Security Affairs´, – profil standard, ce se repeta si la expertii nostri in tehnologie politologica -, colaborator la American Greatness, a avertizat, de ex. , ca ´ the West’s involvement with Ukraine will trigger WW3 unless Biden caves in and gives him new territory” si a mai sustinut ca sanctiunile impotriva Rusiei slabesc UE, chestii dure si reci in stil Mearsheimer, etc. O somitate, scrie, evident, lucrari despre pericolul iranian si pericolul galben, publicate la celebra Republic Book Publishers, care mai publica si alte titluri stiintifice, precum: Lucifer’s Banker Uncensored, Obama’s True Legacy: How He Transformed America, Spiritual Warfare: Christians, Demonization and Deliverance s.a.
Exista un adevarat razboi cultural in Franta in jurul asa-numitului ´Islamo-stangism´, G. Kepel e un academician specializat in Orientul mijlociu, in special in islamismul fundamentalist, dar nu pote fi extras din ´atmosfera´ franceza, foarte polarizata, ca si A. Taguief ( care a scris o biografie simpatica a foarte influentului guru al N. Droite, A. de Benoist, sever criticata de R. Griffin – guru pe care il apara de acuzatia de antisemitism adusa de stanga, pe care o acuza in schimb de antisemitism ´inversat´ si alte sofisme ), vazand ppretutindeni mana ´Fratiilor´ si incercarile ´Salafistilor´ de a cuceri Europa ! Concluzii similare cu ´marea inlocuire´ a lui R. Camus, F. Bergeaud-Blackler ( pupila lui Kepel, cu ale sale ´retele´ ubicue ale ´fratiilor´ ) sau chiar Gisele Littman ( aka Bat Ye’or ), destul de raspandite in Franta, dar care au cauze in principal ideologice interne. Pe drept s-a facut comparatie cu atmosfera antisemita din fin de siecle si cu ´France juive´ a lui Drumont. Pt. o critica a acetor tendinte in Intelectualitatea franceza contemporana, v. lucrarea lui Shlomo Sand: The End of the French Intellectual. From Zola to Houellebecq, in special ultima parte. Cand se pomeneste de ´islamo-stangism´, ´islamo-nazism´, ´sexo-marxism´ si alte slogane similare, un singur lucru e clar, ca discursul este Far-Right.
B. H-Levy e prea cunoscut, om orchestra, extrem de controversat, initiator al miscarii ´noilor filozofi´, neo-reac., cum au fost ei numiti, are pozitii cel putin scandaloase, sustinand ca ´totalitarismul´ si nazismul ar proveni din rationalism, iluminism, ´optimism´ si progresism, criticat sever de Deleuze, Castoriadis, R. Aron si de multi altii, un anti-filozof, ca Onfray, un trickster ( milionar ) exhibitionist, ´impostor intelectual´, cum a fost numit in mediile academice, implicat in nenumarate scandaluri.
Interesant, suntem foarte curajosi in general la comentarii dar…sub protectia anonimatului, a pseudonimului sau a initialelor. Poate o fi asa, toti autorii invocati fac greseli abisale, iar Romania este locul ideal pentru a observa foarte exact ce gresesc autorii occidentali si cat de limitati sunt. Dupa ce i-am citit in original, desigur. Astept un articol scris de dumneavoastra pe orice tema, L.A.!
