Marți, 7 mai, are loc la Kremlin a cincea inaugurare a lui Vladimir Putin. Ceremonia marchează începutul oficial al unui nou mandat de președinte, pentru omul care conduce Rusia de aproape 25 de ani. Dacă prima ceremonie, din mai 2000, la care am asistat ca ziarist străin în inima Moscovei, a fost una a speranței că pacea socială, ordinea și buna rânduială vor fi reinstaurate în țară, cea de acum este dominată de campania militară împotriva Ucrainei și de speranța că acest război se va sfârși curând. Practic, toată elita rusească este curentată de fiorii sentimentului că victoria e aproape, că generația de astăzi va intra în manuale ca una care a învins Occidentul și a restaurat “frontierele istorice ale Rusiei”. Pe care însă nimeni nu știe unde sunt (granițele URSS? ale Imperiului rus?) iar cel mai probabil sunt acolo – după cum îi răspundea Putin unui elev – unde vrea Rusia să fie.
Poate că optimismul participanților la ceremonie ar fi fost mai robust, dar Congresul american i-a stricat lui Putin inaugurarea, votând cel mai important pachet de ajutor militar pentru Ucraina.
Washington
Sâmbătă, 20 aprilie, Camera Reprezentanților a votat la Washington pachetul de 60,8 miliarde de dolari SUA pentru Ucraina. Trei zile mai târziu, marți, 23 aprilie, Senatul a votat și el cu o largă majoritate, iar a doua zi, președintele Joe Biden a promulgat legea. De la începutul acestui an, ochii întregii lumi erau ațintiți asupra președintelui Camerei, republicanul Mike Johnson care amâna votarea furnizării ajutorului pentru Ucraina. Abia după ce a fost amenințat cu destituirea de o majoritate ad hoc compusă din democrați și o parte a republicanilor din Cameră, Johnson a împărțit proiectul inițial în alte patru proiecte de lege pe care le-a supus votului. Și în ciuda faptului că 112 republicani au votat împotrivă, ajutorul pentru Ucraina a trecut prin Camera Reprezentanților fără nici o problemă. Prin acest pachet de legi, Ucraina primește 60,8 miliarde, Israel și Gaza 28 miliarde iar Taiwan și regiunea Indo-Pacific 8 miliarde. Al patrulea proiect introdus de Johnson prevede interzicerea TikTok și confiscarea activelor rusești din SUA.
Ultimul pachet de ajutor pentru Ucraina fusese votat de Congres în decembrie 2022, înainte de Biden să piardă majoritatea. Cel mai consistent, 40 de miliarde, trecuse în septembrie 2022, cu o susținere bipartizană exemplară.
Aventura proiectului de lege privind susținerea Ucrainei a fost neașteptată, chiar și pentru cei familiarizați cu scena politică de la Washington. Mulți dintre aliații SUA aflați în zonele sensibile, cum este și Europa Centrală, încă procesează ce s-a întâmplat; urmează să tragă concluzii și să acționeze în consecință. Președintele Biden a început să promoveze proiectul de lege încă din august 2023. A introdus și o sumă pentru Taiwan și Indo-Pacific, iar după atacul terorist al Hamas din 7 octombrie 2023, a inclus în pachet și ajutorare pentru Israel, în speranța că astfel proiectul va trece mai ușor. Dar la conducerea Camerei, republicanii l-au împins pe un avocat din Louisiana, apropiat de fostul președinte Donald Trump, și care anterior votase constant împotriva susținerii militare a Ucrainei. Johnson este reprezentantul Americii profunde, conservatoare, un baptist practicant care combate progresismul și promovează adoptarea unor legi care să criminalizează homosexualitatea.
Cu voce tremurândă și lacrimi abia reținute, Johnson a răspuns unui ziarist, după votarea legii: “fac ceea ce cred că este corect”. Și când a fost împotriva susținerii Ucrainei reprezentantul unui district modest din Louisiana a fost convins că face ceea ce este corect. El era reprezentantul tipic al taberei conservatoare, izolaționistă, care era minoritară între republicani. Era greu, dacă nu imposibil, de convins.
Ce s-a întâmplat din octombrie 2023 și până la 20 aprilie 2024, de când Johnson a ajuns al treilea om în stat? La schimbarea de atitudine a lui Mike Johnson au contribuit mai mulți factori. Presa americană insistă că decisive ar fi fost briefinguri-le serviciilor de informații de la nivel înalt la Washington, faptul că Johnson a apelat la consilierea fostului șef CIA și secretar de stat în mandatul lui Trump, Mike Pompeo, ori întâlnirea cu liderul evanghelic ucrainean Pavlo Ungurean, discuția cu familiile victimelor Holocaustului de la care a ieșit plângând, toate acestea l-au transformat într-un partizan al sprijinului financiar pentru Ucraina. Cred că mai degrabă cheia votării pachetului de ajutor a stat la Trump și nu la Johnson, care în ciuda faptului că ocupă a treia poziție în statul american, nu pare un actor politic autonom. Motivele care au stat în spatele deciziei lui Trump, merită și ele analizate, dar cu altă ocazie.
În ultimele săptămâni, Trump s-a limitat la a arunca problema Ucrainei în brațele Europei, căreia i-a cerut “să egalizeze” banii puși de SUA. Numai că asta s-a întâmplat mai mereu, ba mai mult, ajutorul european a fost constant mai mare, în ultimul an. Până în ianuarie 2024, instituțiile și țările UE au acordat 93,2 miliarde dolari Ucrainei, ajutor militar, financiar și umanitar, față de 74,3 miliarde de la SUA. Cât privește ajutorul militar, invocat de Trump și alți republicani conservatori izolaționiști, țările europene, începând cu Germania și Marea Britanie, au contribuit cu 60,5 miliarde dolari, față de 46,3 miliarde cât a cheltuit SUA cu ajutoarele militare pentru Ucraina. Ca pondere din economia fiecărei țări, SUA este pe la mijlocul listei, pe locul 20, după 17 țări europene, după UE ca atare și după Canada. În același timp, ajutorul american s-a dovedit esențial, fără el – a spus-o în repetate rânduri președintele Zelenski – Ucraina nu poate rezista în fața agresiunii rusești.
Cine cheltuie și pe ce din banii pentru Ucraina
Chiar dacă sunt pentru Ucraina, zecile de miliarde rămân în SUA. Suma care va merge la înarmarea Ucrainei, adică ajutorul efectiv pentru război, este mult mai mică. Cea mai mare parte a banilor merg la înarmarea SUA, la refacerea stocurilor din depozitele americane.
