Nu am văzut atacul din 7 octombrie; dar nu mi-e rușine, că nu l-a văzut nimeni.
Nu văd pacea care să urmeze acestui război, așa cum orice pace urmează oricărui război. N-o văd, pur și simplu. Dar nu mi-e rușine: n-o văd nici alții mai deștepți.
Nu am „văzut” însă Gaza de dinainte de război și pentru asta mi-e rușine. Am crezut și eu ce credea toată lumea: că Gaza era un fel de țărișoară, o fâșie supra-populată și unde se trăia mizerabil, așa, ca-ntr-un ghetou din Ferentari. De fapt, chiar mai rău, că un locuitor din Aleea Livezilor n-are decât să facă efortul de-a se ridica în picioare, să meargă câteva zeci de minute și gata, e în plină Uniune Europeană. Ceea ce un locuitor din Gaza, credeam eu, nu putea să facă.
Iată ce povestește* doamna Alina din Iași, de profesiune tehnician dentar: „El (Iosef, fiul doamnei Alina – nota mea) învaţă la o şcoală particulară, care aparţine de Patriarhia Latină din Ierusalim. M-am gândit că e mai bine ca fiul meu să dea aici Bacalaureatul, iar planul nostru era să-l aducem apoi în România, să meargă la facultate”. Hai să recapitulăm: doamna Alina se mută din Iași în Fâșia Gaza având ca motivație studiile copilului. OK. Exact ce-am făcut și eu: m-am mutat din București în Brussel din exact același motiv. Acum, în interviul acordat jurnaliștilor Alexandra Șerban și Laurențiu Ungureanu, doamna Alina explică prin ce momente dificile trece, datorită războiului. O cred.
Nicio clipă nu mi-a trecut prin cap că o ființă umană ar putea să aleagă Fâșia Gaza în loc de Iași. Poate am eu probleme cu capul. Ca să verific, mi-am sunat prietenii de la Londra, cu care am rămas în legătură de când ne-am cunoscut, în 2014.
Și iată ce-am aflat. Zeci de mii de palestinieni, în majoritate femei, obișnuiau să își ia joburi temporare în Londra, să muncească din octombrie până în iunie, apoi să demisioneze și să plece cu copiii în Fâșia Gaza, ca să-și petreacă acolo vara. Evident, asta se întâmpla înainte de atacul Hamas. Care era motivația lor? Să se joace copiii cu verișorii și cu prietenii lor. Acolo, în Gaza, era viață; la Londra era doar muncă, școală și plictiseală. Verile din Gaza erau fericire pentru aceste (în majoritate) femei, care se bucurau de fiecare clipă: stăteau de vorbă, povesteau, beau ceai și cafea, făceau vizite, socializau… viață! În Fâșie nu se muncea. Aproximativ 500 de camioane pe zi intrau acolo, încărcate cu provizii de toate felurile, astfel încât traiul în Gaza era asigurat. Electricitatea și apa veneau din Israel, iar banii veneau din ajutoarele internaționale (se pare că toată planeta „cotiza”, ceea ce pentru mine este absolut de neînțeles: mie de ce nu-mi dă nimeni nimic, că nici eu n-am job?). Mai mult: o fracțiune considerabilă din personalul medical al Regatului Unit este reprezentată de imigranți palestinieni și de urmașii lor. Ei bine, acești oameni consideră că este un punct de onoare să facă voluntariat în spitalele din Gaza, așa că serviciile medicale de acolo erau, de fapt, de foarte bună calitate – și, desigur, gratuite. Școlarizarea… ați citit mai sus.
Existau, totuși, oameni excentrici în Fâșie, care voiau să lucreze. Așa că își luau un permis de muncă, plecau dimineața de acasă, intrau în Israel, lucrau acolo toată ziua (construcții, agricultură, servicii etc), se întorceau seara acasă-n Gaza și își numărau bănuții. Nu știu cât de greu sau de ușor se acordau acele permise de muncă, urmează să aflu. Însă de obținut, se puteau obține, asta este important.