Sa ma scuzati, n-am ambitii de ´scriitor´. Despre ´curaj´, nu stiu ce sa inteleg, suna ca o urecheala, oricum nu exista protectie si cine vrea sa te gaseasca te gaseste, dar de ce ar tr. sa-mi fie frica ? Nu ma refer la ´autorii occidentali´ in general, care ´fac greseli abisale´, ci la sursele excentrice si partizane invocate in text, in ´discurs´ si care arata un bias, l-am uitat pe Th. Friedman, si el destul de controversat, trimit, pt. comoditate, la wikipedia, se poate vedea cum incita la bombardamente nemiloase in Serbia, cum lauda ´despotismul luminat´ chinezesc si multe altele. Incerc sa evit, cat pot, trimiterile la persoana, jignirile, – cu lecturile mele, in original sau nu, ´din Romania´ (!) sau nu, nu stiu ce treaba aveti Dvs …
Hamas e o organizatie cu o istorie mai complicata. Originea ei e in Fratia Musulmana. De aceea suporterii principali ai Hamas sunt si acum mai ales Turcia si Qatar. Si ceva Egipt. Bineinteles ca sunt imbarligati si cu Iran, prin Hezbollah, de prin anii ’90. Dupa cum au fost finantati serios si de Arabia Saudita si celelalte tari arabe. Foarte recent in Razboiul Civil Sirian au fost aliati cu gruparile (sprijinite de Arabia Saudita, celelalte tari arabe, Turcia) care au incercat sa-l inlature pe Bashar al Assad. Atunci, prin 2012 liderii lor s-au mutat de la Damasc la Doha in Qatar. In Siria au fost in tabara opusa Iran (si Hezbollah). Cand nu a mers ce s-a incercat (eliminarea conducerii de catre Assad) si cand au inceput intalnirile frecvente tripartite Rusia-Turcia-Iran, de prin 2017, a reinceput colaborarea cu Hezbollah si au primit arme si pregatire militara iraniana. Referitor la atacul terorist din 7 octombrie 2023 e greu de gasit cui foloseste. Hezbollah (si/sau Iran) a declarat recent ca initiativa atacului a fost exclusiv a Hamas. Se vorbeste de iminenta unui acord intre Arabia Saudita si Israel. Dar despre acordul asta se vorbeste ca va fi „cireasa de pe tort” inca de cand pe vremea lui Donald Trump au inceput sa fie initiate acordurile de normalizare a relatiilor intre Israel si tarile arabe, asa numitele Acorduri Abrahamice. Si, in opinia mea era inca departe un acord saudito-israelian. Doar 3 tari facusera acea normalizare (Maroc, Bahrain, Emiratele Arabe Unite, toate inca din presedintia lui Trump). Pe de alta parte s-au normalizat recent relatiile dintre Arabia Saudita si Iran (apropiere mediata de China). In plus tocmai fusese incheiat un schimb de prizonieri intre Iran si SUA care includea si deblocarea catorva miliarde de dolari ai Iranului retinuti in Coreea de Sud si care ca urmare a atacului terorist din 7 octombrie au fost blocati din nou. La fel se poate sustine ca atacul terorist a fost in beneficiul Rusiei pentru a deturna sprijinul occidental dinspre Ucraina preponderent spre Israel. Rusia s-a intalnit recent cu lideri ai Hamas, Jihadul Islamic, Hezbollah. Dar genul asta de intalniri cu Rusia sunt periodice, destul de frecvente. Si razboiul cu Ucraina, dupa opinia mea e deja castigat de Rusia, arme s-au cam trimis ce se putea si nu a mers nimic, acum cred ca Rusia trebuie sa fie atenta doar sa nu sara calul prea mult si prea repede si sa consolideze ceea ce deja a castigat. Pot fi si alte scenarii despre originea atacului terorist. In opinia mea Netanyahu (si Israel) sunt intr-o situatie foarte dificila. Atacul este imposibil de conceput cum a putut sa aiba loc avand in vedere superioritatea Israelului ca informatii si ca infrastructura la granita cu Gaza. Istoria Israelului de raspuns la atacurile teroriste si amploarea atacului din 7 octombrie impunea cumva ca obiectiv destructurarea/distrugerea Hamas. Dar cred ca asta e imposibil fiindca membrii si sustinatorii Hamas sunt poate chiar o majoritate a populatiei Gaza, in mod sigur inseamna ceva de ordinul a sute de mii de oameni, greu de identificat fata de restul populatiei. Si inutil fiindca atacul asupra Gazei cu cat se prelungeste mai mult va duce la radicalizarea imposibil de gestionat a populatiei palestiniene si a celei musulmane in general. Pas cu pas se poate ajunge la acea solutie a doua state, Israel si Palestina sau la slabirea si chiar destructurarea Israel. In opinia mea cea mai buna solutie pentru Israel ar putea fi incetarea cat mai repede a razboiului, atingerea unor obiective militare esentiale si apoi interventia prin mijloace de soft power, negocieri cu toate statele, chiar si cu Iran, fragmentarea populatiei palestiniene in diverse factiuni, atragerea de influenta si fonduri in Gaza si Cisiordania din partea tuturor statelor (sunite, siite, Turcia, UE, SUA, China). Cu cat mai multe interese si influente diferite cu atat se vor echilibra unele pe celelalte. O oarecare prosperitate, acte de bunavointa si cooperarea cu populatia palestiniana pot fi mai utile in identificarea, izolarea si eliminarea amenintarilor de terorism viitoare. Si poate mentine in mare situatia teritoriala actuala, care poate fi consolidata prin trecerea timpului. Ar trebui si un pic mai multa ordine in ograda Israel, degeaba se proclama acum unitate daca au existat elemente care au generat o situatie atat de periculoasa, de nivel practic existential.