Din pachetul de ajutor votat pentru Ucraina, cea mai mare parte sunt pentru arme și muniție, din această cauză 48,4 miliarde ajung la Departamentul Apărării. Din această sumă, 13,8 miliarde vor trebui cheltuite până la 30 septembrie 2025 și reprezintă banii pentru arme și echipamente livrate prin Inițiativa de asistență pentru securitatea Ucrainei. Pentru livrările rapide există alt mecanism, Presidential Drawdown Authority, prin care președintele poate scoate arme din depozite în limitele stabilite de buget. Pentru că militarii trebuie să aibă garanții că vor primi bani pentru refacerea stocurilor. Noua lege alocă 13,3 miliarde prin acest mecanism, cheltuite până la 30 septembrie 2026, din care 8 miliarde în 2024. Suma ar putea fi mai mare, pentru că au rămas alte 3,9 miliarde de anul trecut, bani blocați de Pentagon (armata suspendase scoaterea din depozite ca să nu rămână cu contul pe zero). O sumă separată de 7 miliarde dolari SUA a fost alocată pentru operațiuni militare până la finalul acestui an. Dar nu sunt bani pentru ucraineni, ci pentru consilierii militari americani care antrenează ucraineni. Deci nici acești bani nu ajung propriu-zis la ucraineni. Noutatea este dată de defalcarea unei sume sub formă de credit. Ar fi vorba de două împrumuturi, prin Departamentul de Stat, de 7,9 miliarde pentru susținerea economiei și 1,6 miliarde ajutor militar. Cel mai probabil, Ucraina nu va rambursa niciodată acest împrumut, pentru că președintele SUA are dreptul să șteargă datoria. Tot în cadrul acestui pachet votat, Washington-ul alocă 460 de milioane dolari pentru ajutorarea refugiaților ucraineni (prin Departamentul Sănătății) și 250 de milioane prin Departamentul Energiei.
Ce armament și muniție ar putea sosi la Kyiv
Primul pachet de ajutoare militare americane va ajunge în aceste zile în Ucraina. În cutiile care așteaptă deja în depozitele din Germania și Polonia sunt proiectile de artilerie de 155 și 105 mm, rachete pentru apărarea anti-aeriană RIM – 7 și AIM – 9M, vehicule de luptă Bradley, vehicule blindate Hummer, sisteme antitanc Javelin, rachete pentru lansatoarele HIMARS și pentru sistemele portabile de rachete sol-aer Stinger etc. Totul în valoare de peste 1 miliard. Al doilea pachet este în valoare de 6 miliarde și va conține probabil și rachete ATACMS de înaltă precizie cu rază lungă, 305 km.
Mai mulți analiști afirmă că fără acest pachet consistent de ajutor american, Rusia ar fi putut îngenunchea Ucraina în următoarele luni. Într-un fel, acesta este răspunsul Washington-ului la ofensiva lui Putin. Răspuns oferit cu mare întârziere, dar care ar putea să salveze situația, fie și ultima secundă.
Pachetul de 61 miliarde va fi ultimul până la alegerile americane, din noiembrie. În termeni absoluți, acest pachet este mai mare decât tot sprijinul SUA de la începutul războiului și până acum. Însă este puțin probabil ca el să creeze o superioritate Ucrainei care să-i permită realizarea unei ofensive care să conducă la înfrângerea Rusiei. Nu este prea clar în ce măsură Ucraina va primi ceea ce a cerut insistent în ultimele luni. Adică suficientă muniție pentru artilerie, sisteme de apărare anti-aeriană, interceptoare de rachete, tehnică de bruiaj radio pentru războiul electronic în care Rusia a făcut progrese semnificative. Obsesia administrației democrate a fost – și este în continuare – să ajute limitat Ucraina, de teamă că Putin în fața amenințării unei înfrângeri va recurge la escaladare nucleară. Numai că grija lui Biden de a nu escalada a contribuit la epuizarea resurselor militare, psihologice și umane ale Ucrainei, ceea ce ar putea duce la o victorie a Rusiei într-un război de uzură.
Șansa și salvarea Ucrainei a fost trezirea Europei Occidentale care de la sfârșitul toamnei a preluat conducerea coaliției susținătorilor Ucrainei. Într-un interviu recent pentru Foreign Policy, ministrul de Externe Dmitri Kuleba afirma că este pentru prima dată după al Doilea Război Mondial când Europa preia poziția de lider în fața SUA. Pachetul american nu va duce la atingerea parității resurselor în acest război de uzură. Rusia cheltuie 8-10 % din PIB pentru război. Aliații Ucrainei ar trebui să crească asistența financiară. Mai ales că este posibil ca viitoarea administrație de la Washington să întoarcă spatele nu doar Ucrainei ci și Europei în general. Europa Occidentală va trebui să acopere din resursele ei nevoile militare ale Ucrainei. O posibilă soluție este crearea unui fond de sprijin financiar în valoare de 100 de miliarde, proiect inițiat de Thierry Breton, comisarul european pentru piața internă. Însă, în ciuda urgenței, mecanismul de finanțare n-a fost pus la punct. Experții Bloomberg consideră că soluția ar fi un program de obligațiuni lansat de UE. Decizia UE de a continua și crește ajutorul pentru Ucraina va depinde de eficiența pachetului american și de determinarea Ucrainei de a continua războiul împotriva agresiunii rusești.
Prioritatea este apărarea anti-aeriană
Ministrul Kuleba, în interviul din Foreign Policy, întrebat de ce are nevoie Ucraina a răspuns: 1) apărare anti-aeriană; de ea depinde economia Ucrainei, viețile oamenilor; 2) clarificarea problemei aderării la NATO; 3) înghețarea activelor Rusiei și finanțarea efortului de război și reconstrucției din aceste active.
Analiștii militari occidentali sunt de acord cu ministrul Kuleba, afirmând că prioritatea ar trebui să fie o strategie de apărare aeriană pe termen lung care să crească eficiența apărării astfel încât să descurajeze atacurile rusești care visează infrastructura civilă. Așa ceva este însă foarte scump. Prețul unei baterii Patriot este de 1,3 miliarde dolari, iar o singură rachetă interceptoare costă 4 milioane. Mai ieftin, dar aproape la fel de bun este sistemul NASAMS, a cărui rachetă interceptoare costă doar 1,37 milioane de dolari. O altă soluție ar fi combinarea sistemelor de apărare anti-aeriană de producție sovietică cu rachete americane, din care cel mai bun ca rază de acțiune este sistemul hibrid, rachete Patriot cu radare sovietice (cu rază de acțiune de 150 km).
Pentru salvarea a ceea ce a mai rămas din infrastructura energetică a Ucrainei, pentru a stăvili teroarea bombardamentelor asupra orașelor ucrainene, mai ales a Odesei și Harkiv care afectează moralul populației, consolidarea apărării anti-aeriene este o prioritate care nu suportă nici o amânare.