Am fost orb. Credeam că, înainte de 7 octombrie, Gaza era un iad. De fapt, era un rai.
*Articolul-sursă aici.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
O viata idilica. Si totusi de ce toti palestinienii, arabii, iranienii si bogati si saraci si educati si analfabeti urasc din rarunchi Vestul putred si decadent dar au sindromul Stockholm?
“….ceea ce pentru mine este absolut de neînțeles: mie de ce nu-mi dă nimeni nimic, că nici eu n-am job?”
Nu a fost niciodată “rai”. Pâmântul acela a fost veșnic disputat de-a lungul istoriei.
Cei care munceau în Israel nu erau “excentrici”, ci fericiții care obțineau cu dificultate permis de muncă.
În Israel pentru ca era statul dezvoltat economic în care puteau face naveta. …Și pentru ca acasă nu li se permite să construiască nimic. Nicio fabrică, nicio industrie, nu pot produce nimic, pentru ca orice ar produce este susceptibil a fi folosit împotriva vecinilor colonizatori.
Ceea ce pot face acasă este să culeagă măsline și să mane turmele de capre. Desigur, și aceste sunt activități care pot fi riscante. Cum nu au dreptul de a avea un stat (recent ONU a reluat în discuție fără succes subiectul) nu pot avea instituții naționale și administrative puternice, nu pot primi împrumuturi pentru dezvoltarea economică, nu pot avea o organizare socială stabilă și eficientă șamd.
În aceste condiții, apar smintiții care cred ca terorismul ar putea fi o soluție. Nicidecum, represaliile de dupa atrocitățile înfăptuite de câțiva descreierati aduc de fiecare dată populația civilă la limita supraviețuirii.
…Asta pentru ca bucățica aceea de pământ a fost veșnic disputată de-a lungul istoriei. Nu a fost niciodată “rai”.
„Așa că își luau un permis de muncă, plecau dimineața de acasă, intrau în Israel, lucrau acolo toată ziua (construcții, agricultură, servicii etc), se întorceau seara acasă-n Gaza și își numărau bănuții.”
Chestiunea cu intratul in Israel fiindca doar acolo se munceste nu e neaparat asa. Toate cladirile (recent demolate prin bombardamentele lipsite de discernamant ale IDF) nu au fost parasutate acolo si indraznesc sa presupun ca au fost construite (si)de muncitori palestinieni.
Chestia cu voluntariatul medicilor din UK e probabil adevarata dar nu cred ca cele 30 de spitale din Gaza, operate de peste 7000 de angajati, se bazeaza doar pe voluntariat. In alta ordine de idei, nici NHS nu mai e ce a fost asa ca nu as pune mana in foc pentru calitatea actului medical de „origine” britanica.
Conform Biroului Palestinian de Statistica, in Gaza existau 259000 angajati(din care 118000 in sectorul privat), rata somajului in Gaza fiind extrem de mare(46,9%). Mie mi se pare ca nu dorinta de a munci lipseste acolo, mai degraba lipsesc oportunitatile. Inregistrati erau si 145000 de muncitori care lucrau in Israel.
Problema principala e reprezentata de blocada instituita de Israel incepand cu 2007(folosind drept pretext terorismul) lucru care a ingreunat extrem de mult activitatea economica si a dus la saracirea populatiei(80% fiind evaluarea pentru cei care traiesc sub pragul de saracie). Despre apa si electricitatea din Gaza se pot afla detalii interesante in materialul elaborat de Begin-Sadat Center. Poate sunt prea cutezator dar 4 ore de electricitate pe zi nu cred ca definesc foarte bine existenta in Rai(presupunand, bineinteles, ca exista curent electric in Rai, eventual gratuit avand in vedere specificul locului).
https://apps.who.int/gb/ebwha/pdf_files/WHA76/A76_15-en.pdf
https://bmchealthservres.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12913-021-06351-1
https://www.pcbs.gov.ps/portals/_pcbs/PressRelease/Press_En_LaborWorldDy2022E.pdf
https://besacenter.org/cutting-the-electricity-supply-to-gaza-consequences-and-implications/
@Catalin_ „Conform Biroului Palestinian de Statistica, in Gaza existau 259000 angajati…”
Acolo sunt înregistrate persoanele care au un loc de muncă stabil, în baza unui contract, ceea ce nu este tocmai ușor de obținut. Astfel că, după punctele de trecere/control în Israel se adună în fiecare dimineață „zilierii”. Trec mașini care „recrutează” muncitori necalificați pentru diverse munci, pe care îi aduc înapoi seara.