„Cea mai importantă condiţie este să clădească în jurul său o coaliţie de state foarte puternică, unită de credinţa în valorile democratice.”
____
O asemenea coalitie poate fi valabila nu doar in conflictul israeliano-palestinian, ci si in cazul razboiului dintre Rusia lui Putin si Ucraina. Din pacate insa, unii membri si lideri de genul controversatului Bibi, guvernul populist PiS (unde nationalismul, rusofobia, germanofobia, eurofobia, etc sunt la ele acasa) sau a Parlamentului Ucrainean (care comemoreaza periodic figura nationalistului Stephan Bandera, promoveaza politici de dezrusificare a crimeeniilor /alungarea rusofonilor din Crimeea, etc) lasa urme de zgarieturi adanci la credibilitatea coalitiei si la autenticitatea angajamentului fata de valorile democratice.
De ce nu ar putea exista o federatie israeliano-palestiniana, cu parlamente locale si un parlament statal.
Se stie din Biblie ca samaritenii nu erau evrei si atunci ce cauta colonii evreiesti in Samaria, unde evrei ultraortodoxisi omoara palestiniei?
Stiu ca o sa spuneti ca pentru partea palestiniana nu pot fi garanti Arabia Saudita si Egiptul pentru ca nu sunt democratii. Asa cum ar putea fi SUA garant pentru partea Israeliana.
Alt fel va fi un razboi continuu pe acest teritoriu care va avea consecinte de perdere ale prietenilor musulmani pentru SUA.
Israelul trebuie sa nimiceasca hamasul si toate org teroriste si inamice din gaza. Nasrallah nu vrea, din fericire, cel putin deocamdata, sa transforme beirutul in gaza 2. hamasului nu-i pasa de palestinieni. ii foloseste ca si carne de tun. se ascunde in tunele sub spitale si scoli si lanseaza rachete din mijlocul populatiei civile palestiniene in mijlocul poulatiei civile israeliene. cu cat sunt mai multi palestinieni morti, cu atat mai bine pt hamas – utilizati la instigarea furibunda impotriva israelului. Israelul nu ataca civili. Nu este in etica de lupta si in lege, asa ceva. Cine incalca legea, este sanctionat. Dar israelul nu poate sa nu infranga definitiv acest dusman de moarte din cauza ca secascunde printre civili. israelul a anuntat populatia civila sa iasa din zona de bombardamente.
Dzeu sa-i ocroteasca si sa-i readuca acasa pe toti cei 240 de ostateci, de la sugari si pana la cei peste 80 de ani!
Sunt dezamăgit de acest articol al domnului Carp.
Situația Israelului nu e nici pe departe atât de disperata pe cât da de înțeles textul, sa nu uitam că Israelul are arme nucleare. Când vine vorba de Rusia toată lumea se chinuie sa ne convingă că înfrângerea sa în Ucraina în războiul convențional ar fi de nesuportat, că aducerea sa în genunchi ar putea duce la folosirea armelor nucleare cu consecințe incalculabile in schimb ar trebui să credem că Israelul va accepta să dispară cu capul plecat, în liniște , fără a folosi aceste arme ? Că Israelul va fi aneantizat de armele primitive ale Hamas, Hezbollah și Houthi? Deltaplane contra F35, buldozere contra Merkava, rachetele de concepție iraniana contra Iron Dome? A, costă mult interceptoarele Iron Dome, asta e alta problema. Iron Dome a fost ales și de Germania pentru performantele sale, spre supărarea multora din complexul militaro-industrial european și chiar american.