Ofensiva Rusiei va crește în intensitate
Rusia a luat inițiativa după mijlocul lunii octombrie 2023, când a început să concentreze zeci de mii de oameni în jurul Avdiivka pe care o asedia încă din 2014. A distrus complet orașul și l-a ocupat în februarie, cu uriașe pierderi umane și de material militar. A continua ofensiva pe întreaga linie a frontului. Însă, succesele cele mai semnificative au fost înregistrate de armata rusă la vest de Avdiivka, unde au capturat mai multe sate. Dar, militarii ruși nu au capacitatea de a transforma aceste victorii tactice într-un succes strategic pentru că mobilitatea unităților este redusă, iar generalii lui Putin nu vor să-și asume riscuri. În ultimele săptămâni au concentrat trupe la Chasiv Yar, la 10 km vest de Bahmut și, în sud, la Ugledar. Generali ucraineni afirmă că este o chestiune de zile până ce armata rusă va ocupa Chasiv Yar, de unde i se deschid perspective pentru a iniția noi atacuri.
Următoarele săptămâni și luni vor fi cele mai dificile pentru Ucraina. După inaugurare, formarea și votarea noului guvern la 13-14 mai, cel mai probabil Kremlinul va crește gruparea de trupe pentru marea ofensivă din vara 2024. Cum Odesa este greu de atacat, probabil că Putin va alege între Harkiv și Sumî pentru atacul decisiv care să îngenuncheze Ucraina. Dacă direcția va fi Sumî, înseamnă că Putin speră să rupă frontul și să avanseze spre capitala Kyiv, pentru a-și instala un guvern marionetă. Dacă forțează ocuparea Harkiv, direcția pe care va putea înainta este Dnipro, Zaporojie, Krivîi Rih, Herson, adică trupele rusești să încerce să taie sud-estul Ucrainei, cu regiunile Herson, Zaporojie, Donețk și Lugansk, pe care le-a anexat în urma așa-ziselor referendumuri din septembrie 2022, înainte ca să controleze teritoriul lor (pe care nici măcar astăzi nu-l stăpânesc integral).
Însă, e greu de imaginat o ofensivă rusească de succes fără o mobilizare, fie ea și parțială. În acest moment, Putin nu are suficiente trupe, nici armament, nici muniție pentru a cuceri vreun oraș important din Ucraina. Însă, dacă ar fi să aleagă între Sumî și Harkiv, probabil că Putin ar alege ofensiva în direcția Harkiv, forțând ruperea frontului acolo, de unde ar putea avansa încercând să decupeze sud-estul Ucrainei, cu cele patru regiuni a căror anexare a federație e deja înscrisă în constituție, lăsând Odesa și gurile Dunării pentru un viitor război.
Ucraina va învinge? O să aflăm în curând
Vladimir Putin a avut două momente în care-și putea asigura victoria. Primul a fost în primele zile după 24 februarie 2022, când liderul de la Kremlin a fost mai aproape de victorie decât ne imaginăm. Al doilea este acum, în vara 2024, când armele și muniția (mai ales) din pachetul american încă n-au ajuns pe front, când armata ucraineană este decimată și epuizată, când moralul militarilor și al populației este scăzut. În aprilie, președintele Vladimir Zelenski a promulgat legea prin care s-a redus vârsta de mobilizare. Noua lege va intra în vigoare la 18 mai și va conduce – potrivit președintelui – la mobilizarea a 300.000 de militari până în iunie.
Însă, sondajele de opinie recente indică faptul că cel puțin un sfert dintre ucraineni doresc să evite mobilizarea în timp ce doar 10% sunt gata să meargă pe front. Mai ales în regiunile din est și sud se înregistrează un număr mare de bărbați care nu vor să fie înrolați (39% în est și 32 % în sud).
Rusia stă mai bine la număr, nu din cauza diferenței de resurse demografice care este evidentă, ci pentru că recrutează lunar 30.000 voluntari, care încheie contract și primesc salariu. Deci resursa de recrutare fiind comercială este și ea limitată. Iar sistemul rusesc computerizat de control al populației încorporabile și care poate fi mobilizată va funcționa deplin abia după 1 noiembrie. Deocamdată, potrivit generalilor americani (care au luat cuvântul în comisiile Senatului) numărul total al militarilor ruși care participă la operațiunile din Ucraina este de circa 470.000. Insuficient pentru o mare ofensivă care să ducă la îngenuncherea Ucrainei.
În fapt, șansele ca armata rusă să inițieze o ofensivă de succes sunt extrem de limitate. Armata rusă are pierderi uriașe, arsenalul ei este epuizat. Chiar și pentru cei mai pesimiști comentatori occidentali acest lucru o să devină evident cu ocazia ofensivei din vară.
Chiar dacă artileria rusească trage 9-10 obuze pentru fiecare obuz tras de ucraineni, stocul de muniție se apropie de sfârșit. Ratele de tragere erau în toamna 2022, în medie de 60.000 obuze pe zi. Această cifră a scăzut astăzi la 10.000, cu toată muniția primită din Coreea de Nord și Iran. Producția internă de obuze a Rusiei nu a ținut pasul cu ritmul luptelor. Pentru a menține intensitatea actuală a focului, Rusia ar trebui să producă 3,6 milioane de obuze pe an, dar produce abia jumătate (cifrele ministerului rus al Apărării). În plus, ritmul ridicat de tragere duce la o mare uzură a țevilor tunurilor, pe care armata rusă a reușit până acum să le refacă pe baza stocurilor sovietice. Dar și acestea se termină.
Kyiv-ul va folosi acest an pentru a epuiza armata rusă și a crește șansele de succes ale unei ofensive ucrainene în 2025.
Dacă prezentul este sumbru, viitorul pentru Ucraina este mai luminos. Capacitățile militare ale aliaților Ucrainei sunt în creștere. Se înființează fabrici de arme și muniție în țările vecine Ucrainei. Producția anuală de rachete interceptoare folosite de sistemele Patriot va crește cu 20% în 2025, în timp ce producția de obuze va ajunge la 1,2 milioane în SUA și la peste 2 milioane în Europa. În următoarele luni, Ucraina va primi avioanele de vânătoare F16. Livrările de armament modern și muniție vor crește semnificativ peste câteva luni.
Însă, nu atât cantitatea de muniție și numărul de rachete anti-aeriene interceptoare vor fi decisive în următoarele luni cât capacitatea Ucrainei de a mobiliza și antrena suficiente trupe cu o capacitate ridicată de luptă. Următoarele trei sau chiar patru luni ar putea fi dramatice, dar este puțin probabil că Rusia va putea obține și altceva decât victorii tactice, chiar dacă ucrainenii au întârziat construirea fortificațiilor și consolidarea liniilor de apărare. Marea problemă este însă moralul scăzut al militarilor și al populației. De luni de zile n-au mai primit nici o veste bună. Oamenii încep să-și piardă speranțele. Întârzierea ajutorului american cu șase luni a dat o lovitură uriașă moralului trupelor ucrainene, care se află la cel mai de jos nivel, tocmai acum în ajunul unei puternice ofensive rusești.