„Industria” locală în care sunt angajați o bună parte dintre cei înregistrați la Biroul de Statistică constă în cea mai mare măsură în șaormerii, frizerii, mici ateliere meșteșugărești, de pielărie spre exemplu, unde confecționează curele și sandale, pe care dacă au noroc le vând cu 15-20 de dolari.
Sărăcia face din regiune un loc în care cetățenii sunt ușor de manipulat și se găsesc fanatici pe fondul tensiunilor istorice. Mascate sub forma unor ajutoare, fondurile venite din partea organizațiilor teroriste incită adesea la ură și conflict. Nici nu este greu de găsit adepți, pentru că aproape că nu găsești familie care să nu fi pierdut pe cineva.
În acest context, inabilitățile politicienilor, eufemistic vorbind, încălzesc periodic conflictul periodic folosindu-l cinic în interes propriu sau de grup/partid. Și, din nefericire, este vorba atât despre politicienii din regiune, cât și de cei mai de departe.
buPoate ca era un Rai daca ne aruncam privirea intr-un singur sens .Si in Liban cindva era un astfel de rai .Despre Iad (Hamas ) nimeni nu zice nimic .Oare atacurile ce au omorit mii de cetateni israelieni erau si ele raiul ? Oare 350 de drone si rachete ii trimeteau , daca SUA si Franta nu reactionau, pe unii dintre cetatenii Israrel ,in Rai ? Iadul si-l face fiecare singur .Oare Constitutia Iranului ce cere distrugerea statului Israel este Raiul .Poate pentru unii .Pentru mine nu .Asteptam lovitura decisiva ce este singura solutie in a elimina raul .Bine ca Macron si Biden s-au cuplat militar altfel acum inca alti zeci de mii de cetateni ai Israel isi plingeau mortii .350 de drone si rachete bal9istice sau de croaziera au doborit un cotet de gaini .Dar daca SUA si Franta nu raspundeau ? Inmultiti 350 cu cel putin 10 victime si veti revedea atacul din Noiembrie na
Zi paragraful din Constitutia aia, unde e scris negru pe alb distrugerea statului Israel. Și nu mai tot incinta la ura!
Opinia mea este ca fiecare om sa stea pe fundul lui undeva ( unde se hotaraste odata pentru totdeauna ) pentru toata viata . Sa cauti comoditatea si iefteneala toata viata ( inclusiv geografic ) imi pare a fi o chestie generata de niste probleme la cap . Vreau sa fiu cu un picior la Londra ( ca acolo cistig bine ) dar cu celalalt in Gaza ca acolo e …viata . Imi amintesc de vorba aceea din batrini : ,, Nu poti fi cu fundul in doula luntre ” . Ca sa nu o spun pe aia cu sufletul in Rai si cu ….
Cine vrea sa isi urmeze poftele sa isi sume riscurile . In plus sa accepte ca oamenii de linga ei ( astia care is plini de pofte ) nu sint obligati sa le accepte poftele si nici consecintele dezastruoase si incomode care apar dupa . Sa moara fiecare cu poftele lui in brate si in cap .
„fiecare om sa stea pe fundul lui undeva pentru toata viata .” Gata domnu Popescu, dacă dumneavoastră ne ordonați să stăm unde doriți, gata așa facem. O să ne adaptăm cu toții viziunii dumneavoastră despre lume și viață. Mulțumim că ne-ați luminat calea.