Vad multiple proteste pro-palestiniene în țările occidentale, pentru opinia publică occidentală, nu în țările arabe. Senzația mea este că în spatele declarațiilor pro-palestiniene ale stângii occidentale și în spatele protestelor sunt păpușării de la Moscova, preocupați să scoată războiul din Ucraina din prim plan. Nu vad cohorte de musulmani încolonați pentru Jihad din Pakistan până în Maroc, dar văd că Israelul toaca mărunt Fâșia Gaza, metodic, la relanti la cererea americanilor, nu rapid ca în trecut. Protestele Iranului sunt vehemente, dar acțiunile concrete unt modeste. Doar Erdogan s-a trezit să pomenească de cruciade și de lupta dintre creștinism și islam, preocupat poate să ocupe o nișă în mintea arabilor. Egiptul i-a avertizat pe evrei în privința atacului, Siria este distrusa, iar restul tarilor arabe care contează par a fi deranjate ca trebuie sa ia o poziție anti-israeliana și că nu se poate continua cu normalizarea relațiilor arabo-israeliene. Chiar serviciile americane au spus încă din primele zile, că nu sunt dovezi ale implicării directe a iranienilor in orchestrarea atacului Hamas din 7 octombrie.
Mi se par puțin credibile teoriile lui Brandon Weichert, un analist american destul de puțin cunoscut și fără anvergura, din tabăra republicană, cu poziții explicite pro-Trump și pro-ruse, care recent ar fi susținut că Ucraina ar trebui sa cedeze teritorii pentru preîntâmpinarea unui WW3.
Nu cred că unul ca Soleimani, la experiența sa, le-ar putea spune liderilor proxi Hamas, Hezbollah, etc… chestiuni secrete precum așa-zisele înțelegeri ale Iranului cu Rusia și China și aprobările explicite primite de la Rusia și China in 2016, de a distruge Israelul și a elimina bazele SUA din Orientul Mijlociu. Asta miroase ca povestea armelor de distrugere în masă a lui Saddam Hussein, găselnița republicană pentru a declanșa al doilea răzbi din Golf. Introducerea artificiala a Chinei în ecuație folosește acelui curent republican trumpist care susține o înțelegere cu Rusia în Europa și concentrarea SUA pe China. Să avem grijă ce idei promovam și cum se pot răsfrânge acestea asupra României.
China nu acționează ca Rusia sau că Iranul, mai blochează livrări de metale strategice, pamanturi rare, unde domina piața, dar nu sponsorizează terorismul. Nici azi nu este pregătită pentru confruntarea cu Occidentul, darămite in 2016. Spre surprinderea partidului comunist, legile economiei de piață par a li se aplica și lor și se confruntă ca orice tara capitalistă cu falimente, bule imobiliare, creștere economică slabă, inflație, fuga de capital, etc …
Cred că atacurile Hamas vin din puțul gândirii liderilor săi, preocupați să blocheze normalizarea relațiilor Israelului cu statele arabe, preocupați poate de tăierea fondurilor care ar veni după această normalizare, preocupați să se extindă și în Cisiordania in dauna Fatah, preocupați de o posibilă destindere iraniano-americana, preocupați să găsească o modalitate de răzbunare cu ocazia împlinirii a nu știu câți ani de la războiul de Yom Kippur și poate cu un imbold din partea Rusiei. Poate s-au visat un nou ISIS, dar nu cred că au acționat după un master plan, așa cum sugerează domnul Carp.
Deasemenea cred că astfel de articole nu folosesc Israelul. Văi în toată mass-media o hiperactivitate de a hipervictimiza Israelul. Atacul Hamas a fost un atac terorist, Israelul are dreptul să elimine aceasta amenințare la adresa sa și a cetățenilor sai. Este important sa se descurce singur, mai încet, mai cu grija, fara provocarea statelor arabe, menajând opinia publică internațională și evitând drenarea resurselor americane care ar trebui trimise Ucrainei. Însă oricine vede harta etnică de la înființarea statului Israel în 1947 își dă seama că palestinienilor le-au fost luate pământurile și drepturile. Poate păpușării de la Moscova și-au imaginat o reacție a tarilor arabe ca în 1973, cu blocarea livrărilor de petrol și gaze, cu preturile la carburanți sărite in aer, cu Europa paralizată și înghețată, cu resursele militare americane întinse la maximum, astfel încât ucrainenii sa fie împinși la masa tratativelor. De fapt aceasta împingere a ucrainenilor spre o înțelegere bântuie știrile din ultimele zile. Atacul Hamas a fost o colosala eroare strategică a liderilor săi iar Israelul este perfect capabil sa se descurce singur și să scoată maximum de foloase din această situație . Păcat de civilii nevinovați atât israelieni cât și palestinieni care au murit sau suferă în acest moment
Pentru ca ne sta capul la fel de fel de probleme cotidiene futile dar urgente, pierdem din vedere evenimente importante si ne trezim intr-o zi ca ne cade cerul in cap, fugandu- ne si pamantul de sub piceoare .Ma gandesc punctual la atacul ” surpriza” din 7 octombrie al palestinienilor din Gaza impotriva tinerilor festivalieri abandonati de serviciile de ordine israeliene.