Putin pariază pe războiul hibrid
De vreme ce este puțin probabil ca Rusia să obțină succese strategice pe teatrul de operațiuni care să oblige Ucraina să se predea necondiționat, Putin va folosi tot mai intens tacticile războiului hibrid. Ținta acestuia este Occidentul, țările care compun tabăra susținătorilor Ucrainei.
După războiul cu Georgia (august 2008), Rusia și-a reformat armata și felul în care poartă războaiele. Succesul acestei reforme a fost vizibil în martie 2014, când Rusia a anexat, practic fără luptă, peninsula Crimeea și a destabilizat sudul și estul Ucrainei, declanșând atât operațiuni cinetice în Donbass cât și operațiuni de război hibrid împotriva Ucrainei și a Occidentalui. Autorul acestei reforme militare este ministrul Anatoli Serdiukov, iar noua doctrină militară poartă numele generalului Valeri Gherasimov, șeful Marelui Stat Major.
Potrivit doctrinei Gherasimov, operațiunile cinetice sunt combinate cu cele non-cinetice menite să submineze securitatea inamicului. Combinarea nu se face la întâmplare, ci într-un mod sincronizat pentru a obține efecte sinergice. Războiul hibrid purtat de un stat presupune o integrare sistematică a instrumentelor militare, politice, economice, civile și informaționale. Războiul hibrid se desfășoară sub pragul unui război convențional, tocmai pentru că statul care-l declanșează nu are capacitatea să poarte un război cinetic, recurgând la mijloace non-militare.
Războiul hibrid a devenit parte integrantă a doctrinei militare de mai bine de un deceniu (vezi doctrinele de apărare din 2010 și 2014), obiectivul strategic fiind ca prin tacticile hibride Rusia să reducă asimetria dintre puterea sa și cea a occidentalilor. Liderii ruși au înțeles că țara lor nu avea capacitatea militară și resursele economice pentru a fi la egalitate cu puterile occidentale. Doar integrarea mijloacelor non-militare cu puterea cinetică poate reduce, chiar anula diferența de putere dintre Rusia și Occident. Arsenalul non-cinetic la care apelează Rusia este vast și totodată divers: dezinformare, manipulare, sponsorizarea actorilor non-statali în statele occidentale pentru acțiuni destabilizatoare, lansarea de atacuri cibernetice, interferența în alegeri etc. Aceste instrumente sunt mult mai ieftine decât operațiunile militare iar Rusia poate oricând nega că este în spatele acestor operațiuni. Utilizarea tacticilor hibride diminuează asimetria de putere dintre Rusia și tabăra aliaților Ucrainei, prin afectarea procesului de decizie în urma unor acțiuni ostile care să conducă la polarizare excesivă la nivelul societății din cauza dezinformării, la demoralizarea populației și în cele din urmă la destabilizare.
Cu toată abilitatea Moscovei de a desfășura acțiuni hibride, capacitățile militare și economice ale Rusiei sunt prea mici pentru un război atât de mare. Chiar dacă Rusia își extinde operațiunile în Africa și Orientul Mijlociu, acest fapt nu afectează într-o măsură atât de mare ordinea internațională pe care o contestă. Potrivit doctrinei Primakov, fost șef al spionajului, ministru de Externe și prim ministru al Rusiei, ordinea globală bazată pe hegemonie americană este de netolerat și trebuie înlocuită cu o lume multipolară, în care Rusia este unul dintre polii de putere. Numai că Rusia nu are resurse pentru a schimba ordinea mondială. De aceea, încearcă să se folosească de mijloacele non-cinetice, de exploatarea și exacerbarea vulnerabilităților interne ale puterilor occidentale.
Instrumentele pe care Moscova le folosește în războiul hibrid includ utilizarea actorilor non-statali și a unor forțe care nu pot fi atribuite Rusiei (“omuleții verzi”, rețele criminale din diverse țări etc), susținerea actorilor politici, mediatici, culturali pro-Rusia sau care doar înclină spre Rusia, utilizarea pe scară largă a dezinformării și manipulărilor în timpul campaniilor electorale. Multe dintre operațiunile Rusiei au reușit, subminând securitatea occidentală. Succesele Moscovei în acest tip de operațiuni hibride, având în vedere capacitățile militare și economice limitate ale Rusiei, i-au permis să joace un rol mai important, să se comporte ca fiind o putere “mai mare” decât este în realitate. De unde și nevoia ca statele occidentale să conștientizeze acest pericol și să răspundă adecvat printr-o strategie comună agresiunilor hibride ale Rusiei care vor crește în intensitate pe măsură ce pentru Putin va deveni tot mai evident că n-are șanse de victorie în Ucraina.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
In noimebrie 2023 era „imposibil” sa castige Rusia.
” O astfel de țară poate duce un război de poziții timp de mai mulți ani pentru că are resurse, zeci de milioane de oameni, poate să trimite sute de mii de bărbați la moarte. Dar nu-l poate câștiga, pentru că războiul ei este împotriva Occidentului, nu împotriva Ucrainei. Iar Occidentul va sprijini Ucraina.
https://www.contributors.ro/armand-gosu-eu-ma-pricep-la-rusia-si-va-spun-ca-nu-e-deloc-de-neinvins-e-o-tara-in-criza-profunda-cu-oameni-nemultumiti-si-chiar-disperati/
Ofensiva ucrainiana in 2025?!!!!
Cu cine?
Cu ucrainieni?Nu prea mai sunt nici azi, se cauta cu disperare „carne de tun” si care este probablitatea ca cei care azi mai sunt in armata ucrainiana sa supravietuiasca pana anul viitor.
Ce ce?
Tehnica militara disponibila a tarilor „prietene” mostenita din era sovietica s-a „topit” in lupta de multe luni in urma.Basca rezervele de munitie incepand cu banalul cartus de 7.62mm
Tehnica militara „vest” donata Ucrainei partial s-a topit, partial s-a uzat si ce a mai ramas sunt niste fiare bune de returnat conform politicii de ajutor „lease and return”.
Rusia a castigat deja razboiul in Ucraina.
Ramane de vazut daca in 2025 marea „ofensiva” impotriva Rusiei pornita de pe teritoriul a ce mai ramas din Ucraina de azi va fi cu trupe NATO s-au nu va fi deloc.