Ca multi alti comentatori ati inteles gresit ce am scris ; reluati lectura comentariului meu . Am spus ,,opinia mea” si nu ,,ordinul meu ” . Luminarea vine de la Dumnezeu numai daca omul isi deschide sufletul catre lumina . Din pacate in sufletele noastre e bezna . Burtile sa fie pline , buzunarele , conturile , rezervoarele autoturismelor , gratarele , incaperile locuintelor cu televizoare , …..
Foarte frumoasa povestea. Sunt invidios.
Domnule Buzea, aveti cumva date serioase despre viata celor din Gaza? Cred ca v-ati obisnuit sa ne tot povestiti despre discutiile d-voastra cu pretenii la o bere. Timp pierdut pentru cititori. Cred ca e clar de ce nu aveti de lucru.
Imi spunea cindva bunicul despre ciinii care mor de drum lung…..
Dle Sergiu nu stiu daca stiti dar dl Buzea este arborist si pe urmă scriitor. Cum in Gaza nu prea mai sunt arbori de la atatea bombardamente pare normal sa nu mai aiba de lucru. Acum, asta-i si bine si rau. E rau ca omul şomeaza ca arborist si e bine pentru ca daca in Gaza e raiul dar fara copaci, atunci suntem cu totii salvati… pentru ca Eva nu va mai fi tentata de măr… (punctul de origine al răului, al păcatului… Asa că dl Buzea işi omoară din timp scriind, nu ştiu dacă ştiți, despre tarot. Un joc de cărti de care sunt sigur că ati auzit. Lucru serios pentru că din când in când dă pe față câteo carte, apoi alta şi tot aşa. E fascinant să descoperi seminficația uneia sau alteia dintre cărți, dar asta depinde de interpretarea autorului, nu-i aşa? Depinde de propria lui experiență de viață aşa cum intelegerea noastră depinde de experienta proprie. Poate povestile de viata des sau din cand in cand scrise nu sunt luate intr-un serios la care v-ati sstepta, dar cred ca acest lucru nici nu era in intentia scriitorului, dar pentru mine sunt dovezi ca sunt si altii la fel de orbi si mirati ca si mine pe lumea asta… Eh parca-s fi si eu la o bere cu prietenii… ne destindem, vorbim de multe ori pe langa si toti deodata dar e fain. Asa ca eu mai astept o carte data pe fata de la dl Buzea. Toate cele bune.
Da, sigur, haideti sa filozofam pe marginea unui text scris dupa cateva beri cu prietenii. Fara pic de documentatie, fara argumente ori referire la trecutul istoric al provinciei. Ce se intampla in gaza este o lectie extraordinara pentru noi toti dar articolul de fata este superficial, laconic, nedocumentat, partinitor si ofensator. Tipic pentru o categorie de conationali care ajunsi in occident, negasindu-si locul intr-o societate civilizata, arunca cu noroi in stanga si in dreapta ca doar devin si ei „scriitori”. Pai astfel de scriitori, vedete de FB sau diferite platforme, cu carti pe care nu le cumpara nimeni, sunt cu zecile de mii. Si, din nou, o dovada ca autorul de mai sus nu reuseste sa-si gaseasca ceva de lucru. Ca fapt divers, Belgia se confrunta cu o criza de cadre didactice, in special in Bruxelles, autorul nu trebuie decat sa-si echivaleze diploma, in cazul in care are studii.
Nu știu de ce dar parca nu as trage concluzia ca in Gaza era raiul. Poate daca m-as gândi la faptul ca erau si sunt foarte ajutați cu diverse, as putea accepta partial treaba asta dar in rest nu știu ce sa zic, cred ca era un teritoriu arab destul de obișnuit in care oamenii trăiau intr-un oarecare echilibru. Dar totuși as putea vedea niște lucruri si anume ca omul de rand de acolo a fost folosit „remotely” de către un perfid actor statal care nu are nevoie de normalitate si pace in zona ca altfel si-ar pierde rațiunea de a fi. Evident, e vorba de Iran care ca si Rusia sunt state tipic agresoare si care pot exista si avea „legitimitate” doar provocând războaie.