Sa fie acest atac unul spontan, fara legatura cu ofensiva provocatoare, declansata hodoronc tronc in cursul unei expuneri diplomatice sustinute la Paris de ministrul.de extrema dreapta Betzalel Smotrich’?
Doua idei a evidentiat primavara trecuta la Paris, Betzalel :1. Chestia cu poporul palestinian este o inventie din ultimul secol si 2 Iodania si Cisjordania apartin Israeĺului si vor forma” Israeul Mare” .
Punctil 1 nu-i de bagat in seama fiind o ratacire jenanta.
Mirare à volonté !
https://youtu.be/ntse5kLqCSY?si=tqhurzxJDE9VI-536
Betzalel a exprimat aceasi opinie despre Israelul Mare si in Statele Unite, spre mirarea contrariata a Presedintelui Biden
Reactia Iordaniei este limpede in imaginile de pe youtu be
Din senin nu au actionat palestinienii dar au actionat imprudent , imatur.
Betzalel a declarat o aberatie ofensatoare pentru monarhiile Arabe, pentru evreii carturari, pentru palestinienii cu radacini milenare in pamantul Israelului actual.
Aceasta informatie este importanta si a fost pusa in evidenta peste tot unde exista analisti politici profesionisti independenti.
”Din senin nu au actionat palestinienii”
Sigur că nu au acționat din senin: se împlineau exact 50 de ani de la războiul de Yom Kippur și trebuiau sărbătoriți cum se cuvine 😀
Acum, serios: când la graniță sunt garduri metalice de 10 metri înălțime și folosești utilaje (*) ca să dărâmi gardurile și să intri în Israel, e mai greu să te prezinți drept victimă.
(*) cred că încărcătoare frontale se numesc utilajele respective. Românii le spuneau ”volă” la unele mai mici, fabricate în Polonia. Fiindcă scria pe ele Stalowa Wola, numele orașului unde erau fabricate. La fel cum pe IF-80 fabricat în România scria Progresul Brăila, fiindcă acolo erau fabricate.
Germania a ajuns un fel de „intreaga lume” la scara. Pe strazile nemtesti se duc toate razboaiele, rusii vs ucrainieni, acum Israel vs palestinieni. Uneori sunt si armeni si kurzi si tot ce vrei. Nu mai vorbesc de istericii verzi. Sau de cele patru picioruse. Sau chiar fani Dortmund, sau Bayern. Chiar si la mine la gradina, unde e o baza sportiva, au jucat doua echipe din cartiere vecine. Si s-au luat la bataie, zeci de masini de politie si pompieri.
Se stie ca-n 2015 cei un milion de sirieni refugiati in Ge de fapt erau palestinieni, care au stat la umbra opt ani, unii chiar au muncit, vreo 30% si acum au iesit pe strazi.
Chiar la mine in oras au iesit citeva mii, de unde oare au iesit si au demonstrat. Cel mai interesant e ca unii au avut afise in care cereau, nici mai mult, nici mai putin, formarea unui califat in Germania. Mi se pare o cerere indreptatita.
Dar, cum zicea Merkel, Wir schaffen das”
Cei mai caraghiosi sunt „homosexualii pt Palestina”. La islamisti ( aka Hamas) nu exista homosexuali iar in tarile arabe neislamiste sunt lasati sa traiasca dar sunt persecutati.
https://www.youtube.com/watch?v=rbfccVBo9tE