Ce va fi, o sa vedem. Dar sa zici ca Rusia a castigat?!? Cred ca e un pic cam mult si depinde ce… Ca Ucraina inca e „nazista fascista” sau ce mai minteau aia pe la moskovia pe la inceputuri, iar ucrainienii de bine de rau, inca lupta. Si ma indoiesc ca Kievul o sa mai ajunga degraba sub papucul moskoviei, decat poate ca oras ~gol…
@Lolek – ”In noimebrie 2023 era „imposibil” sa castige Rusia.”
Întotdeauna a fost imposibil să câștige Rusia. Din Aghanistan s-au retras după 10 ani, din Cehoslovacia s-au retras după 20 de ani, din România s-au retras după 14 ani, dar tot s-au retras până la urmă.
Rușii moscoviți au strămoși tătaro-mongoli, care din asta au trăit timp de secole, invadând și jefuind alte națiuni. De asta rușii moscoviți se comportă la fel, în zilele noastre. Numai că ”strategia” asta nu funcționează pe termen lung, un anumit teritoriu îl poți jefui o singură dată într-o generație.
Și România a trecut prin aceeași situație între 1944 și 1958, cât timp a fost sub ocupație sovietică. Dar acum există trupe americane desfășurate pe teren și nu mai merge să organizezi lovituri de stat, ca în Mali sau în Niger. La fel va fi și în Ucraina peste 10-20 de ani, cum e în România astăzi.
Rusia a pierdut orice relatie diplomatica autentica cu Occidentul pe urmatorii 50 ani. Nu va urma un nou razboi rece, pentru ca acum partile stiu ce carti are adversarul. Rusia isi va pierde relevanta ca putere mondiala.
Rusia a pierdut orice avantaj economic pe termen mediu si lung in fata Occidentului si a inversat trendul dezbinarii dintre membrii UE. Probabil urmeaza o reintrare a UK in UE. In schimb, Rusia este nefrecventabila pentru occident si nu nici poate spera la un eventual acces la piata Chinei/Iranului, interesate mai degraba de capitalul occidental decat de cel rusesc. Dintr-un producator de tehnologie de varf, Rusia s-a transformat intr-un furnizor de materii prime si asta va conduce la prabusirea economiei lor.
Rusia a pierdut elementul-surpriza intr-un eventual conflict deschis cu NATO, care isi descopera acum vulnerabilitatile si incepe sa le elimine pragmatic. Rusia si-a „etalat” strategia si arsenalul militar si a domolit rapid temerile ancestrale occidentale din timpul perioadei razboiului rece. In schimb, transformarea economiei ruse in logica razboiului, fara a beneficia de sprijinul unor aliati puternici ca in WW2, va macina rapid resursele necesare mentinerii autocratiei imperialiste de tip putin.
Nimeni (din lumea civilizata) nu va recunoaste alipirea teritoriilor „cucerite” de rusi iar Ukr va intra in era razboiului de gherila pe model taliban, cu armament NATO, probabil pe intreg teritorul rusesc.
Pentru rusi, teritoriile ocupate din Ukr sunt deja un cartof fierbinte.
Prea nu va indoiti de ce spuneti, prea le stiti pe toate….Tehnica sovietica se topeste si la rusi, si inca intr-un ritm accelerat. Daca ajung si ucrainienii sa traga suficiente proiectile zilnic, se opreste si progresul tactic – de cateva sate pe luna- al rusilor. Americanii au mii de „mijloace” tehnice in prag de pensionare dar comparabile sau superioare celor rusesti. Ca s-au uzat cele deja livrate? Este de unde. Soldati ucrainieni vor aparea odata ce nu se va mai muri accelerat, si asta va veni odata cu artileria si blindatele mai numeroase livrate de occidentali si cu aviatia performanta. Cine va mai arunca bombele rusesti cu aripioare daca rata de pierdere creste la cateva aparate saptamanal pe fiecare front, lucru perfect posibil. Asa ca un dram de indoiala pentru dumneata nu strica la sanatatea nimanui…
Va rog frumos sa dezvoltati cateva aspecte:
– evolutia relatiei Rusiei cu Iran si cu Coreea de Nord;
– evolutia relatiei Rusiei cu China si cu India;
– evolutia relatiei Rusiei cu Turcia;
– evolutia relatiilor Ungariei si Slovaciei cu Rusia si cu UE;
– nivelul de influenta al Rusiei si al Chinei in Africa si gradul in care este afectata economic UE.
Va multumesc!
Eu nu sunt așa de optimist fiindcă avem de-a face cu un regim revanșard și irațional care a dat un Ultimatum Occidentului să se retragă pe aliniamentele din 1997. În plus avem de-a face cu o putere nucleară care amenință Lumea cu folosirea armei atomice. Iar Occidentul nu prea are chef de un conflict militar cu Rusia. Ca urmare, războiul va continua, poate dura zeci de ani.
O speranță ar fi intervenția diplomatică a Chinei pentru a forța Rusia să înceteze războiul. Numai că China va cere Taiwanul și cine știe ce altceva.
România trebuie să se pregătească pentru un război lung la graniță.
1. „…proiectile de artilerie de 155 și 105 mm, rachete pentru apărarea anti-aeriană RIM – 7 și AIM – 9M, vehicule de luptă Bradley, vehicule blindate Hummer, sisteme antitanc Javelin, rachete pentru lansatoarele HIMARS și pentru sistemele portabile de rachete sol-aer Stinger etc…… Însă este puțin probabil ca el să creeze o superioritate Ucrainei care să-i permită realizarea unei ofensive care să conducă la înfrângerea Rusiei.”
Foarte corecta analiza pentru 2024: acesta nu e armament cu care sa sustii o ofensiva, ci pentru a te apara.
2. „Kyiv-ul va folosi acest an pentru a epuiza armata rusă și a crește șansele de succes ale unei ofensive ucrainene în 2025.” Presupunand ca se vor indeplini toate premizele optimiste mentionate privind cresterea masiva a ajutorului militar occidental pentru Ucraina si slabirea potentei militare a rusilor aflati inca in ofensiva, ramane o intrebare : cu ce oameni nu numai ca se vor apara ucrainenii in 2024, dar si vor contraataca-victorios- in 2025? Iar raspunsul articolului contrazice optimismul afisat anterior: „sondajele de opinie recente indică faptul că cel puțin un sfert dintre ucraineni doresc să evite mobilizarea în timp ce doar 10% sunt gata să meargă pe front”.
In loc de continuarea ostilitatilor, imi pare mai probabila in 2025 incheierea unui armistitiu pe pozitiile existente, oprindu-se, in primul rand, pierderile mari de vieti omenesti de ambele parti. Plus celelalte distrugeri masive de infrastructura, pentru care azi inca se ingroapa bani multi
Victorie? Nu mi-e clar ce ar putea insemna, exact, victoria, pentru rusia… O Ucraina impartita in doua, pe modelul RDG-RFG? Mi-e greu sa cred ca Occidentul va accepta ocuparea intregii Ucraine, de catre rusia.