Îndrăznesc să îi spun tizului meu ca este vorba despre un conflict care nu are a face neapărat cu statul modern Iran.
Pe de altă parte, sunt de acord cu dumneavoastră ca extremismul, de oricare parte ar fi el, nu poate conduce către pace. În context, aș aminti ca cetățenii israelieni protestează în stradă de multe luni.
In Gaza nu se muncea, pe banii ONU si a multor altor organizatii caritabile oamenii supravietuiau si totusi se reintorceau intre ai lor, acolo ei sunt acasa.
Din pacate liderii lor, cei ai Hamasului i-au luat ostateci si le-au spulberat toate sperantele din motive bine stiute.
Sambata noapte s-a putut vedea foarte bine unde pot duce toate, putea deveni o catastrofa daca numai jumatate din proiectile ajungeau pe sol israelian.
N-ar fi fosta mai bine ca doamna Alina se fi mutat la Kiew ? sansa de supravietuire este mai mare decat in Gaza, suna cinic.
„Gaza era un iad. De fapt, era un rai.”
Domnule Buzea, de cate ori ati trait experienta unui bombardament in orasul in care locuiti? Gaza este bombardata in fiecare an de Israel, din diverse motive. Anul trecut in luna mai, de exemplu.. 33 de morti, sute de raniti, alte sute ramasi fara case.
Mda. Un rai in care esti bombardat de cateva ori pe an de vecinul „civilizat” de fiecare data cand iti reconstruiesti centrala electrica sau incerci sa-ti refaci aeroportul.. in care esti impuscat daca incerci sa cultivi pamantul tau, aflat la 1km de zidul pe care vecinul l-a ridicat dupa ce ti-a furat restul pamantului, in numele religiei „poporului ales”. In care poti fi „arestat” (practic, rapit) de IDF oricand si aruncat in inchisoare ani de zile fara proces. Sau impuscat de Hamas daca nu esti de acord cu metodele lor violente de rezistenta la ocupatie.
Mai bine ati scrie un articol despre preturile pe care Israelul le incasa pentru curent electric, apa si alimentele livrate in Gaza.
Realitatea trista este ca palestinienii din Gaza si Cisiordania s-au obisnuit de mult cu gandul ca pot muri in orice zi. De aici si nevoia lor de a redefini moartea – toti sunt „martiri”. Cred ca asta este si motivul pentru care unii preferau sa se intoarca in Gaza. Nu stiu ce v-au spus „prietenii” de la Londra, dar cred ca au omis sa va spuna ca nu oricine putea intra in Gaza si nu oricand. „zeci de mii” erau cel mai probabil cateva sute. Si erau doar femei pentru ca barbatii daca pleaca nu mai pot intra inapoi in Gaza. Politica de stat a Israelului, care decidea pana acum inclusiv cine poate intra si iesi din Gaza prin Egipt.
Poate cea mai slaba si chiar cinica poveste a lui Buzea.
Imi plac poantele, chiar umorul negru, imi place iesirea din decor, dar asta nu are nici haz, nici „morala”, nimic.
P.S. Un ofițer cu grad înalt dintr-un serviciu secret român s-a prezentat recent în fața Maestrului Ordinului de Saint Hubert, patronul vânătorilor germani. A cerut să fie primit în confrerie. I s-a spus că nu se poate, pe motiv că n-are un aristocrat în arborele său genealogic. „Dar am două milioane de euro,” a riscat securiciul. „Sie können nicht. Das is nicht Securitate.” Mai controlează o întreagă rețea de acoperiți. E gata să o dea serviciilor germane în primire, doar, doar i se conferă și lui demnitatea de nobil, singura lipsă din viața sa de belfer. Individul nu e unul dintre marii șacali căutați de secretarul general al PNL?
Daca reusiti sa explicati publicului, ce a vrut aiuritul ala de M. Ghilezan sa zica in articolul din care ati extras paragraful, am fi cu totii recunoscatori.
Multumesc anticipat.