Indiferent de rezultatul razboiului, rusia si-a daramat cele mai multe punti cu Occidentul si e nevoita sa construiasca noi punti de legatura cu Orientul, cu dependentele de rigoare. rusia putinista s-a dovedit, fara echivoc, a fi un inamic inversunat al lumii occidentale si va fi tratata ca atare.
In Ucraina trebuie sa se construiasca un sistem de aparare antiaeriana pentru intreaga Europa – un sistem capabil sa doboare un numar mare de rachete si drone cu raza de actiune mica si medie. Ceva similar cu ce are Israelul. Europa ar trebui sa priveasca acest sistem ca pe o investitie in propria-i securitate (nu ca pe un ajutor dat Ucrainei) si sa-l trateze ca pe o prioritate absoluta.
Incet-incet, relatiile Europa – rusia se deterioreaza, actiunile rusiei impotriva Europei vor fi din ce in ce mai corozive, iar o noua „cortina de fier”, inalta pana la cer, devine o necesitate.
Trompetele europene ale rusiei (Ungaria, Austria, Serbia, anumite persoane si organizatii di Romania etc.), care tot chitaie mesaje „pacifiste”, denota faptul ca, in spatele mesajelor rusiei de „totul e sub control”, spuse pe un ton jos si serios, nu exista convingerea ca victoria rusiei e la indemana. La fel pot fi traduse si recent anuntatele exercitii nucleare tactice. Conflictul pare deschis oricarui rezultat, dar prelungirea lui si ezitarile Occidentului nu fac bine decat rusiei.
La prima vedere asa pare .Totusi incercarea lui Putin de a ocupa Kievul si de a schimba conducerea Ucrainei nu a reusit .Sustinerea pe care Rusia o avea de la partea chineza a devenit , o data cu scurgerea timpului , iluzorie .Chiar ieri XI a mers la prietenul sau Macron si se pozitioneaza astfel pro UE acordind sprijin nemijlocit UE sprijin ce se va concretiza prin pacea oferita Rusiei .Dupa doi ani si jumatate Rusia nu reuseste sa faca ceea ce si-a propus .Incercarile Rusiei de a dezbina UE si SUA nu i-au reusit .Planurile lui Putin au fost date peste cap .Ne aflam in alta situatie .Este evidenta alternanta ajutoarelor oferite Ucrainei ce a primit sume uriase de bani de la UE si SUA. Mike Johnson muta decisiv si avind sprijinul partidului Republican si motivatia acordarii ajutoarelor scoate din jocul politic decizia Republicanilor ce sunt parte a formatului Trump .Dealtfel , pentru cine a vazut reactia lui M.J. in momentul discursului sustinut de Biden in Congres a inteles jocul politic al lui M.J. Practic aceasta decizie imparte in doua partidul Republican iar M.J. se situeaza deja de partea buna a Istoriei .Din acest moment M.J. devine alternativa la formatul Republican condus de Trump .M.Pence si multi dintre politicienii republicani ce l-au sustinut pe Trump vor forma o alternativa impreuna cu M.J. In paralel UE devine forta motrice a dezvoltarii economice si militare a Ucrainei pornind deja la refacerea Ucrainei .Germania si natiunile din UE trec in regim de inarmare totala cumparind si producind doar tehnologia militara ce si-a dovedit forta necesara in lupta pe masura ce vechile echipamente sunt distruse in Ucraina .Rusia nu are decit o singura solutie .Rusia deja a distrus o mare parte din localitatile din Donbas si Lugansk ceea ce ne duce cu gindul la aparitia unei fisii de granita ce va separa pentru totdeauna (sau cit timp Putin va conduce Rusia)Rusia de Europa teritoriu nelocuit si nelocuibil oricind supus unei lovituri nucleare tactice doar daca vreouna dintre parti ar dori sa avanseze in teritoriul celuilalt .Pen.Crimea se va reintorce la Ucraina .Ucraina si Rusia nu mai pot forma o uniune .Marele cistig al Ucrainei si al UE este chiar formula numita razboi prin care Putin reuseste (nu a dorit ) sa concretizeze aparitia ,pentru sute de ani ,a Statului Ucraina devenit acum o natiune de sine statatoare .UE devine si ea o mare putere nucleara o data cu aparitia NATO european ce isi aduce aproape Finlanda si Suedia .Romania a jucat , prin toate deciziile luate de catre Iohannis , perfect .„Președintele Biden îl va primi pe președintele Klaus Iohannis la Casa Albă pe 7 mai. Liderii vor sărbători cel de-al 20-lea an al României ca membru al NATO. Președintele Biden îi va mulțumi președintelui Iohannis pentru găzduirea militarilor americani în România și va recunoaște numeroasele contribuții pe care România, un aliat ferm al NATO, le-a adus la securitatea flancului estic al NATO, în special în regiunea Mării Negre. Liderii vor sublinia sprijinul lor continuu pentru Ucraina, în timp ce aceasta continuă să se apere împotriva agresiunii Rusiei. De asemenea, vor trece în revistă numeroasele domenii în care România și Statele Unite lucrează împreună, inclusiv energia, cooperarea economică și valorile noastre democratice comune”, ni se arată în comunicatul transmis de Casa Albă.Președintele Klaus Iohannis este primul șef de stat european onorat cu această distincție, în cei 24 de ani de la înființarea premiului.
Sper sa se intample ce ati scris si sa fie bine pt ucrainieni si democratie! Doamne ajuta!
Rusia face ce știe ea și face asta bine. Doctrina Primakov și corolarul ei operațional, Doctrina Gherasimov sunt urmate cu determinare și abilitate de Putin.
Ce fac însă America, și în general, Occidentul? Nu fac mai nimic, pentru că nu au fibra ideologică și intelectuala pentru a se opune monstruozității rusești. Senilul Biden sau mascalțonele Trump? Din nefericire, aceasta-i intrebarea in absența unor Harry Truman și Ronald Reagan.
Retorica cam demagogica nu foloseste nimanui. Pana si Trump a fost util NATO, miscand Europa sa se inarmeze , uitam ca Romania avea arme de bataie de joc pana prin anii presedintiei lui, la fel Germania. Polonia mai miscase, dar era in minoritate. Senilul Biden? Poate, dar nu uita valorile civilizatiei occidentale, si face ceea ce trebuie. Ca nu danseaza si mai uita despre cine vorbeste? Ei si? A gresit cumva trimitand ajutor Coreeei de Nord in loc de Ucraina sau Taiwan? Europa nu va da buzna pe front, este suficiant de bogata sa lupte cu bani, iar democratiile se trezesc intotdeauna din pumni, WW1, WW2 si actualul razboi hibrid sunt exemple clare.
În urmă cu niște zeci de ani, la venirea la putere a lui Putin, introdus de Boris Elțîn, multă lume fără facultatea de jurnalism, sau fără nicio facultate, își punea întrebarea legitimă : oare cum vor decurge lucrurile în fosta URSS cu un președinte venit din spionaj ? Oare asta este marea schimbare așteptată de toți ? Cu un KGB-ist în fruntea Statului?
Au fost însă și mulți romantici cu capul în nori care au sperat fără niciun temei la mai bine.
Același lucru s-a întâmplat și la noi unde termenul de „revoluție” a fost cel din astronomie. S-au rotit cadrele, au plecat cele actuale și au venit cele din….protoistoria PCR.
Revoluție anticomunistă în România cu: Alexandru Bârlădeanu, Silviu Brucan și Ion Iliescu !!!
Comunismul nu a murit în fosta URSS ci doar a luat o altă formă. Unii îi zic democrație dar de fapt este o dictatură vopsită. O cioară vopsită pe care o numesc porumbel.
Putin nu v-a câștiga domnule Goșu, așa cum nu a câștigat nici Hitler. Nu ai cum să te războiești cu toată Lumea.
Și să nu uităm că la vremea respectivă armata germană era cea mai puternică din lume.
Zelenski este astăzi ce a fost în evul mediu Giorgi Castrioti cunoscut ca Skanderbeg.
I-au trebuit 25 de ani Imperiului Otoman să supună micuța Albanie apărată de Skanderbeg.
Țarul Putin nu are atâta timp. Ceasul face: tic-tac.
DOMNULE GOSU, Ați putea sa ne explicați ce implicații ar putea eventual avea această situație asupra ROMÂNIEI si REPUBLICII MOLDOVA ? Stim/știu că Dl . Vlad GHILEȚKI , fost deputat în parlamentul de la Chișinău în 2 legislaturi ,astăzi retras acasă în SUA ,a cărei cetățenie o detine, este propus recent cu mari șanse de a fi ales ca președinte al Consiliului UE. Face parte din CONSILIUL MONDIAL BAPTIST și are mari prieteni și afinități cu republicanii americani, inclusiv senatorul MIKE JHONSON , dar si cu șeful evanghelistilor ukrainieni PAVLO UNGUREAN
E greu de facut previziuni.
Realitatea e ca Rusia pierde extrem de multi oameni si materiale pe front, pentru obiective modeste.
Strategia asta, ii va ingenunchia, pina la urma, pe rusi. Mai ales cand SUA si majoritatea tarilor UE si NATO ajuta U cu munitie si armament.
Este adevarat, a fost o sincopa prea mare in sosirea ajutoarelor. Daca Rusia nu a putut face nimic in acest timp, cu toate ajutoarele primite de la Coreea de Nord si Iran, greu de prevazut ca va putea face de acum inainte.
In final, pierderile uriase de oameni vor putea produce revolte in tara si armata. Iar pierderile de materiale de lupta conjugat cu incapacitatea economiei (trecuta pe picior de razboi de mult) vor ingenuchia Rusia economic.
Putin ar trebui sa negocieze pacea si sa se retraga, daca este normal. Este clar ca nu mai are nici o sansa.
Vinturarea marotei nucleare nu-i va aduce nici un avantaj. Dimpotriva, il face detestabil. Iar daca va folosi arma nucleara, va regreta amarnic.
Pt Rusia, o Europa mai dezbinata decat acum 10 ani, dar mai unita decat cu alti 50 de ani in urma, nu va reprezenta un adversar serios, atata timp cat vorbim continuu de ajutorarea Ucrainei. Ajutorare, care fie vorba ,nu reprezinta nimic serios, ci doar o efuziune de intentii si gesturi lipsite de reala coercitie; doar de fațada…
Una este sa te angajezi sa participi intr-un razboi , alaturi de cineva cu care rezonezi sentimental, cu care ai afinitati culturale, etnice, istorice chiar, si altceva este sa dai o mana de ajutor.
Sa sprijini o comunitate mare sau mica in lupta contra unor efecte catastofale naturale, este un astfel de ajutor.
Rusia stie si intelege acest delicat mecanism. Intelege ca Europa nu isi doreste cu adevarat sa intre mai adanc in problema ucraineana. Pe termen mediu si lung, Ucraina nu va obtine sufragii in vederea obtinerii unei victorii contra rusilor, iar Putin a priceput asta. Va continuua sa apese cate putin, pana ce lumea se va satura si va renunta. Ucraina va fi un stat esuat, la marginea dintre ue si eurasia. Și mult mai mica. Asta va fi solutia agreata de Europa. Cinica si adevarata. Poate se va permite, ca o mica incercarea de a demonstra cat de puternica este coeziunea europeana, ca R. Moldova sa faca parte din ue, sau de a fi cumva facilitata reintregirea alaturi de Romania. Daca s-ar intampla, ar fi singura reusita a acestui conflict…
Vor urma apoi cca 20 de ani de pace relativa, pana cand se vor regrupa noile directii de dezvoltare atat pt Rusia cat si pt Europa. Mai departe, cine stie!
asta isi doreste Rusia; dar planul de acasa si cu cel din targ….. nu se potrivesc intotdeauna; Putin trebuie sa fie atent ca NATO i-a sarit in carca si in UE nu are pe nimeni, in afara de Ungaria si Austria; care incep sa fie incorsetate; daca nu cedeaza la timp……….
Istoria omenirii a fost întotdeauna cinică și sângeroasă. Așa este și acum. Omenirea nu a învățat nimic din propria istorie. Sper să nu fie ultimele pagini ale Istoriei… să mai dăm și Viitorului o șansă…
In Ge se spune ca ar exista peste 70000 de ucrainieni incorporabili, cqre se pare ca se simt destul de bine si nu se grabesc s-ambrace haina militara.
Un politician neamt s-a oferit sa ajute autoritatile ucrainiene sa-si recupereze vitejii fii. Nimeni nu stie ce e legal si ce nu, ce e moral si ce e imoral.
Asta e problema de baza, trupele!
Harkovul nu poate fi cucerit. Singura posibilitate a lui Putin este sa-l incercuiasca si asedieze.
Rusia nu se va schimba in viitorul apropiat sau mediu. Aceasta intindere a terorii si a mizeriei umane a fost construita asa in ultimii 500 ani; e exclus sa fie modificata din exterior. S-a incercat dupa ’90 o democratizare a societatii ruse, zero, a revenit la deprinderile caracteristice, stat autocratic, lipsa libertatilor, stat politienesc, gulaguri, bani bagati cu toptanul in armata si expansionism imperialist. Vai de saraca Ucraina cu un asa „frate” si „vecin” agresiv. Rusia e manata de niste ideologii habotnico-imperialiste venite din negura evului mediu cel mai intunecat.