” Moartea. Este singurul lucru pe care n-am reusit sa-l vulgarizam in totalitate.” (Aldous Huxley)
Stimate domnule Buzea, de ce credeti ca talentatul si mai ales, foarte inspiratul scriitor initiat in secretele zeilor, a dat in 1936 titlul pe care l-ati preluat aluziv ?
Naratiunea fascinantului roman nu are absolut nicio legatura cu provincia istorica a Palestinei acelui moment.
Noi insa, romanii, dupa cum am mai amintit intr-un comentariu la articolul altui autor contributors, stim ca in anul 1927 s-a declansat actiunea de populare a Palestinei cu evreii aschenazi din Moinesti care au pus temelia celei dintai colonii a viitorului Stat Israel , Rosh Pina ( Piatra din capul unghiului ) la o aruncatura de praştie de comunitatea ultrareligioasa din Sefer.
Domnia voastra, de ce l-ati ales pe Huxley pentru a provoca aceasta modesta discutie?
Pentru ca ne-ati destainuit faptul ca la Brussel sunteti oarecum acasa, o sa va spun o gluma pe care mi-a spus-o un prieten romano-israelian-belgian cand am vizitat Belgia in ’91.
„Un belgian il intreaba pe un turist sosit in Brussel: Stiti care este deosebirea intre Bulevardul Churchill din Bxl si Canalul de Suez?
Amicul neaga.
Belgianul ii explica: Pe Canalul de Suez sunt instalati evrei pe o singura parte”.
Aldous Huxley- Eyeless In Gaza
Ce vedem acum si de la 7oct2023 este DOAR ultimul episod din serialul de mare angajament cultural numit statul suveran Israel.
Proiectul Israel, daca vreti sa intelegeti cat de cat ceva, trebuie studiat incepand cu finalul secolului XIX/Theodore Herzl si asociatii.
E greu/mult/complicat, VOIT complicat chiar, dar daca va repeziti DOAR la ce se vede acum, nu veti avea o imagine cat de cat onesta.
Poate nu sunteti in comunitatea potrivita.
Irlandezii au grija de oamenii veniti la munca la ei.
Domnul Buzea o fi dorit cumva doar sa își exprime uimirea că o doamnă de Iași și niște doamne de Londra aleg să își „lase” copiii educați in vacanță în Gaza doar fiindcă domnul presupune că acolo se trăiește gratis din mila ONU, etc. și se socializează (mai) bine. E un fel de a spune că nu îi apreciază pe cei care trăiesc pe ajutoare sociale în Ro sau o viață facilă și a făcut analogia cu Gaza??
După mine, domnul face un demers paradoxal, prin expresiile folosite, exagerate („Existau, totuși, oameni excentrici în Fâșie, care voiau să lucreze”, „Poate am eu probleme cu capul” ) și încearcă să se pună în papucii doamnei căreia Gaza i se PĂREA „un rai” pentru copii. Alegeri personale. Poate că ține la clădirea identității copiilor, și din Iași și din Gaza. Poate că a ales un loc să fugă de altul. Poate că doamna are niste nostalgii și se referă la trecut ca fiind prezent! Se amăgește gândind că „Pentru că zona e mai liniștită față de restul Fâșiei”. Desigur că trăiește într-o iluzie a liniștii din moment ce in jurul său e jale. E greu să își mențină mintea clară și orice iluzie e un mecanism de apărare cât să nu o ia razna (cui ar fi de folos?). Doar până iese de acolo.
Noi cum am fi dacă ne-am vedea satul natal ras sau orașul ca un morman de pulbere?!? Când ambii sunt legați de un job la același cabinet cum să își imagineze viața în România cu atâta curupție și fenomenele de necontrolat din școli? E posibil doar că acum nu poate imagina. Copil venit din Gaza în școală publică în România, wow, ce bine primit va fi de profesori și ce de prieteni își va face!
Ce nu apreciez la acest articol e că…..mi se pare că învinovățește un om pentru deciziile sale, ca și cum doamna ar fi știut BINE in ce se bagă și ar fi ghicit viitorul și cușca în care e. Altfel, ceva empatie poate trezi.