Occidentul ar trebui sa deschida bine ochii. Inarmarea Ucrainei si rezistanta ei e singurul mod de a opri expansionismul rusesc. Daca Ucraina cade, Moldova ii va urma, apoi chiar statele baltice care sunt f.mici ca populatie si resurse. Rusia isi distruge singura viitorul, e deja un paria la fel ca N. Coreea. China nu o foloseste decat ca sursa de materii prime.
Foarte bine scris Donule Armand Gosu, la obiect ca-n totdeauna. V-am mentionat articolele Domnului Petre Iancu si mi-a spus ca va cunoasteti personal.
Acum despre razboi. 50% din rachetele coreiene livrate rusiei explodeaza in aer. Aceeasi rata de succes au obuzele de 122mm. Mor cam 1000 de rusi pe zi. E mult chiar si pentru o populatie de 140000.
https://healthpolicy-watch.news/russia-population-drop/
Sa speram ca se trezesc din visul asta ud, cum ca ar fi a tria Roma dar ma indoiesc.
Numai bine va doresc.
Razboiul de pana acum a fost unul de uzura. Avand ca obiectiv distrugerea armatelor si a obiectivelor militare. Este greu ca tipul asta de razboi sa fie schimbat intr-un razboi teritorial de tip „shock and awe”. O ocupare prea rapida a teritoriului poate crea un conflict de insurgenta care s-ar putea sa fie greu de gestionat. E preferabil ca macar in teritoriile ocupate de Rusia sa existe deja o reconciliere sau o reacomodare intre populatiile rusa si ucraineana. Si asa conflictul asta este foarte dificil prin prisma legaturilor intre cele doua popoare: popoare asemanatoare cu o cultura si abordari greu de deosebit, populatii intrepatrunse (multi rusi in toata Ucraina, multi ucraineni in toata Federatia Rusa), familii mixte, familii cu genealogie amestecata, etc.
Din toate aceste puncte de vedere un ultimatum sau un orizont de timp pentru incheierea razboiului nu cred ca pot sa fie fezabile. Mergand mai departe se pare ca in mare parte stocurile vechi de armament sunt deja epuizate de ambele parti. Se incearca cresterea capacitatii industriei de aparare din tarile NATO si sunt favorizate tarile din Europa Centrala si de Est din motive de proximitate fata de zonele actuale si potentiale de conflict dar si din motive legate de costuri de productie. Mi-e greu totusi sa cred ca intr-un orizont de timp scurt sau mediu cresterile astea de capacitati ale industriei de aparare vor putea schimba raportul actual de „putere de foc”. Este posibil ca stocurile militare din Rusia, Belarus, Iran, Coreea de Nord, China sa fie reduse sau epuizate dar exista in toate aceste tari industrie de aparare care produce si probabil a primit comenzi suplimentare.
In ultimele saptamani si luni exista discutii multiple si accelerate cu China pentru o mai mare distantare de conflict, cel mai probabil e vazuta ca tara capabila sa incline balanta. Dar este din ce in ce mai greu de obtinut asa ceva si pentru colaborare militara si ca impunere de sanctiuni. „Fii neutru dar ai multe probleme legate de drepturile omului si altele si potential urmezi sa fii sanctionat”. Sau mai rau „fii neutru ca daca nu urmezi”. Nici o tara care vrea si poate sa duca o politica independenta nu va agrea asa ceva. De aceea comportamentul actual al practic tuturor tarilor din „jungla”.
Foarte mult este supraestimat pachetul militar aprobat de SUA. Probabil e o retorica de campanie. Dar ca si structura, imprumuturi si cea mai mare parte mergand catre industria de aparare din SUA, e o noua forma de „spalare pe maini”. O continuare a pachetului din 2022 cu arme conditionate de existenta unei contraofensive (in 2023) dupa care au urmat reprosurile ca „nu ati facut ce trebuia”, „nu ne-ati ascultat”, „trebuia altfel”, etc. Si acum pare ca e conditionat pachetul de o noua contraofensiva in 2025. In opinia mea pachetul militar a fost adoptat cu acceptul lui Donald Trump care va putea negocia si impune incheierea conflictului. E doar o iluzie ca SUA putea face mult mai mult, ca s-au amanat livrari, etc. Adminstratia Biden putea descoperi in continuare ca fondurile aprobate nu au fost calculate cum trebuie sau o alta gaselnita pentru a trimite ce voiau. Puteau aproba pachetul actual mai devreme, oricand. O tara ca SUA nu poate functiona contrar intereselor ei strategice dupa „bunul plac” al unor parlamentari. Poate doar intrebuinta un astfel de „bun plac”.
Ori de cate ori rusia putinista flutura flamura amenintarii nucleare, o face fiindca simte ca i se pregateste ceva ce nu-i convine. Iar acel „ceva” e documentat la nivel de servicii de informatii, nu la nivel de ce se scrie in presa.
Din presa putem afla ca Xi zburda prin Europa (inclusiv prin Franta), SUA intentioneaza sa internalizeze productia de microprocesoare, Israel isi vede de razboi, Iranul cel razboinic s-a fasait, rachetele si obuzele lui Kim au probleme de calitate, Polonia se inarmeaza serios, Europa se inarmeaza, state NATO importante fac loc in depozite pentru noile tehnlogii militare, incepe sa se vorbeasca despre un scut antiracheta european, planeta se incalzeste accelerat, Trump pare nervos… Toate astea, plus altele, pot fi semne, dar cine e capabil sa le puna, corect, cap la cap?…
Daca anumite informatii sau idei nu merg puse cap la cap, cel mai probabil sunt indoielnice sau false grosolan, categoria „junk”. Ar trebui sa cautam lucrurile utile, pe care le intelegem, care au sens si pe care cunostintele acumulate si experienta de viata ni le indica a avea cea mai mare probabilitate sa fie adevarate. Si aici fiecare trebuie sa gandeasca pentru el, preluarea parerilor altora e ca „telefonul fara fir”.
Acolo in România, apucati-vă de fabricat arme, camioane, masini de luptă care, asa cum sunt pot face față gunoaielor ruse. Nu aveți prea mult timp la dispoziție. Rusia poate fi măcinată doar cu arme multe și nu prea performante. Dar multe. 50 de tancuri Abrams nu vor ajuta prea mult. Asa cum nici 48 de F16.
Mă intreb dacă vreun burtos din MApN s-a gândit câte drone mici pot fi fabricate in România si in cât timp. Ucrainenii rezistă cu ajutorul dronelor. O lectie de invățat pentru românii liberi.