Cand a fost creat statul Israel teritoriul nu era nelocuit. S-au folosit multe resurse de la familii „evreiesti” care astazi sunt printre elitele globaliste. Daca Israelul urmarea pacea si buna intelegere, nu se ajungea la niciun conflict. Cine a creat Hamas? Cum de au dat atacul din 7 oct. fara ca serviciile, platite gras, sa nu stie nimic?
Eu ii inteleg pe sionisti si pe crestinii sionisti ca au niste obsesii, dar sa nu creada ca toti urmaresc propaganda lor. Compromisul este obligatoriu in asemenea cazuri, dar se pare ca acum comunitatea internationala s-a radicalizat in vederea NWO.
Statele nationale nu sunt toate pe teritorii biblice, lumea s-a schimbat, au trecut imperii si valuri migratoare, s-au intamplat razboaie si s-au faramitat tari. „The chosen people” nu mai este cel din Vechiul Testament, au ramas doar doua semintii, Iuda si Beniamin la intoarcerea din Babilon. Populatia din Regatul Israel, cel din nord, a disparut in imperiul babilonian, imparatul a trimis in Iudeea niste pagani care nu stiau nici limba, nici religia. A mai crede astazi ca Statul Israel mai contine acelasi popor biblic este o iluzie. Dupa cucerirea Ierusalimului de catre romani in 70 AD, populatia din zona a fost imprastiata in lumea mare.
”Cand a fost creat statul Israel teritoriul nu era nelocuit. S-au folosit multe resurse de la familii „evreiesti” care astazi sunt printre elitele globaliste. Daca Israelul urmarea pacea si buna intelegere, nu se ajungea la niciun conflict.”
Evreii cumpărau terenuri acolo încă de pe la 1875, când teritoriul respectiv se afla în Imperiul Otoman. Nu e ca și cum acel teritoriu aparținea de drept arabilor. Statul suveran era Imperiul Otoman, iar cumpărarea respectivelor terenuri era legală. O altă fostă parte a Imperiului Otoman, Arabia Saudită, s-a înființat ca stat separat abia în 1932, de exemplu.
Când Imperiul Otoman s-a dezmembrat, în 1918, teritoriul respectiv nu putea fi lăsat al nimănui. Așa a apărut Mandatul Ligii Națiunilor (precursoarea ONU) care presupunea ca britanicii să asigure asistența și consilierea administrativă până la formarea unor state independente („administrative advice and assistance by a Mandatory until such time as they are able to stand alone”.)
Palestina sub mandat britanic includea și Iordania de astăzi, care la vremea aceea se numea Transiordania (teritoriul de dincolo de râul Iordan, privind dinspre Mediterana). În teritoriul dintre Mediterana și râul Iordan, Organizația Națiunilor Unite (care înlocuise între timp Liga Națiunilor) a stabilit un plan de împărțire în două state, adoptat prin Rezoluția 181. În 1948, evreii au respectat planul ONU, proclamând statul Israel, în timp ce arabii au refuzat să-și proclame propriul stat, revendicând tot teritoriul și atacând statul Israel nou-format.
Pseudo-argumentele istorice, ținând de popoarele biblice, nu au nimic de-a face cu statutul modern al acelui teritoriu, iar orice om cât de cât educat ar trebui să urmărească rezoluțiile ONU și să nu colporteze propaganda rusească pro-palestiniană. Nu e ca și cum evreii ar fi ocupat prin forță teritoriul de azi al statului Israel și nu e ca și cum palestinienii ar fi avut acolo un stat funcțional. Statul arabilor în Palestina sub mandat britanic este Iordania, unde palestinienii au încercat inclusiv să-l dea jos pe regele țării.
Repetarea minciunilor Moscovei pe tema Palestinei discreditează orice persoană care le repetă. Uniunea Sovietică făcea parte dintre membrii fondatori ai ONU, a aparticipat la adoptarea rezoluției 181, iar palestinienii din Cisiordania trebuiau să se conformeze și ei acelei rezoluții ONU, la fel cum s-au conformat evreii.
Doamna, nu demult ii luadati pe evrei ca au cei mai multi laureati ai premiului Nobel, acum ceea ce doriti sa spuneti e ca de fapt n-au dreptul si ei la o tara a lor? Se stia de la bun inceput ca sunteti spalacita de propaganda AUR, acum nici macar nu o mai ascundeti. Inainte, tovarasa Monica, de oameni ca matale are nevoie tara! Pe cand o operatiune militara in Ucraina pentru a le lua inapoi Cernautiul, v-a comunicat Putin?
„Nu am văzut atacul din 7 octombrie”…. Dar l-ati simtit, stimate domnule Buzea? Nici eu nu am vazut atacul din 11.09.2001 asupra Americii, insa l-am simtit foarte puternic si am fost socat (mi se intampla rar). Oare cate atentate nu vedem, insa parca le simtim pe toate de parca ne-ar lovi pe noi puternic in inima si creier?
Acum 40-50-de ani, nu cred sa fi existat granita intre Israel si Gaza, iar palestinienii si evreii treceau dintr-o parte in alta, asa precum se plimaba unii prin Schengen. Si unii, si altii mergeau la restaurantele din Gaza sau isi vizitau prietenii acolo. Din momentul in care au aparut gruparile teroriste sponsorizate de Iran si Rusia, totul s-a schimbat, a aparut un zid urias la granita, controale severe la punctele de frontiera, monitorizari constante, etc.
Este ca si cum intr-un judet din Romania (alegeti dumneavoastra care) sau intr-o anumita comunitate din Dobrogea (comunitatea tatara, sa spunem) ar aparea o grupare terorista sponsorizata de rusi, care ar incepe sa comita atentate prin Bucuresti, Cluj, Brasov si sa lanseze rachete cand nu te astepti.
Gaza ar putea fi si Harghita, si tara Bascilor, si Tirol si mai recent Corsica. Ce s-a intamplat acolo ar trebui sa demonstreze ca trebuie sa ai si relatii bune cu vecinii. Daca nu faci asta se poate sa apara o frontiera ca in Coreea sau mai rau, modelul Cadrilater. Insa e clar ca tensiunea era foarte mare acolo.
@mike & idem _ „Este ca si cum intr-un judet din Romania…”
Permiteți-mi, vă rog, observația că Gaza nu este „un județ” din Israel, nici Israel nu este „un județ” din Palestina. De altfel, poziția oficială a României este cea de susținere a existenței a două state, așa cum este și cea a majorității membrilor Consiliului de Securitate al ONU. Rezoluția nu a fost adoptată la votul recent, din cauza opoziției prin veto a Statelor Unite.
Vă rog să nu vă supărați pe mine dar, cu siguranță, la o căutare măcar succintă de informații pe rețeaua Internet, se poate afla că o comparație între Gaza, sau Cisiordania, să zicem, și Harghita, Țara Bascilor, Tirol, Cadrilater șamd. este improprie.
Pe de altă parte, îndrăznesc să aduc în atenția autorului observația că demersul domniei-sale de a aborda un subiect sensibil, într-un moment de intensificare a conflictului istoric din regiune, este unul riscant, întrucât poate trezi pasiuni și emoții, prin natura lor puternic subiective.
Pasiunni si emotii? Mi-ai intrat in curte, indiferent ca ai pasit sau mi-ai aruncat un ceva, racheta sau gunoi si faci apel la sensibilitati, pasiuni si emotii? Bine, vorbesti despre ele dupa ce-ti aplic niste pari pe unde apuc, cocos, pina sint sigur ca nu te mai poti ridica de jos. Si-o sa plingi, crede-ma, dar fii multumit ca n-am dat cu pioletul. De scincit si despre drepturile infractorului o sa vorbesti la spital cu cine vrei, procurori, avocati, e o lume libera dar pina la mine-n curte. Pofteste de intra fara sa imi ceri mie voie, sun eu la 112 sa vina sa te ia sa repare la tine.